Recunoaşterea ca vechime în muncă a perioadei în care o persoana s-a aflat în concediul de creştere a copilului de până la doi ani.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 2868 din data de 17.09.2015
Prin sentința nr. 116 de la 28 Ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți Secția A II-A Civilă, De contencios Administrativ Și Fiscal în dosarul nr. 6941/101/2014, s-a respins excepția netimbrării și excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
S-a admis acțiunea formulată de BM în contradictoriu cu DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA MEHEDINTI.
S-a dispus recunoașterea vechimii în muncă pe perioada 01.01.2005-31.12.2005, cât a fost în concediu de creștere a copilului de până la 2 ani de zile.
S-a dispus acordarea sporului de vechime de 25% din salariul de încadrarea corespunzător vechimii în muncă, precum și plata diferențelor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea acestui procent, începând cu data de 10.02.2014, până la modificarea/încetarea raporturilor de munca, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la nașterea acestui drept si pana la plata efectiva.
S-a respins acțiunea formulată față de Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentul pârât Direcția pentru Agricultură Mehedinți, în temeiul art. 486, art. 487, 488 pct.8 Cod proc. civ, solicitând admiterea recursului.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs și de disp. art. 488 alin.1 pct.8 NC.p.c.:
Interpretarea dată de recurentă art.82 alin.1 lit.a din Legea 188/1999(forma in vigoare la momentul efectuării concediului), în sensul că raporturile de serviciu au încetat la inițiativa reclamantei în perioada 01.01.2005-31.12.2005, este eronată, textul de lege prevăzând faptul că raporturile de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public în cazul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Este adevărat că legiuitorul a omis să reglementeze prin Legea 19/2000 sau alte acte normative aplicabile în cursul anului 2005, modalitatea în care concediul pentru creșterea copilului ar influența vechimea în muncă.
Art.24 alin.2 din OUG 148/2005 le recunoaște persoanelor care, până la data de 31 octombrie 2006, au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, drepturile prevăzute de OUG 148/2005.
Întrucât acest din urmă act normativ nu face nicio altă distincție, prima instanță a reținut corect că drepturile reglementate includ si recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei concediului pentru creșterea copilului.
Cum intimata reclamantă a realizat stagiul de cotizare în cuantumul mai sus arătat anterior nașterii copilului, instanța de fond a stabilit în mod corect că perioada în care aceasta s-a aflat în concediul pentru creșterea copilului reprezintă vechime în muncă.
Mai mult, art.24 alin.1 din OUG 148/2005 arată că "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și persoanelor care, la data de 31 decembrie 2005, se aflau în una dintre următoarele situații: a)în plata indemnizației pentru creșterea copilului, reglementată de dispozițiile cuprinse în actele normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2)";.
Întrucât reclamanta-intimata s-a aflat în perioada 01.01.2005-31.12.2005 în concediul pentru creșterea copilului, beneficiind de plata indemnizației corespunzătoare, îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 148/2005, inclusiv prevederile art.18 alin.7 referitoare la recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei de timp menționate.
Cât privește adresa de răspuns 13516/07.05.2014 a Direcției Juridice, Legislația Muncii și Contencios din cadrul Ministerului Muncii, la care face referire recurenta, Curtea arată că aceasta prezintă un simplu punct de vedere care nu poate avea influență asupra modului în care instanța judecătorească interpretează legea.
Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art.496 alin.1 Cpc, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză ca neîntemeiat.
În temeiul art.453 Cpc, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata reclamantă în recurs, în cuantum de 800 lei-onorariu avocat.
| ← Calitatea procesuală în litigiile privind delimitarea teritorială | Acţiune în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor... → |
|---|
