CARTE FUNCIARĂ IMOBIL SUPUS DECRETULUI-LEGE NR. 115/1938. CERERE DE INTABULARE A UNUI DREPT DOBÂNDIT PRIN VÂNZARE SILITĂ IMOBILIARĂ
| Comentarii |
|
1. Potrivit art. 24 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. în aplicarea
principiului relativităţii înscrierilor în cartea funciară, dacă judecătorul delegat constată existenţa unei piedici formale la înscriere, cum este cazul când nu există dovada unei legături juridice între posesorul tabular şi succesorul tabular care solicită efectuarea înscrierii, ea trebuie respinsă.
Legalitatea materială exprimă cerinţa ca judecătorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea, întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru înscrierea actului juridic conform art. 51-52 din Legea nr. 7/1996 şi, pe de altă parte, dacă în cuprinsul cărţii funciare nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii, caz în care cererea nu poate fi încuviinţată.
In cadrul atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 7/1996 şi de Regulamentul de aplicare, judecătorul de carte funciară nu poate face o cercetare judecătorească a stării de fapt şi de drept, ci doar să verifice dacă actul prezentat pentru înscriere îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de lege şi dacă nu există impedimente la înscriere.
2. încheierile judecătorului de carte funciară se soluţionează după procedura necontencioasă, prevăzută de art. 331-339 C. pr. civ., iar art. 337 prevede că încheierile nu au puterea lucrului judecat. Prin urmare, nu există autoritate de lucru judecat, între încheierea nr. 4.498/27.09.1999 a Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a dispus vânzarea imobilului de carte funciară şi încheierea dată de judecătorul de la Biroul de carte funciară al aceleiaşi judecătorii.
Legea nr. 7/1996, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 1996, prevede în art. 58 alin. 3 că executarea silită imobiliară va urma dispoziţiile Codului de procedură civilă şi pentru actele de executare începute, potrivit Legii nr. LX din anul 1881, cu modificările aduse prin Legea nr. 84 din anul 1912. Prin urmare, în speţă, recurentul invocă dispoziţiile art. 165, 168 şi 173 dintr-o lege care nu mai este în vigoare.
(Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 1099 din 16 mai 2001)
Prin încheierea Biroului de carte funciară a Judecătoriei Baia Mare, dată în dosarul nr. 3672/ 2000, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului lui P.G. de sub B6, în favoarea lui C.R., cu titlu de drept cumpărare prin licitaţie.
S-a respins capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, întrucât proprietarul de carte funciară este E.I., de sub B4 din C.F. nr. 11707 Baia Mare, care nu este menţionat în încheierea nr. 4498/1999 din dosarul nr. 4867/1999 al Judecătoriei Baia Mare şi nici în certificatul de cumpărare din dosarul execuţional nr. 4779/1999, faţă de care hotărârile îi sunt opozabile.
Apelul declarat de petiţionar împotriva încheierii judecătorului de carte funciară, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1160/8.11.2000 a Tribunalului Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit extrasului C.F. nr. 11707 Baia Mare, nr. top. 4923/7/4, păşune hotel Flora, complex P+1, proprietar tabular asupra terenului este F.l.
în baza contractului de vânzare-cumpărare, proprietatea terenului a trecut de la F.I., la P.G.
Din certificatul de cumpărare aflat în dosarul execuţional nr. 4779/1999 şi din încheierea nr. 4498/1999 din dosarul nr. 4867/1999 al Judecătoriei Baia Mare nu rezultă că petiţionarul ar fi dobândit construcţia de la proprietarul tabular E.l.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs petiţionarul, solicitând, în baza art. 304 pct. 5, 9, 11 şi art. 312 C. pr. civ., casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
în motivare, s-a susţinut că după începerea executării în dosarul nr. 4779/1999 al Judecătoriei Baia Mare, s-a operat nelegal în cartea funciară,
modificându-se situaţia proprietarilor tabulari. Acest lucru se poate observa din compunerea colii funciare la începutul executării silite, când apar ca proprietari amândoi asupra supraedificatelor şi a terenului, şi cea depusă ulterior, la cererea de intabulare, când unul figurează ca proprietar asupra terenului, iar altul asupra construcţiei, în scopul lezării petiţionarului.
Instanţa de C.F. putea să cenzureze prin refuz hotărârile judecătoreşti anterioare, atacate în condiţii procesuale şi certificatul eliberat petiţionarului, prin care i se atestă dobândirea proprietăţii, fiindcă era autoritate de lucru judecat şi forţa probantă a unui titlu legal de dobândire a proprietăţii, neatacat şi neanulat în condiţiile legii.
Potrivit art. 168 din Legea LX din anul 1881, oricine avea interes, putea contesta vânzarea şi modificarea de C.F., dar nu instanţa de carte funciară. Conform art. 178, pentru vicii, proprietarul de C.F., putea să conteste în termen de 8 zile, deşi s-a licitat cota lui, dar nu a contestat şi nici nu o mai poate face, el urmând să se îndrepte împotriva creditorului urmăritor sau a debitorului, în condiţiile în care vânzarea prin licitaţie către petiţionar este perfectă şi legală.
Examinând recursul, Curtea reţine următoarele:
Prin certificatul de cumpărare dat în şedinţa camerei de consiliu din 08.03.2000, în dosarul execuţional nr. 4779/1999 al Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus că în baza art. 180 şi 182 din Legea LX din anul 1881, cumpărătorul C.R. dobândeşte dreptul de proprietate asupra imobilului în natură complex comercial P+1 şi păşune hotel Flora, situat în Baia Mare, Bd. Independenţei nr. 36 înscris în C.F. nr. 11707 Baia Mare, nr. top. 4923/ 7/4. S-a dispus serviciului de carte funciară al Judecătoriei Baia Mare, să înscrie în C.F., dreptul de proprietate al cumpărătorului C.R., cu titlu de cumpărare la licitaţie publică şi să radieze toate sarcinile ce grevează imobilul. S-a mai dispus că, în baza certificatului de cumpărare, cumpărătorul va intra în posesia imobilului dobândit prin licitaţie publică.
Cu ocazia prezentării certificatului de cumpărare la Biroul de carte funciară al Judecătoriei Baia Mare, judecătorul delegat a constatat că, într-adevăr, asupra terenului este intabulat P.G., debitorul al cărui bun s-a vândut la licitaţie publică însă asupra construcţiilor este proprietar tabular
E.I., sub B4, care nu este menţionat în certificatul de cumpărare şi nici în încheierea nr. 4498/1999 a Judecătoriei Baia Mare prin care s-a dispus vânzarea la licitaţie publică a imobilului.
Potrivit art. 24 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. în aplicarea principiului relativităţii înscrierilor în cartea funciară, dacă judecătorul delegat constată existenţa unei piedici formale la înscriere, cum este cazul când nu există dovada unei legături juridice între posesorul tabular şi succesorul tabular care solicită efectuarea înscrierii, ea trebuie respinsă.
Legalitatea materială exprimă cerinţa ca judecătorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru înscrierea actului juridic conform art. 51-52 din Legea nr. 7/1996 şi, pe de altă parte, dacă din cuprinsul cărţii funciare nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii, caz în care cererea nu poate fi încuviinţată.
Din extrasul C.F. nr. 11707 Baia Mare, nr. top. 4923/7/4, fila 14 dosar recurs, rezultă că asupra imobilului hotel “Flora”, Complex P+1 şi teren în suprafaţă de 153 mp la data de 15 martie 1999, erau coproprietari tabulari asupra întregului imobil teren şi construcţii, numiţii E.l. bun propriu şi F.l. necăsătorit. Se observă în copia xerox a cărţii funciare, la poziţiile B4-5, că s-a adăugat ulterior în dreptului lui E.l. menţiunea “pe construcţie”, iar în dreptul lui F.l. “pe întreg teren”, f.10, verso, acelaşi dosar.
Prin urmare, prin această modificare în coala cărţii funciare, s-a urmărit transformarea persoanelor înscrise în C.F., din coproprietari asupra întregului imobil teren şi construcţii, în proprietari distincţi: E.l. numai asupra construcţiei şi F.l. numai asupra terenului, pentru ca după cumpărarea de către P.G. a dreptului de proprietate aparţinând lui F.I., şi apoi prin cumpărarea la licitaţie publică de către petiţionar a competinţei lui P.G., petiţionarul să devină proprietar numai asupra terenului.
în certificatul de cumpărare din 8.03.2000, nu s-a menţionat că se cumpără cota de 1/2 parte din construcţii şi teren, sau numai terenul. Dar
petiţionarul recunoaşte că la data cumpărării, în cartea funciară figurau doi coproprietari asupra construcţiilor şi terenului, E.l. şi P.G. înainte de a se adresa judecătorului de carte funciară, petiţionarul trebuia să lămurească ce a cumpărat şi de la cine, eventual promovând o acţiune în justiţie. în cadrul atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 7/1996 şi de Regulamentul de aplicare, judecătorul de carte funciară nu poate face o cercetare judecătorească a stării de fapt şi de drept, ci doar să verifice dacă actul prezentat pentru înscriere îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de lege şi dacă nu există impedimente la înscriere.
încheierile judecătorului de carte funciară se soluţionează după procedura necontencioasă, prevăzută de art. 331-339 C. pr. civ., iar art. 337 prevede că înscrierile nu au puterea lucrului judecat. Prin urmare, nu există autoritate de lucai
judecat, între încheierea nr. 4498/27.09.1999 a Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a dispus vânzarea imobilului la licitaţie şi încheierea dată de judecătorul de la Biroul de carte funciară al aceleiaşi judecătorii.
Legea nr. 7/1996, care a intrat în vigoare la data de 24 iunie 1996, prevede în art. 58 alin. 3 că executarea silită imobiliară va urma dispoziţiile C. pr. civ. şi pentru actele de executare începute, potrivit Legii LX din anul 1881, cu modificările aduse prin Legea nr. 54 din anul 1912. Prin urmare, recurentul invocă dispoziţiile art. 165 şi 173 dintr-o lege care nu mai este în vigoare.
Pentru aceste considerente, având în vedere că nu sunt prezente motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 şi de art. 312 C. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
| ← CERERE DE CHEMARE ÎN GARANŢIE | CALITATEA DE MEMBRU AL UNEI FEDERAŢII A UNEI PERSOANE FIZICE, A... → |
|---|
