CERERE DE CHEMARE ÎN GARANŢIE
| Comentarii |
|
Obiectul şi cauza cererii de chemare în garanţie, astfel cum sunt prevăzute de disp. art. 60 C. pr. civ.
Soluţia instanţei sesizate cu o cerere de chemare în garanţie care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 60 alin. 1 C. pr. civ.: disjungerea cererii de chemare în garanţie de cererea principală.
(Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 610 din 1 septembrie 1999)
Prin sentinţa civilă nr. 2728/1999, pronunţată de Judecătoria sectorului 3, în dosarul nr. 6736/ 1998, s-a admis acţiunea reclamantei S.C. “H.” S.A. Breaza, împotriva pârâtei S.C. “E.M.C.” S.R.L. şi a obligat-o la plata sumei de 9.818.084 lei, despăgubiri civile, cu cheltuieli de judecată şi a respins cererea de chemare în garanţie a S.C. “A. 2000” S.R.L.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a livrat pârâtei marfă în valoare de 9.818.084 lei, pe care nu a achitat-o, iar neplata de către pârâtă a debitului nu este urmarea directă a emiterii de către S.C. “A. 2000” S.R.L. unor file cec în numele pârâtei.
împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta S.C. “E.M.C.” S.R.L., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în garanţie, respingând pretenţiile intimatei-recla-mante, faţă de apelanta-pârâtă.
In motivarea apelului se arată că, între apelantă şi chemata în garanţie S.C. “A. 2000” S.R.L. s-a încheiat contractul nr. 11/1997, prin care aceasta se obliga să livreze produse din carne pentru garantarea plăţii, apelanta înmânând un număr de 4 file cec în alb semnate şi ştampilate printre care şi fila C.E.C. E. 00000314829 şi documentele necesare pentru ridicarea mărfii, necompletate. Fiind de rea-credinţă chemata în garanţie nu şi-a onorat obligaţiile faţă de societatea apelantă dar, folosindu-se de actele încredinţate a cumpărat şi comercializat în interes propriu produse livrate de intimata-reclamantă, a cumpărat pompe în valoare de 9.818.084 lei şi a depus fila cec E. 00000314829. Mai arată apelanta că s-a început urmărirea penală împotriva S.C. “A. 2000” şi asociatului acesteia. Susţine că reţinerea instanţei de fond, că neplata de către apelantă a produselor ridicate de S.C. “A. 2000” în numele apelantei dar
în folosul său exclusiv, către intimata-reclamantă, nu este urmarea directă a emiterii de către chemata în garanţie a unor file cec în numele societăţii apelante, este criticabilă, astfel că solicită admiterea apelului.
Apelul este nefondat.
în baza comenzii pârâtei emise la 6.04.1998 semnată şi ştampilată de reprezentanţii acestei firme, reclamanta a livrat produse în valoare totală de 9.818.084 lei, pentru care s-au întocmit facturile “FM 16 964951/1998 şi FM 16 964971/1998, fila cec E. 00000314829 emisă de pârâtă, nu a fost decontată B.C.R., refuzând virarea sumei pe motiv că “trăgătorul se află în interdicţie bancară”, fiind restituită.
Se constată că marfa a fost ridicată de delegatul societăţii pârâtei O.A., aşa cum rezultă din deleg, de mărfuri nr. 36/6.03.1998 semnată şi ştampilată de reprezentanţii legali ai societăţii-pârâte.
Raporturile comerciale intervenite între reclamantă şi pârâtă implică respectarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, respectiv livrarea mărfii şi achitarea contravalorii acesteia.
în relaţiile contractuale dintre S.C. “E.M.C.” S.R.L. şi S.C. “A. 2000” S.R.L., clauzele din contract, modul de derulare al acestuia privesc raporturile dintre părţile contractante, iar neplata de către pârâtă a debitului către reclamantă nu este urmarea directă a emiterii de către chemata în garanţie a unor file cec în numele pârâtei, a relaţiilor comerciale stabilite prin contractul nr. 11/28.07.1997.
în aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 296
C. pr. civ., tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
Prezenta face parte integrantă din decizia civilă nr. 610/1.09.1999.
CURTEA
Prin sentinţa civilă nr. 2728/1999, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei
S.C. “H.” S.A. Breaza împotriva pârâtei S.C. “E.M.C.” S.R.L. Bucureşti pe care a obligat-o la plata sumei de 9.818.084 lei despăgubiri plus cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanţie a S.C. “A. 2000” S.R.L. Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal timbrat pârâta S.C. “E.M.C.” S.R.L. Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 610 din 1.09.1999 Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a respins ca nefondat apelul, reţinând că marfa a cărei contravaloare a fost solicitată prin acţiune, a fost ridicată de delegatul societăţii pârâte O.A., iar raporturile comerciale intervenite între reclamantă şi pârâtă implică respectarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, respectiv livrarea mărfii şi achitarea contravalorii acesteia.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, netimbrat, pârâta S.C. “E.M.C.” S.R.L.. Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
înainte de a analiza motivele de recurs, instanţa constată că, pentru termenul din 12.01.2000, recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa de timbru de 41.000 lei.
Potrivit art. 6 alin. ultim din Decretul nr. 199/ 1955, taxele de timbru se plătesc anticipat soluţionării cererii deduse judecăţii. Instanţa poate acorda un termen pentru achitarea taxei de timbru, urmând ca partea să fie încunoştinţată de obligaţia pe care o are în legătură cu plata taxei de timbru, pentru a fi în măsură să depună suma corespunzătoare până cel mai târziu la primul termen de judecată.
întrucât recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, având în vedere prevederile art. 20 şi urm. din Legea 146/1997, urmează a se anula recursul ca netimbrat.
NOTĂ
Dintre problemele pe care le ridică sentinţa şi decizia de mai sus, ne vom opri la soluţia dată de instanţa de fond şi cea de apel, cererii de chemare în garanţie.
Pentru pârât, posibilitatea chemării în proces a persoanei împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere în garanţie sau în despăgubire, în cazul când ar cădea în pretenţii, este prevăzută de art. 60 C. pr. civ.
Chemarea în garanţie (reglementată în art. 60-63 C. pr. civ.) este o formă de atragere în proces a altor persoane, astfel cum sunt şi chemarea în judecată a altor persoane şi
arătarea titularului dreptului). Spre deosebire de intervenţia voluntară pentru formele de intervenţie forţată, nu există reglementată încuviinţarea în principiu. De aici multe instanţe au concluzionat că formularea în termen legal, de către una din părţi, a unei cereri intitulate “cererea de chemare în garanţie” le obligă să citeze persoana chemată în garanţie şi să se pronunţe asupra celui de-al doilea raport dedus judecăţii: între reclamantă sau pârât şi persoana chemată în garanţie. Şi totuşi, dispoziţiile art. .60 C. pr. civ. sunt foarte clare: părţile pot chema un terţ în proces, urmând a fi citat în calitate de chemat în garanţie, dacă acesta e obligat a garanta pe partea care formulează cererea de chemare în garanţie (condiţiile garanţiei pot fi legale sau convenţionale) - sau dacă pentru despăgubirile care fac obiectul cererii principale este prevăzut dreptul de regres al părţii care ar cădea în pretenţii.
Prin extensia acestor dispoziţii legale, practica judiciară a lărgit sfera raporturilor de chemare în garanţie. Instanţe care au pus în discuţie şi au apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 C. pr. civ. au încuviinţat judecarea împreună a cererilor de chemare în garanţie, care au ca obiect despăgubiri pentru fapta chematului în garanţie, care angajează răspunderea delictuală sau contractuală şi care a determinat activarea răspunderii reclamantului sau pârâtului (şi care este cauza cererii principale) sau judecarea împreună a cererilor de chemare în garanţie ce au ca obiect despăgubiri şi al căror interes a devenit actual doar ca urmare a înregistrării acţiunii principale (restituirea plăţii nedatorate).
Că raporturile dintre partea care formulează cererea de chemare în garanţie şi chematul în garanţie trebuie să fie de natura celor arătate pentru a fi vorba de această formă de intervenţie forţată, sugerează şi alin. 2 al art. 60 C. pr. civ., care arată că situaţiile descrise în alin. 1, sunt “condiţii” (“în acelaşi condiţii”) pentru chemarea în garanţie.
Cererea de chemare în garanţie este o cerere conexă, cu reglementare specială faţă de reglementarea generală din art. 164 C. pr. civ. Reglementând această modalitate de chemare în judecată a unui terţ într-un proces început, codul de procedură civilă permite părţii care ar cădea în pretenţii să aibă asigurată plata acestor pretenţii (sau a altor despăgubiri în strânsă legătură cu “pierderea” suferită, în urma soluţionării acţiunii principale).
Raportul părţii cu persoana chemată în garanţie este de aşa natură încât interesul cererii de chemare în garanţie este tocmai posibilitatea (“în cazul când”) ca partea să cadă în pretenţii. Raportul de garanţie sau de regres devine activ tocmai datorită intentării acţiunii principale. Până în acest moment acest raport există doar ca să “garanteze” tocmai riscul pe care îl pune în discuţie acţiunea principală.
Cererea de chemare în garanţie pune în discuţie existenţa acestui raport ale cărui condiţii sunt prevăzute în multe cazuri de lege (garanţia de evicţiune a vânzătorului, garanţia cedentului pentru existenţa şi validitatea creanţei, garanţia locatorului, garanţia vânzătorului de drept succesoral, dreptul de regres al comitentului, dreptul de regres al asigurătorului etc.).
Astfel, o dată primită a fi judecată împreună cu acţiunea principală, cererea de chemare în garanţie formulată de pârât urmează automat soluţia din acţiunea principală: respingerea acţiunii principale duce la respingerea cererii de chemare în garanţie, ca lipsită de interes; respingerea acţiunii principale poate fi rezultatul tocmai al apărărilor persoanei obligate la garanţie. Admiterea acţiunii principale duce la admiterea cererii de chemare în garanţie
şi obligarea chematului în garanţie fie la plata despăgubirilor - aceleaşi la care a fost obligat pârâtul sau la despăgubirile în cuantumul prevăzut de lege - fie la recunoaşterea dreptului specific arătat de lege (de ex. în materia locaţiunii garanţia locatorului în caz de evicţiune se traduce în dreptul locatarului de a cere micşorarea preţului locaţiunii - art. 1427 C. civ.).
Cererea de chemare în garanţie va fi respinsă (deşi acţiunea principală a fost admisă) în condiţiile în care nu există în fapt cauza din cererea de chemare în garanţie).
Cum va proceda instanţa, când pârâtul formulează o cerere de chemare în garanţie, care pune în discuţie un raport care nu îndeplineşte condiţiile arătate? O astfel de cerere care pune în discuţie raporturi străine de raportul juridic principal, l-ar pune pe reclamant în situaţia de a aştepta dezlegarea pricinii sale până la lămurirea acestui raport.
Soluţia este disjungerea. După ce instanţa pune în discuţie nu admisibilitatea, ci cererea de judecare conexă a chemării în garanţie, va încuviinţa judecarea împreună sau va dispune disjungerea.
în speţă, deşi instanţele au verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 60 C. pr. civ., au respins (instanţele de fond, iniţial, iar instanţa de apel a menţinut această soluţie) - ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie. Motivele arătate în sentinţă se referă tocmai la raporturile dintre cauzele celor două cereri: raportul dedus prin cererea de chemare în garanţie nu determină soluţia acţiunii principale. Astfel, deşi instanţa nu a analizat existenţa raportului pârât - chemat în garanţie, a respins ca neîntemeiată această cerere.
Astfel, s-a pronunţat soluţia respingerii ca neîntemeiată a unei cereri al cărei fond nu a fost cercetat cu motivarea ce sprijină soluţia disjungerii acestei cereri.
| ← CONDUCEREA PE DRUMURILE PUBLICE A UNUI AUTOVEHICUL FARA A POSEDA... | CARTE FUNCIARĂ IMOBIL SUPUS DECRETULUI-LEGE NR. 115/1938.... → |
|---|
