Carte funciară. Notare acţiune
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 280/R din 30 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 3018 din 13.02.2012, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă plângerea formulată de petenţii C.R.C. şi SC R.C. SRL în contradictoriu cu intimaţii: Judeţul Cluj, prin Consiliul Judeţean Cluj, in calitate de administrator şi C.M.D., având ca obiect desfiinţarea încheierilor nr. 122.462/2010 si nr. 129.098/2010 emise de Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliară Cluj, privitor la imobilul cu nr. cadastral 257749, înscris în cartea funciară 257749/UAT Cluj-Napoca, cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară; precum şi radierea notării de sub B 11, din CF nr. 257749/UAT Cluj-Napoca, nr. cadastral 257749, cu privire la acţiunea civila ce constituie obiectul dosarului nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, raportat la imobilul compus din teren aflat in proprietatea Judeţului Cluj sub B3 şi in administrarea Consiliului Judeţean Cluj - prin SC T. SA, si respectiv construcţii aflate in proprietatea SC R.C. SRL, sub B5.
Au fost obligaţi petenţii la plata în favoarea intimatei C.D.M. a sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2010 la O.C.P.I. Cluj sub dosar nr. 122462 intimata Ciorbă Daniela-Mariana a solicitat notarea în C.F. nr. 257749/UAT Cluj-Napoca, nr. cadastral 257749 a extinderii de acţiune la acţiunea reconvenţională înregistrată sub dosar nr. xxx/211/2009 a Judecătorie Cluj-Napoca.
Aşa cum rezultă din cuprinsul dosarului de C.f. anexat cauzei prin încheierea nr. 122462/09.11.2010 s-a dispus notarea in CF nr. 257749/UAT Cluj-Napoca, nr. cadastral 257749, in foaia de proprietate, sub B11, a extinderii de acţiune înregistrata în dosar nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, înaintată de către intimata C.D.M. contra pârâtelor SC R.C. SRL, SC S. SRL, SC R.T. SRL.
Ulterior, prin încheierea nr. 129098/26.11.2010 a fost respinsa cererea de reexaminare a încheierii de notare, formulata de petenţii C.R.C. şi SC R.C. SRL. Conform extrasului de c.f. imobilul în litigiu este compus din teren aflat în proprietatea Judeţului Cluj şi administrarea Consiliului Judeţean Cluj prin S.C. T. S.A. şi respectiv, construcţii aflate în proprietatea S.C. R.C. SRL, având regimul juridic al imobilelor aflate în parcurile industriale, respectiv Parcul Industrial T. I.
Prin prezenta plângere petenţii au solicitat desfiinţarea încheierilor de carte funciară nr. 122462/2010 şi nr. 129098/2010 emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, cu privire la imobilul cu număr cadastral 257749, înscris în CF 257749/UAT Cluj-Napoca şi, în consecinţă, radierea notării de sub Bl 1, din cartea funciară anterior menţionată, cu privire la acţiunea civilă ce constituie obiectul dosarului nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect acţiune de partaj al bunurilor comun, invocând în esenţă faptul că construcţia aflată pe terenul proprietatea Judeţului Cluj, este înscrisă în cartea funciară în favoarea S.C. R.C. S.R.L., deci face parte din patrimoniul societăţii, iar potrivit reglementărilor legale, bunurile aflate în patrimoniul unei societăţi comerciale, nu pot face obiectul partajului bunurilor comune dintre doi foşti soţi, întrucât patrimoniul societăţii este distinct de patrimoniul asociaţilor.
Astfel, este real faptul că dosarul nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, in prezent suspendat, are ca obiect acţiune de partaj a bunurilor comune dobândite de petentul C.R.C. şi intimata C.D.M., fiind disjuns dintr-un dosar de divorţ.
Însă, nu este real faptul că în dosarul nr. xxx/211/2009 părţile între care se derulează litigiul sunt doar petentul C.R.C. si fosta soţie, intimata C.D.M.. Astfel, în dosarul sus menţionat intimata C.D.M. a formulat o extindere de acţiune - solicitat a fi notată în C.F. - prin care a chemat în judecată printre altele, şi pe petenta S.C. R.C. SRL.
Pe de altă parte, prin acţiunea reconvenţională formulată - partaj bunuri comune - intimata a solicitat sa se constate ca din masa bunurilor comune dobândite de soţi fac parte şi părţile sociale de la SC. R.C. SRL Cluj-Napoca, deci, prin însăşi acţiunea principală a inclus la partaj părţile sociale ale petentei SC. "R.C." SRL Cluj-Napoca.
Mai mult. prin extinderea de acţiune formulată intimata C.D.M. a susţinut in mod expres ca toate societăţile au fost înfiinţate in timpul căsătoriei sale cu petentul C.R.C. şi că toate părţile sociale au fost dobândite în aceea perioadă. din fonduri comune.
Or. art. 349 alin. 2 C. civil prevede că :"calitatea de asociat este recunoscută soţului care a
aportat bunul comun. dar părţile sociale sau acţiunile sunt bunuri comune. "
De menţionat că. prin încheierea nr. 122462/09.11.2010 prin care s-a dispus notarea in CF nr.
257749/UAT Cluj-Napoca. nr. cadastral 257749. in foaia de proprietate. sub B11. a extinderii de acţiune înregistrata în dosar nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca. s-a reţinut ca fiind îndeplinite dispoziţiile art. 22. art. 26. alin. 4. pct. c. art. 38. art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 şi ale art. 42. pct. 3. art. 93 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară. modificat prin Ordinul nr. 133/2009.
În motivare. s-a arătat că prin acţiunea notată reclamanta C.D.M. a solicitat instanţei să se dispună modificarea Actelor constitutive ale pârâtelor SC. R.C. S.R.L. ş.a.m.d.. prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului bunurilor comune.
Or. în mod evident. ca urmare a solicitării formulate la cartea funciară. registratorul verifică să existe o aparenţă a dreptului pretins de petent pentru ca notarea să se realizeze în condiţii de perfectă legalitate. fără a avea abilitarea să verifice sau să aprecieze fondul cererii de chemare în judecată. respectiv extindere de acţiune reconvenţională - partaj bunuri comune - anexată de altfel la dosarul de C.F.. contrar celor susţinute de petenţi.
Astfel. prin dispoz. art. 42 alin. 1 lit. e din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 7/1996. se menţionează următoarele: "arătarea oricărei acţiuni care dă caracterul de drept litigios a unui drept real înscris in cartea funciara" iar la litera "q" se menţionează că se au in vedere "orice alte fapte. drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătura cu imobilul".
Mai mult. potrivit art.93 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară. modificat prin Ordinul nr. 133/2009: „Notarea existenţei unui litigiu cu privire la drepturile ce fac obiectul înscrierii în cartea funciară se va putea face fie la cererea părţii interesate. fie din oficiu la sesizarea instanţei de judecată. Notarea se va face în baza copiei acţiunii având ştampila şi numărul de înregistrare ale instanţei sau certificatul de grefă care identifică obiectul procesului. părţile şi imobilul’’.
Faţă de cele reţinute şi având în vedere dispoziţiile legale invocate. în temeiul dispoz. art. 50 din Legea nr. 7/1996 instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţi.
În temeiul dispoz art. 274 C.pr.civilă a obligat petenţii la plata în favoarea intimatei C.D.M. a sumei de 1860 lei. cu titlu de cheltuieli de judecată. reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 481/18.10.2012 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de petenţii C.R.C. şi SC R.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3018 din 13.02.2012 pronunţată în dosar nr. 39158/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca. care a fost menţinută în totul.
Au fost obligaţi apelanţii să plătească intimatei C.D.M. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată
în apel.
Pentru a pronunţa această decizie. tribunalul a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt. întemeiată pe probatoriul administrat în cauză. precum şi o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie.
Tribunalul a reţinut că limitele cercetării judecătoreşti sunt configurate de cadrul procesual de învestire. respectiv cadrul legal incident în cauză. fiind fără relevanţă apărările întemeiate pe instituţii sau principii de drept care exced acestor coordonate specifice cauzei pendinte.
În acest sens. în procedura de înscriere în cartea funciară. respectiv de notare. lucrătorul de
carte funciară nu este obligat şi nici îndreptăţit să analizeze justeţea sau temeinicia cererii. ci trebuie să se rezume strict la verificarea îndeplinirii unor exigenţe minimale. în cazul notării conform art. 26 alin.4 lit. c din Legea nr.7/1996 coroborat cu art. 42 alin.1 din Ordinul nr.633/2006. fiind necesar a se depune o acţiune în justiţie referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter
temporar în legătură cu imobilul. condiţie pe deplin îndeplinită în cauză.
Notarea în cartea funciară a acţiunilor în justiţie are drept scop informarea terţilor cu privire la existenţa unui litigiu în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară. fără a restrânge însă dreptul proprietarului tabular de a-şi exercita toate atributele dreptului de proprietate.
Art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 prevede că înscrierile din cartea funciară sunt de trei feluri, respectiv intabularea [lit. a)], înscrierea provizorie [lit. b)] şi notarea [lit. c)].
Notarea are ca obiect "înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară".
Art. 42 din Regulament aduce detalii în privinţa operaţiunii de notare în cartea funciară şi stabileşte, enumerând cu caracter exemplificativ, faptele, drepturile şi litigiile care intră în categoria celor ce pot fi notate într-o carte funciară.
De altfel, la lit. q), ultima din enumerare, se arată că pot fi notate orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni care au legătură cu imobilul.
Acţiunea notată în CF 257749/UAT Cluj-Napoca prin Încheierea nr. 122462/09.11.2010 , contestată în dosarul de faţă, reprezintă extinderea faţă de SC R.C. SRL a acţiunii formulate de C.D.M. în contradictoriu C.R.C. pentru partaj bunuri comune , între care se regăsesc şi părţile sociale deţinute la această societate comercială, precum şi modificarea actelor constitutive ale acesteia, prin menţionarea părţilor sociale atribuite urmare a partajului.
Aşa cum rezultă din CF nr. 257749/UAT Cluj-Napoca ,imobilul este proprietatea S.C. "R.C. "
SRL.
Având în vedere că imobilul face parte din patrimoniul societăţii comerciale, este evident că o acţiune vizând regimul juridic al părţilor sociale poate afecta şi acest imobil.
Din acest punct de vedere, notarea procesului în cartea funciară este admisibilă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţa , şi se încadrează în dispoziţiile art. 42 din Regulament, lit. e) şi q).
Nu au putut fi reţinute nici susţinerile apelanţilor referitoare la incidenţa art.48 al.1 lit. c din Legea nr.7/1996 care stipulează că „ în cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii” (...) lit. c” individualizează imobilul printr-un identificator unic” lit. e „ este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.”
Rezultă foarte clar din textul de lege mai sus enunţat că cele două condiţii de admisibilitate a cererii sunt prevăzute atunci când se solicită întabularea sau înscrierea provizorie, iar nu şi atunci când se solicită notarea în cartea funciară.
Prin definiţie notarea este înscrierea de carte funciară prin care se aduce la cunoştinţă terţilor anumite fapte sau raporturi juridice, care poartă asupra drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Rezultă deci că notarea reprezintă o înscriere subsecventă în cărţile funciare, fiind o categorie aparte de întabulare şi înscriere provizorie.
Aşadar, textul de lege aplicabil cererii de notare a acţiunii în cartea funciară, este art.55 alin.1 din Ordinul nr.633/2006, potrivit căruia cererea de înscriere adresată biroului va cuprinde: numele, prenumele şi domiciliul solicitantului, actul e identitate, obiectul înscrierii, indicarea actului sau actelor în măsură să justifice cererea, localitatea în care se află situat imobilul, numărul cadastral al acestuia şi numărul de carte funciară, după caz.
Or, cererea formulată de petenta C.D.M. îndeplinea toate aceste cerinţe, cuprinzând inclusiv numărul cadastral al imobilului şi numărul de carte funciară.
împotriva acestei decizii au declarat recurs intimaţii C.R.C., SC R.C. SRL, solicitând modificarea în sensul admiterii în întregime a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3018/2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi schimbării acesteia în sensul admiterii plângerii, cu consecinţa radierii notării din CF.
S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenţii au invocat următoarele aspecte de nelegalitate care atrag incidenţa art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.:
l. Greşita aplicare a prevederilor Ordinului nr. 633/2006, în sensul că au fost luate în considerare exclusiv prevederile art. 55 alin. 1 fără a fi coroborate cu celelalte dispoziţii care completează cadrul legal în care se derulează operaţiunile de carte funciară: art. 17, 26 alin. 4 lit. c, 47 din Legea nr. 7/1996, art. 93 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006.
Luând în considerare exclusiv prevederile art. 55 alin. 1 din Regulament, instanţa de apel a ignorat două aspecte esenţiale pentru orice operaţiune efectuată cu privire la cartea funciară, inclusiv notarea unei acţiuni: necesitatea existenţei unui litigiu privind dreptul de proprietate asupra imobilului intabulat şi identificarea imobilului cu date exacte - număr de carte funciară şi număr topografic / cadastral, în actele justificative anexate cererii de notare.
Niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în cauză.
2. Greşita aplicare a prevederilor art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996.
În mod eronat instanţa de apel a apreciat că textul legal care condiţionează dispunerea intabulării sau înscrierii provizorii doar dacă înscrisul individualizează imobilul printr-un identificator unic, este aplicabil doar operaţiunilor de intabulare şi înscriere provizorie, nu şi operaţiunii de notare.
Legea nr. 7/1996 nu reglementează distinct procedura de evidenţiere în CF pentru fiecare operaţiune - intabulare, înscriere provizorie sau notare - ci reglementează în ansamblu, procedura comună de evidenţiere a tuturor acestor operaţiuni în CF.
3. Este criticată ca fiind greşită afirmaţia instanţei de apel potrivit căreia având în vedere că imobilul face parte din patrimoniul societăţii comerciale, este evident că o acţiune vizând regimul juridic al părţilor sociale poate afecta şi acest imobil.
Concluzia are la bază două erori esenţiale:
- obiect al dosarului nr. xxx/211/2009 nu este dreptul de proprietate asupra părţilor sociale, ci contravaloarea părţilor sociale pe care intimata Ciorba Daniela Mariana le-a apreciat ca făcând parte din masa bunurilor comune partajabile;
- dreptul de proprietate asupra părţilor sociale ale unei societăţi comerciale nu are ca efect modificarea dreptului de proprietate asupra unui imobil proprietatea persoanei juridice.
În dezvoltarea acestei critici recurenţii au arătat că în ipoteza admiterii acţiunii de partaj doar recurentul C.R.C. ar putea fi obligat la plata unei sume de bani, faţă de societatea SC R.C. SRL situaţia rămânând neschimbată în ceea ce priveşte imobilul asupra căruia poartă notarea acţiunii.
Dreptul de proprietate asupra părţilor sociale ale unei societăţi comerciale conferă unei persoane calitatea de asociat, un eventual drept de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale putând exista abia după lichidarea acesteia.
În timpul existenţei societăţii asociatul are dreptul de a încasa dividende.
Nu există identitate între părţile sociale şi drepturile pe care acestea le conferă proprietarului (asociatului care deţine părţile sociale în cadrul societăţii) şi bunurile mobile sau imobile aflate în patrimoniul societăţii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea, cu majoritate de voturi, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs invocat, curtea, cu opinie majoritară constată că acesta nu este fondat.
Prin extinderea de acţiune înregistrată la data de 7.09.2010 în dosar nr. xxx/211/2009 la Judecătoria Cluj-Napoca (în prezent, strămutat la Judecătoria Constanţa), reclamanta C.D.M. a chemat în judecată pârâta SC R.C. SRL (şi alte patru societăţi comerciale), solicitând ca în urma partajului bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul C.R.C. (litigiul înregistrat sub nr. yyy/211/2008 la Judecătoria Cluj-Napoca, dosar nr. xxx/211/2009 fiind disjuns), să dispună, în contradictoriu cu societatea pârâtă, modificarea actelor constitutive ale acesteia, prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului comun.
Pârâta SC C. SRL este proprietar tabular asupra construcţiilor evidenţiate în CF nr. 257749 Cluj-Napoca, nr. cadastral 257749 - C1, 257749 - C2.
Art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 prevede că notarea are ca obiect „(...), acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.”
Din conţinutul acestei dispoziţii, reiese că poate face obiect al unei notări în CF o acţiune care are legătură cu imobilul intabulat în CF.
Interpretarea dată de recurenţi potrivit căreia cerinţa legală este în sensul necesităţii existenţei unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului intabulat este restrictivă, întrucât textul art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 nu limitează posibilitatea notării doar la acele acţiuni care au ca obiect un litigiu referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului intabulat.
În speţă. la fel ca şi instanţele de fond. curtea cu opinie majoritară apreciază că extinderea de acţiune formulată de reclamantă împotriva pârâtei proprietară a imobilului evidenţiat în CF nr. 257749 Cluj-Napoca este susceptibilă de a fi notată în cartea funciară. cu respectarea principiului legalităţii formale şi materiale a notării.
Legalitatea formală înseamnă că registratorul de la Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară nu poate încuviinţa decât înscrierea actelor şi faptelor juridice anume prevăzute de lege şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele ce o însoţesc.
Legalitatea materială vizează faptul că registratorul trebuie să cerceteze. pe de o parte. dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului juridic (art.41-51. 83 din Legea nr. 7/1996). iar pe de altă parte. să cerceteze dacă potrivit cuprinsului cărţii funciare. nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
Prin urmare. examinarea registratorului se mărgineşte la verificarea valabilităţii actului a cărui notare se cere şi a posibilităţii notării în raport de înscrierile făcute deja în cartea funciară. cu privire la imobil.
În speţă. registratorul de carte funciară avea abilitatea de a verifica doar dacă extinderea de acţiune a cărei notare a fost solicitată este înregistrată la instanţa investită cu soluţionarea acţiunii principale şi dacă este formulată în contradictoriu cu proprietarul tabular al imobilului asupra căruia se solicită notarea. fără a avea competenţa analizării. pe fond. a legalităţii şi temeiniciei acestei extinderi.
Exact aceloraşi limite de verificare este supusă şi instanţa care analizează plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a încheierii în baza căreia s-a operat notarea în cartea funciară.
Scopul notării acţiunii/extinderii de acţiune în cartea funciară este de a încunoştinţa terţele persoane asupra existenţei unui litigiu. fără ca prin această înscriere să fie afectate atributele proprietăţii.
În speţă erau întrunite condiţiile formale pentru înscrierea extinderii de acţiune în cartea funciar. neexistând temeiuri de anulare a încheierii de carte funciară.
Nici afirmaţia vizând lipsa identificării imobilului în actele justificative anexate cererii de
notare nu este întemeiată. întrucât din cuprinsul cererii de înscriere înregistrată sub nr.
122462/3.11.2010 la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj - Biroul de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară. reiese cu evidenţă că imobilul a fost identificat atât prin indicarea numărului de carte funciară - 257749 Cluj-Napoca. cât şi prin indicarea numărului parcelei - 257749 - C1. iar cererii i-au fost anexate extinderea de acţiune şi acţiunea reconvenţională. cerinţa art. 47 din Legea nr. 7/1996 şi art. 93 din Regulament. fiind pe deplin respectate.
Curtea. cu opinie majoritară apreciază că nici al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Potrivit art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996. înscrierile (în CF) sunt de trei feluri: întabularea. înscrierea provizorie şi notarea.
Actul normativ în materia publicităţii imobiliare prevede aşadar trei categorii de înscrieri. clasificate potrivit prevederii evocate. după obiectul lor.
Ulterior. fiecare dintre cele trei categorii beneficiază de dispoziţii legale distincte. atât în conţinutul legii materiale. cât şi al Regulamentului.
Din întreaga economie a actelor normative în materie. rezultă că în dispoziţiile comune tuturor celor trei categorii de înscrieri. legiuitorul le-a menţionat pe toate. iar atunci când a instituit anumite cerinţe aparte. specifice doar uneia sau pentru două din cele trei categorii de înscrieri. le-a menţionat exclusiv doar pe cele avute în vedere pentru acea dispoziţie.
Acesta este cazul şi a art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996. care face referire expresă numai la intabulare şi înscriere provizorie. efectuarea notării nefiind condiţionată de individualizarea imobilului printr-un identificator unic.
Notarea ca înscriere în CF. nefiind menţionată în art. 48 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996. contrar susţinerii recurenţilor. nu poate fi supusă cerinţelor acestei prevederi. în condiţiile în care legiuitorul a arătat expres cele două categorii de înscrieri cărora această dispoziţie li se aplică.
Corect apreciază curtea cu majoritate de voturi că. aşa cum a reţinut tribunalul. notarea reprezintă o înscriere subsecventă intabulării şi înscrierii provizorii. cerinţele formale pentru îndeplinirea sa fiind mai restrânse decât cele reclamate de efectuarea celorlalte două.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs curtea. cu majortate de voturi. constată că în cadrul acestuia recurenţii fac ample referiri la obiectul litigiului înregistrat sub nr. xxx/211/2009.
respectiv la fondul problemei litigioase ce se dezbate în acel cadru procesual, exprimându-şi opinia în privinţa cererii reclamantei C.D.M. de includere în masa bunurilor supuse partajului a părţilor sociale deţinute la SC R.C. SRL (şi alte patru societăţi). Or, prezentul litigiu îl constituie plângere împotriva încheierii nr. 129098/2010 a BCPI Cluj, prin care s-a respins cererea de reexaminare a încheierii nr. 122462/2010 a BCPI Cluj, în baza căreia s-a dispus notarea în Cf nr. 257749 Cluj a extinderii de acţiune în dosar nr. 30915/ 211/2009.
În primul rând, extinderea de acţiune din dosar nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a făcut obiectul notării în CF, (strămutat în prezent la Judecătoria Constanţa), nu are ca obiect includerea în masa partajabilă a părţilor sociale deţinute la SC R.C. SRL,ci modificarea actelor constitutive ale societăţii, prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului bunurilor comune.
În al doilea rând, potrivit art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006, notarea poate avea ca obiect (...) şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, iar potrivit enumerării exemplificative arătate la alin. 2 lit. g, notarea poate viza orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul.
Or, în speţă, această dispoziţie este incidentă întrucât notarea extinderii de acţiune având ca obiect modificarea actelor constitutive ale societăţii, prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului bunurilor comune, este permisă de lege,, pe considerentul că asupra imobilului proprietară este societatea SC R.C. SRL, notarea are legătură cu imobilul.
Chiar dacă fraza din conţinutul considerentelor deciziei pronunţate în apel criticată de către recurenţi nu excelează prin acurateţea exprimării, nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii pronunţate.
În prezentul litigiu nu are nicio relevanţă împrejurarea dacă părţile sociale ale unei societăţi comerciale sunt sau nu susceptibile de a face obiectul partajului în urma divorţului asociatului.
Totuşi, în susţinerea opiniei majoritare, curtea apreciată oportună evocarea dispoziţiilor art. 235 din Legea nr. 31/1990, care reglementează repartizarea activelor societăţii cu răspundere limitată în ipoteza dizolvării.
În speţă, SC R.C. SRL este o societate cu răspundere limitată cu asociat unic.
În literatura de specialitate s-a apreciat că în cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic se poate decide contopirea fazei de hotărâre a dizolvării, cu faza de stabilire a modului de lichidare a societăţii. În ipoteza dizolvării societăţii şi după îndestularea creditorilor, unicul asociat poate deveni proprietar al bunurilor din patrimoniul social.
Luând în considerare această ipoteză a dizolvării societăţii şi revenirii în proprietatea unicului asociat - petiţionarul C.R.C. - a imobilului evidenţiat în Cf nr. 257749 Cluj-Napoca, acesta, devenind proprietar, adică titular al tuturor atributelor dreptului de proprietate, ar putea să dispună de acestea. Într-o atare ipoteză, notarea extinderii de acţiune făcută în dosar nr. xxx/211/2009 de către reclamanta Ciorba Daniela Mariana, în baza efectului de informare a terţelor persoane cu privire la situaţia imobilului, ar atenţiona un terţ potenţial cumpărător asupra faptului că imobilul este în litigiu.
Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizării primului motiv de recurs, notarea nu afectează atributele proprietăţii, nu grevează şi nu indisponibilizează imobilul.
Singurul aspect relevant îl constituie împrejurarea că notarea care s-a cerut a fi făcută priveşte extinderea de acţiune având ca obiect modificarea actelor constitutive ale societăţii, prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului bunurilor comune. Proprietar tabular al imobilului asupra căruia s-a dispus notarea este tocmai societatea comercială a cărei act constitutiv se solicită a fi modificat pe calea extinderii de acţiune notată în CF, iar prin această extindere, SC R.C. SRL a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea, cu majoritate de voturi va respinge ca nefondat recursul intimaţilor C.R.C. şi SC R.C. SRL.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi să plătească intimatei C.M.D. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
O p i n i e s e p a r a t ă
Opinia separată vizează soluţia de admitere a recursului declarat de petenţii C.R.C. şi S.C. R.C. S.R.L., în contra deciziei civile nr. 481/18.10.2012 a Tribunalului Cluj, cu consecinţa modificării
acestei decizii, în sensul admiterii apelului declarat de aceiaşi petenţi împotriva sentinţei civile nr. 3018/13.02.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, şi a schimbării acestei sentinţe, în sensul admiterii plângerii petenţilor, astfel cum a fost formulată.
Limitele învestirii instanţei.
Prin plângerea dedusă judecăţii pendinte, petenţii au solicitat desfiinţarea încheierilor de CF nr. 122462/2010 şi 129098/2010, emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, privitor la imobilul cu nr. cadastral nr. 257749, înscris în CF nr. 257749/UAT Cluj-Napoca, cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul radierii notării de sub B. 11 din această carte funciară.
Situaţia de carte funciară.
Potrivit menţiunilor din CF nr. 257749 Cluj-Napoca, asupra imobilelor construcţii, cu nr. cadastral 257749 - C1, nr. ser. A1. + 1, şi nr. cadastral 257749 - C2, nr. ser. A1. + 2, este întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept construire, în întregime, sub B. 5, în favoarea lui S.C. R.C. SRL.
Sub B. 11 în aceeaşi carte funciară s-a notat, asupra construcţiilor cu datele de carte funciară anterior menţionate, extinderea de acţiune din dosar nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, înaintată de către reclamanta C.D.M., în contradictoriu cu pârâtele S.C. R.C. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. R.T. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., prin această extindere de acţiune reclamanta solicitând instanţei să dispună „modificarea actelor constitutive ale acestor societăţi comerciale”, prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului bunurilor comune.
Obiectul şi cauz.a extinderii de acţiune care a fost notată sub B. 11 în CF.
Prin extinderea de acţiune înregistrată în dosar nr. xxx/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 07.09.2010, reclamanta din acel dosar, C.D.M., în contradictoriu cu pârâtele S.C. R.C. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. R.T. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., a solicitat instanţei ca „în urma partajului să dispună, în contradictoriu cu societăţile comerciale pârâte, modificarea actelor constitutive ale acestora prin menţionarea părţilor sociale atribuite în urma partajului bunurilor comune; să oblige pârâtele, prin administrator, în baza art. 198 şi 203 din Legea nr. 31/1990, să opereze modificările în deţinerea părţilor sociale în Registrul Asociaţilor; să dispună operarea acestor modificări privitoare la deţinerea părţilor sociale la Oficiul Registrului Comerţului”.
Această extindere de acţiune a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 65, art. 66 şi urm., art. 198 şi urm. art. 204 şi urm. din Legea nr. 31/1990, art. 7, art. 21 lit. d şi h din Legea nr. 26/1990.
În motivarea acestei extinderi de acţiune s-a arătat că numita C.D.M. a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei sale cu numitul C.R.C., între bunurile comune aflându-se şi o serie de participaţii (părţi sociale/acţiuni), la diferite societăţi comerciale.
Întrucât toate aceste societăţi comerciale au fost înfiinţate în timpul căsătoriei părţilor, toate părţile sociale la aceste societăţi comerciale au calitatea de bun comun, conform art. 30 C. fam.
Scurte consideraţii cu privire la natura juridică a părţilor sociale / acţiunilor unei societăţi comerciale.
Deşi în actualul cadru procesual, acela al unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară, prin care se solicită radierea notării unei extinderi de acţiune în CF, nu se pot face în mod direct şi nemijlocit statuări asupra temeiniciei fondului dreptului dedus judecăţii prin respectiva extindere de acţiune, totuşi, opinăm în sensul că este posibilă o scurtă şi tangenţială „pipăire a fondului”, şi aceasta doar din perspectiva analizării condiţiilor de admisibilitate a notării în CF a respectivei extinderi de acţiune.
Drept urmare, trecând peste împrejurarea că extinderea de acţiune, astfel cum a fost formulată, nu era de competenţa instanţei civile , ci a instanţei comerciale, apreciem că este util a fi făcute scurte consideraţii cu privire la natura juridică a părţilor sociale/acţiunilor unei societăţi comerciale.
Art. 5 alin. 2 din Legea societăţilor comerciale prevede că societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane, caz în care se întocmeşte numai statutul.
Acest statut, denumit generic în cuprinsul Legii societăţilor comerciale, ca şi contractul de societate, de altfel, act constitutiv, dobândeşte dată certă, potrivit art. 5 alin. 7, prin depunerea la Registrul Oficiului Comerţului.
Actul constitutiv - fie el contract. statut -. a fost definit în doctrina de specialitate ca fiind manifestarea de voinţă prin care asociaţii sau asociatul unic. în cazul S.R.L. cu unic asociat. constituie societatea comercială. el cuprinzând în principiu regulile care guvernează raporturile dintre asociaţi. pe de o parte. şi dintre asociaţi şi societate. pe de altă parte (a se vedea în acest sens Stanciu D. Cărpenaru. S. David. C.Predoiu. Gh. Piperea - Legea societăţilor comerciale. Comentariu pe articole. Ediţia a IV-a. Editura Ch Beck 2009. pag. 80 şi urm.).
Actul constitutiv al unei societăţi comerciale (contract de societate şi/sau statut). este acel act juridic prin care două sau mai multe persoane. prin aporturile lor. constituie un patrimoniu distinct. destinat efectuării de acte de comerţ. în vederea împărţirii câştigului ce ar putea rezulta şi cu obligaţia participării la pierderi (M. Scheaua. Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 Comentată şi adnotată. pag. 47).
Aşa cum s-a stabilit în doctrina de specialitate. condiţiile de fond prevăzute pentru încheierea valabilă a unui astfel de act constitutiv sunt cele prevăzute în art. 948 C.civ.. acest contract fiind guvernat. printre altele. şi de principiul relativităţii efectelor contractului. consacrat de art. 973 C.civ. (Op. cit.. pag. 81).
Actul constitutiv al unei societăţi comerciale (contractul de societate) prezintă trei elemente esenţiale. specifice. care îl particularizează faţă de alte contracte sinalagmatice. şi anume: fondul sau capitalul social. affectio societatis; participarea la beneficiu şi pierderi.
Constituirea unui fond (capital social) prin aporturile asociaţilor. este premisa personalităţii juridice a societăţii şi condiţia funcţionării acesteia.
Capitalul social este expresia valorică a aporturilor asociaţilor şi este înscris în contabilitate la pasivul bilanţului.
El variază ca valoare. în funcţie de forma juridică a societăţii şi de obiectul de activitate al acesteia.
Affectio societatis presupune voinţa comună a asociaţilor de a participa la realizarea obiectului de activitate al societăţii şi de a obţine beneficii în urma acestuia. la momentul constituirii societăţii affectio societatis presupunând voinţa asociaţilor (asociatului unic în cazul S.R.L. cu unic asociat). de a constitui o nouă persoană juridică. iar absenţa unui affectio societatis pe parcursul societăţii. conducând la dizolvarea societăţii C.S.J.. Secţ. Com.. Decizia nr. 287/1996. în R.D.C. nr. 11/1997. pag. 111.
În sfârşit. beneficiile şi pierderile reprezintă cauza principală şi raţiunea (expectaţia beneficiilor). ultimă a contractului de societate.
Aporturile reunite ale asociaţilor formează. aşa cum s-a arătat anterior. capitalul social. categorie juridică ce reflectă valoarea acestor raporturi la momentul efectuării lor. fiind expresia valorifică a totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii.
În bilanţul societăţii. capitalul social apare la pasiv. deoarece reprezintă contrapartida aporturilor asociaţilor. care la dizolvarea societăţii trebuie restituite.
Societatea cu răspundere limitată cu unic asociat reprezintă. aşa cum s-a arătat în doctrina de specialitate (a se vedea în acest sens Stanciu D. Cărpenaru. S. David. C. Predoiu. Gh. Piperea - Legea societăţilor comerciale. Comentariu pe articole. Ediţia a IV-a. Editura Ch Beck 2009. pag. 15 şi urm.). o inovaţie îndrăzneaţă. care permite aplicarea principiului răspunderii comerciantului persoană fizică pentru datoriile comerciale la patrimoniul comercial şi constituirea unui astfel de patrimoniu. separat de patrimoniul persoanei fizice. prin crearea unei ficţiuni juridice. o persoană juridică. societate comercială. subiect de drept distinct de subiectul de drept care a creat-o.
Aportul în numerar la constituirea capitalului social al S.R.L. cu unic asociat constă într-o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmită societăţii. iar subscrierea aportului reprezintă un act de dispoziţie. cu efecte asupra transmiterii dreptului de la asociat la societate. conform jurisprudenţei
C.S.J. (O. Căpăţână. Societăţile Comerciale. pag. 183).
Obiectul aportului se transmite de asociat în deplină proprietate societăţii care se constituie. devenind proprietatea acesteia.
Art. 204 din Legea societăţilor comerciale prevede în ce condiţii poate fi modificat actul constitutiv al unei societăţi comerciale. respectiv :
- prin Hotărârea Adunării Generale ori a Consiliului de Administraţie, respectiv Directoratului, sau prin hotărârea instanţei de judecată, pronunţată în condiţiile art. 223 alin. 3 din lege, adică prin excluderea unui asociat la cererea societăţii sau a oricărui asociat;
- în condiţiile art. 226 alin. 2 din lege, adică atunci când „în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice în baza unei hotărâri a tribunalului”, urmând ca instanţa să dispună prin aceiaşi hotărâre şi cu privire la structura participării la capitatul social al celorlalţi asociaţi.
Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 204 din Legea societăţilor comerciale, coroborat cu art. 223 alin. 3 şi art. 226 alin. 2 din aceeaşi lege - care stipulează expres şi imperativ care sunt situaţiile limitative în care se poate modifica actul constitutiv prin hotărâre judecătorească -, este evident că modificarea unor astfel de acte constitutive este posibilă doar în cadrul legal expres precizat de Legea societăţilor comerciale.
Revenind la problema părţilor sociale ale unei societăţi comerciale, apreciem că se impun a fi făcute următoarele precizări, după cum urmează:
Părţile sociale, care, aşa cum am arătat anterior, din momentul în care au fost subscrise, formează capitalul social al societăţii, devin proprietatea societăţii comerciale din momentul înregistrării acesteia în Registrul Comerţului, ele fiind înscrise în bilanţul societăţii la „pasiv”, pentru că reprezintă o datorie a societăţii faţă de asociaţi.
Dreptul de proprietate al asociaţilor, corespunzător aportului lor la părţile sociale, se transformă într-un drept de creanţă, de a încasa dividende (Decizia Î.C.C.J. nr. 178/1992, în R.D.C. nr. 4/1994, pag. 82).
Părţile sociale nu sunt bunuri comune ale soţilor, chiar dacă subscrierea acestora s-ar fi făcut din bani comuni - în înţelesul pe care art. 30 C.fam. îl dă noţiunii de „bun comun” al soţilor -, neputându-se face confuzie între banii comuni ai soţilor, care au fost folosiţi pentru subscrierea respectivelor părţi sociale, şi faptul că, după subscriere, părţile sociale au devenit capitalul social al societăţii, respectiv, constituie proprietatea societăţii, iar nu a asociatului care le-a subscris.
Odată devenite proprietatea societăţii comerciale, respectivele părţi sociale vor da dreptul asociatului care le-a subscris de a participa doar la beneficii/dividendele obţinute de societate.
Asociatul nu va putea însă emite niciun fel de pretenţii cu privire la capitalul social al societăţii, format din respectivele părţi sociale şi care, aşa cum am arătat, constituie proprietatea societăţii comerciale.
Că este aşa, respectiv că pe toată durata societăţii, asociatul are drept doar la părţi din beneficiile societăţii, o dovedeşte fără putinţă de tăgadă chiar textul art. 66 alin. 1 din Legea societăţilor comerciale, text legal care prevede că, pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să îşi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
Împrejurarea că în timpul căsătoriei soţilor doar unul dintre soţi a devenit asociat ori acţionar la o societate comercială, nu constituie un fundament legal pentru acreditarea ideii că părţile sociale sau acţiunile la o astfel de societate comercială ar deveni bunuri comune ale celor doi soţi, şi aceasta având în vedere, pe de o parte, considerentele anterior expuse, iar pe de altă parte, faptul că nimic nu se opunea ca la momentul constituirii respectivelor societăţi comerciale şi celălalt soţ să dobândească calitatea de asociat la acele societăţi comerciale.
O astfel de acţiune ar fi pe deplin admisibilă dacă prin aceasta s-ar fi solicitat instanţei, de către soţul neasociat, să se constate că în masa bunurilor comune intră dreptul de creanţă, în cotă de câte 1/2-a parte pentru fiecare din cei doi foşti soţi, având ca obiect contravaloarea beneficiilor obţinute de societate, ori, dreptul de creanţă, în cotă de ^ parte pentru fiecare din cei doi foşti soţi, reprezentând contravaloarea sumelor de bani care au fost folosite pentru achiziţionarea respectivelor părţi sociale sau acţiuni.
Nu este de ignorat nici faptul că, dacă într-o cerere de partaj de bunuri comune între doi foşti soţi, cum este şi cazul de faţă, s-ar da curs favorabil solicitării formulate prin extinderea de acţiune, -ceea ce nu s-ar putea face decât cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor Legii societăţilor comerciale -, ar însemna, pe de o parte, să se modifice actul constitutiv al societăţii comerciale în alte condiţii decât cele permise de legea în vigoare, iar pe de altă parte, ar însemna să se înfrângă principiul affectio
societatis, ceea ce, evident, ar duce la dizolvarea societăţii, în acest sens dispunând tocmai Legea societăţilor comerciale.
Este adevărat că părţile sociale reprezintă bunuri mobile incorporale, dar nu este mai puţin adevărat că acestea constituie proprietatea societăţii, iar nu a asociatului care le-a subscris.
Scurte consideraţii cu privire la regimul juridic al notării în cartea funciară şi cu privire la condiţiile de admisibilitate a efectuării unei notări în cartea funciară.
Este ştiut faptul că în regim de carte funciară, atât sub imperiul vechiului Decretului-lege nr. 115/1938, cât şi sub imperiul Legii nr. 7/1996, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, aprobată prin Legea nr. 133/2012, notarea în cartea funciară are, după caz, fie efect de opozabilitate faţă de terţi, fie de informare a acestora, în cazurile anume prevăzute de lege, cu privire la drepturile personale, faptele, sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară (Aurelia Rusu, Acţiunile de carte funciară - Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Hamangiu nr. 2008, pag. 25; Cristina Cucu, Legislaţia cadastrului şi a publicităţii imobiliare -
Comentarii şi explicaţii, Ed. All Beck, Bucureşti 2005, pag. 107 şi urm., pag. 143).
Notarea, aşadar, are ca obiect înscrierea în cartea funciară a altor acte, fapte, sau raporturi
juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, în cazurile ordonate sau permise de lege.
Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter provizoriu, în această categorie putând fi enumerate exemplificativ: incapacităţile totale sau parţiale de exerciţiu ale titularului dreptului real înscris; instituirea curatelei; modalităţile juridice ce afectează dreptul înscris în cartea funciară; arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană, de natură să afecteze regimul juridic al bunului nemişcător; arătarea oricărei acţiuni care dă caracterul de drept litigios asupra unui drept real înscris în cartea funciară; a acţiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie; a acţiunii de ieşire din indiviziune; arătarea acţiunii pentru anularea hotărârii declarative de moarte a titularului de drept real înscris în cartea funciară; arătarea situaţiilor când se face urmărirea silită a imobilelor; interdicţia de înstrăinare sau grevare a imobilului; precum şi modalităţile interdicţiei de strămutare sau grevare; contractul de locaţiune sau cesiunea de venituri; dreptul de preempţiune; promisiunea stabilită prin convenţie de a încheia un contract de înstrăinare cu privire la bunul imobil; sechestru asigurator şi judiciar; schimbarea rangului unei ipoteci; atacarea încheierii de înscriere în cartea funciară, cu apel şi recurs; sentinţa declarativă de faliment; lucrările de expropriere a imobilului; precum şi orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege.
De regulă, notările mai sus enumerate au caracter de opozabilitate, însă, prin prisma art. 40 din Legea nr. 7/1996, astfel cum acesta a fost modificat prin Titlul XII, art. I, pct. 45 din Legea nr. 247/2005, anumite notări (sau înscrieri, în limbajul legiuitorului), au efect de informare, adică doar caracter informativ, de care nu depinde opozabilitatea faţă de terţi.
În această categorie intră notarea acelor acte şi fapte juridice privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilul cuprins în cartea funciară.
Aşa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, notarea în cartea funciară are scopul de a realiza o publicitate completă, integrală, pe lângă drepturile reale imobiliare ce sunt supuse înscrierii în cartea funciară, şi a anumitor drepturi de creanţă, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, astfel încât, terţii să aibă cunoştinţă de situaţia juridică reală a imobilului (Marian Nicolae, Tratat de publicitate imobiliară, vol. II, Noile Cărţi funciare, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic Bucureşti, 2011, pag. 500 şi urm.).
Concluzionând asupra naturii juridice a notării în cartea funciară, este de precizat faptul că aceasta reprezintă înscrierea prin care actele sau faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor, în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, devin opozabile faţă de terţi ori, după caz, sunt înscrise numai cu titlu informativ.
Cu alte cuvinte, în sistemul cărţilor funciare, doar drepturile reale imobiliare, numite şi drepturi tabulare, pot face obiectul unei întabulări sau înscrieri provizorii, după caz, în timp ce, drepturile de creanţă, faptele, sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, pot fi numai notate în cartea funciară, în cazurile ordonate sau permise de lege.
Prin această notare, însă, drepturile de creanţă nu îşi schimbă caracterul şi nu devin reale prin faptul înscrierii lor, chiar dacă, şi ele capătă, în cazurile expres prevăzute de lege, caracterul de
opozabilitate erga omnes. întrucât acest caracter nu este de esenţa şi nici măcar de natura acestor drepturi. ci. el permite numai titularului să îşi valorifice dreptul în contradictoriu cu orice altă persoană interesată. ca de pildă. împotriva succesorului tabular. sau a creditorului acestuia din urmă.
Pe de altă parte. principiul publicităţii materiale a cărţilor funciare nu se aplică drepturilor de creanţă şi altor drepturi personale. care nu se dobândesc. şi nici nu devin valabile. prin înscrierea lor în cartea funciară.
Dispoziţiile Legii nr. 7/1996 cu referire la notarea actelor. faptelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară sunt puţine şi sumare (art. 19. art. 26 alin. 4 lit. c. art. 37 alin. 2. art. 38. art. 39. art. 41 alin. 1. art. 54 alin. 3). însă. prevederile referitoare la notarea în cartea funciară. cuprinse în Legea nr. 7/1996. sunt dezvoltate şi completate substanţial în Regulament. care conţine atât dispoziţii de principiu. cât şi dispoziţii particulare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. 1 din Regulament. notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale. a litigiilor referitoare la drepturilor reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Regulament. în această categorie pot fi enumerate:
- a) incapacităţile totale sau parţiale de exerciţiu ale titularului dreptului real înscris;
- b) instituirea curatelei;
- c) modalităţile juridice care afectează dreptul înscris în cartea funciară;
- d) arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană de natură să afecteze regimul juridic al bunului imobil;
- e) arătarea oricărei acţiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară. a acţiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie. a acţiunii de ieşire din indiviziune. a plângerii sau a acţiunii penale în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară;
f) arătarea acţiunii pentru anularea hotărârii declarative de moarte a titularului de drept real înscris în cartea funciară;
g) arătarea situaţiilor când se face urmărirea silită a imobilelor;
h) Interdicţiile de înstrăinare. grevare. închiriere. dezmembrare. comasare. construire. demolare. restructurare şi amenajare;
i) contractul de locaţiune sau cesiunea de venituri;
j) dreptul de preempţiune;
k) promisiunea stabilită prin convenţie de a încheia un contract de înstrăinare cu privire la bunul imobil;
l) intenţia de înstrăinare sau ipotecare a bunului imobil;
m) revocarea procurii date în vederea încheierii unui act translativ de proprietate având ca obiect un imobil;
n) sechestrul asigurator şi judiciar;
o) schimbarea rangului unei ipoteci;
p) plângerea împotriva încheieri de carte funciară;
q) respingerea cererii de înscriere;
r) deschiderea proceduri insolvenţei şi sentinţa declarativă de faliment;
s) lucrările de expropriere a imobilului;
t) orice alte fapte. drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul.
Din cele ce preced. rezultă că notarea în cartea funciară are ca obiect înscrierea actelor. faptelor sau a altor raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. în cazurile ordonate sau permise de lege. acte sau fapte juridice care. în funcţie de natura lor. pot fi grupate. indiferent de efectul notării lor. după cum urmează:
- raporturile juridice care configurează situaţia juridică personală a titularului de carte funciară. cum ar fi: minoritatea; interdicţia judecătorească; tutela; curatela; menţiunea deschiderii procedurii de reorganizare judiciară sau a falimentului titularului de carte funciară; calitatea de bun comun al imobilului;
- drepturile personale şi alte raporturi juridice patrimoniale în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară. cum ar fi: drepturile de creanţă. drepturile potestative. etc.
- intenţia de a înstrăina sau de a greva imobilul din cartea funciară;
- îngrădirile legale şi judiciare de înstrăinare sau grevare a imobilului cuprins în cartea funciară;
- măsurile de executare silită şi cele asiguratorii asupra imobilului înscris în cartea funciară;
- acţiunile în justiţie în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară (a se vedea în acest sens Marian Nicolae, op.cit., pag. 506 şi urm.).
În ceea ce priveşte posibilitatea notării în cartea funciară a calităţii de bun comun a imobilului, această ipoteză are în vedere situaţia în care un bun imobil a fost dobândit de soţi în timpul căsătoriei acestora, însă, în cartea funciară a fost întabulat dreptul de proprietate doar în favoarea unuia dintre cei doi soţi, nefăcându-se nicio menţiune în sensul că acesta ar fi căsătorit (Marian Nicolae, op. cit., pag. 510 şi urm., cu trimiterile la notele de subsol în acest sens).
Or, în cauza pendinte, imobilele construcţii cu privire la care s-a solicitat a fi notată în cartea funciară extinderea de acţiune, nu figurează întabulate în favoarea unuia dintre soţi, şi nici nu au fost dobândite în proprietate de unul dintre soţi, în timpul căsătorie sale cu celălalt soţ, ci, reprezintă proprietatea tabulară a unei societăţi comerciale - persoană juridică distinctă de persoana fizică, soţ, asociat al acestei persoane juridice -, fiind dobândită prin construire.
Referitor la notarea acţiunilor în justiţie, în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară, se impun a fi făcute câteva precizări prealabile:
Anumite acţiuni în justiţie, în legătură cu imobilul sau cu drepturile înscrise în cartea funciară, trebuie notate în cartea funciară în scopul de a împiedica, pe de o parte, dobândirea cu bună credinţă a unui drept tabular în tot cursul procesului, iar pe de altă parte, de a asigura executarea hotărârii pronunţată în acel proces.
În general, notarea acţiunilor în cartea funciară va avea drept urmare că toate înscrierile posterioare notării vor fi inoperante faţă de reclamant şi succesori săi în drepturi.
Potrivit art. 19 din Legea cărţilor funciare, se pot înscrie în cartea funciară acţiunile privitoare la proprietate, precum şi cele privitoare la drepturile reale înscrise în această carte, iar conform art. 42 din Regulament, pot fi notate în cartea funciară acţiunile judiciare enumerate în acest art. 42, enumerare care, aşa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, nu este limitativă, ci doar exemplificativă.
În doctrină (Marian Nicolae, op. cit., pag. 535 şi urm.) s-a arătat că, în general, conform jurisprudenţei mai vechi, construită pe baza vechilor regulamente de carte funciară, însă pe deplin actuală, nu se pot nota decât acţiunile intentate pentru un drept real tabular dobândit anterior intentării acţiunii.
Cu alte cuvinte, notarea nu poate avea loc dacă reclamantul nu e deja înscris în cartea funciară ca titular al dreptului real pe care îl valorifică prin acţiunea sa.
S-a arătat astfel că acţiunile de drept comun care pot fi notate în cartea funciară ar fi, în esenţă, următoarele: acţiunea pentru desfiinţarea sau desfacerea actului juridic pentru cauze anterioare sau posterioare încheierii lui; acţiunea pentru acordarea rangului preferenţial la dobândirea unui drept tabular; acţiunea revocatorie sau pauliană; acţiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, în condiţiile prevăzute de art. 80 şi urm. din Legea insolvenţei nr. 85/2006, cu modificările ulterioare; acţiunea de partaj; acţiunile reale sau personale introduse de terţii care invocă drepturi proprii asupra imobilului înscris în cartea funciară; acţiunea pentru anularea hotărârii declarative de moarte; cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, în temeiul Legilor funciare de restituire.
Pe lângă acţiunile de drept comun, în cartea funciară pot fi notate şi acţiunile de carte funciară, care au ca obiect nemijlocit înscrierile din cartea funciară, mai ales atunci când acestea nu au ca suport juridic exercitarea vreunei acţiuni de drept comun înscrise, în prealabil, în cartea funciară, în raport cu care ar avea caracter accesoriu, cum ar fi de pildă, o acţiune în prestaţie tabulară, o acţiune în justificare tabulară ori o acţiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară.
În esenţă, aşadar, acţiunile de drept comun care pot fi notate în cartea funciară trebuie să fie acţiuni prin care o terţă persoană invocă un drept propriu asupra imobilului înscris în cartea funciară, cum ar fi de pildă, acţiunea în revendicare, acţiunea confesorie, petiţia de ereditate, acţiunea în grăniţuire, acţiunea ipotecară ori acţiunea creditorului privilegiat înscris, care îşi exercită dreptul de urmărire.
Cerinţa esenţială pentru admisibilitatea notării în cartea funciară a unei acţiuni de drept comun este aceea ca terţul să invoce un drept propriu asupra imobilului înscris în cartea funciară în care se solicită a fi făcută notarea.
Or. prin extinderea de acţiune depusă în dosarul de partaj de bunuri. şi care a fost notată sub
B.11 în CF. reclamanta din respectivul dosar nu a invocat un drept propriu asupra imobilului înscris în această carte funciară. ci a solicitat doar modificarea actelor constitutive în baza cărora au fost înfiinţate societăţile comerciale enumerate în extinderea de acţiune. şi aceasta în condiţiile în care doar una dintre aceste societăţi comerciale. respectiv. S.C. R.C. S.R.L.. era întabulată. sub B. 5. ca şi proprietară tabulară a imobilelor construcţii.
Apreciem. aşadar. că această extindere de acţiune. prin prisma considerentelor anterior detailate. nu întrunea condiţiile de admisibilitate a unei notări în cartea funciară. astfel cum aceste condiţii sunt reglementate în Legea cărţilor funciare şi în Regulament.
În sfârşit. indiferent că este obligatorie. în cazurile anume prevăzute de lege ori facultativă. atunci când legea o lasă la aprecierea celui interesat. notarea în cartea funciară se poate face numai în temeiul actelor doveditoare. din dispoziţia instanţelor judecătoreşti. a organelor de urmărire penală sau. din oficiu. de către registratorul de carte funciară. în cazurile anume prevăzute de lege (art. 47. art. 54 din Legea cărţilor funciare; art. 55 şi urm. din Regulament).
Însă. dacă notarea se cere în baza înscrisului original. notarea este admisibilă numai dacă acest înscris original întruneşte în mod obligatoriu anumite condiţii. imperativ şi expres prevăzute de art. 48 alin. 1 din Legea cărţilor funciare. modificată prin O.U.G. nr. 64/2010. aplicabil prin analogie. după cum urmează:
a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;
b) identifică. în mod corect. numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal. numărul de identificare fiscală. sau codul unic de înregistrare. după caz. atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic. după caz;
d) este însoţit de o traducere legalizată. dacă actul nu este întocmit în limba română;
e) este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară. cu excepţia scutirilor
legale.
Raportând aceste dispoziţiile legale la situaţia pendinte. se poate aprecia în sensul că „înscrisul original”. în baza căruia se cere notarea în CF. este tocmai extinderea de acţiune notată sub B.11. înscris care. evident. nu întruneşte condiţiile impuse de art. 48 alin. 1. mai sus citat.
Aşa fiind. în temeiul tuturor considerentelor anterior arătate. apreciem în sensul că notarea în CF nr. 257749 Cluj-Napoca a extinderii de acţiune din dosar nr. 30915/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca. nu era admisibilă.
Drept urmare. apreciem că soluţia ce se impunea a fi pronunţată. în opinia noastră. era aceea a admiterii recursului petenţilor. aşa cum a fost formulat.
| ← Aplicarea legii în timp. Reclamant decedat în timpul... | Contestaţie în anulare. Eroare materială. Înţeles → |
|---|
