Caz de casare luat în considerare din oficiu. Abrogarea sa prin Legea nr. 2/2013. Dispoziţii tranzitorii
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 247 din data de 15.05.2013
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin s.p. nr. 279/26.11.2012 a judecătoriei Vălenii de Munte, în temeiul art. 180 al.2 Cod penal cu aplic.art.109 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul T.A.G. la o pedeapsă de 500 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.63 ind.1 Cod penal, potrivit
cărora, în cazul în care se sustrage cu rea-credință de la plata amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
În temeiul art.346 C.pr.pen. rap.la art.14 C.pr.civ. s-a admis în parte cererea formulată de partea civilă P.G.A. și în totalitate cererea formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.G.A. și la plata sumei de 597,46 lei cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești.
S-a respins ca nedovedită cererea privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale.
În temeiul art.191 al. C.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.193 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P.G.A., reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 02.12.2010, în jurul orelor 20,45 între partea vătămată P.G.A. și inculpatul T. A. G. au avut loc discuții contradictorii, în urma cărora inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona feței. Partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești - Secția Neurochirurgie în perioada 3-6 decembrie 2010. Conform certificatului medico-legal nr.2450/08.12.2010 eliberat de Serviciul Medico - Legal Ploiești, în urma agresiunii, partea vătămată P.G.A. a suferit leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza declarațiilor părții vătămate, ale inculpatului și martorilor I.G.C., P.V., L.C.D., precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Din probele administrate instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art.180 al.2 Cod penal cu aplic.art.109 al.1 Cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, precum și ale art.109 al.1 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, că nu este cunoscut cu antecedente penale și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără condamnarea la pedeapsa închisorii, instanța de fond a dispus condamnare inculpatului T.A.G. la pedeapsa amenzii
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs partea civilă P. G.A.
În motivarea recursului, partea civilă a criticat sentința pentru nelegalitate, față de împrejurarea că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate și de natură să conducă la stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate.
Se arată că în mod greșit s-au respins daunele materiale, iar cuantumul daunelor morale este prea mic în raport de suferința produsă de către inculpat.
La termenul de judecată din data de 15.05.2013, Tribunalul din oficiu a pus în discuție cazul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 3899 pct. 7 C.p.p., în vigoare la data pronunțării sentinței.
Tribunalul, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p., constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr. 2280/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.A.G. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 C.penal cu aplic. art. 99 C.penal.
Se observă că inculpatul este născut la 28.03.1994, deci era minor la data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată (02.12.2010).
Potrivit dispozițiilor art. 482 alin. 2 C.p.p., în cauzele cu inculpați minori, instanța de judecată are obligația să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul în a cărei circumscripție își are locuința minorul, cu excepția cazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale, situație în care dispunerea referatului de către instanță este facultativă.
De asemenea, art. 483 alin. 3 C.p.p. prevede că inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul când era minor este judecat potrivit dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori, astfel încât nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că în prezent inculpatul a devenit major.
Instanța de fond a nesocotit aceste dispoziții legale, în cauză nedispunând efectuarea referatului de evaluare, deși era obligată în acest sens, față de omisiunea organelor de urmărire penală de a dispune întocmirea sa în cursul urmăririi penale.
Potrivit dispozițiilor art. 197 alin. 2 C.p.p. , este prevăzută sub sancțiunea nulității efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Legea prevede la art. 3899 pct. 7 C.p.p., cazul de casare cu trimitere spre rejudecare constând în aceea că judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare, în cauzele cu infractori minori.
Este adevărat că prin dispozițiile Legii 2/2013 acest caz de casare a fost abrogat, însă el este aplicabil în cauză față de dispozițiile tranzitorii ale legii, respectiv art. II alin. 1, întrucât textul legal era în vigoare la momentul pronunțării sentinței atacate.
Față de aceste împrejurări, văzând dispozițiile art. 38515 alin. Pct. 2 lit. c C.p.p., în vigoare la momentul pronunțării sentinței, Tribunalul urmează să admită recursul declarat de partea civilă P.G.A. împotriva s.p. nr. 279/26.11.2012 a Judecătoriei Vălenii de Munte, să caseze sentința atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
De asemenea, cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și criticile aduse de recurent sentinței atacate.
| ← plangere CF domeniu public construcţie edificata pe teren... | Caz de casare luat în considerare din oficiu. Abrogarea sa prin... → |
|---|
