Propunere de arestare preventivă. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 26 din data de 09.05.2013
ÎNCHEIERE Nr.26
09 mai 2013
Autor: ANA MARIA LUPU
Domeniu asociat: propunere de arestare preventivă
T R I B U N A L U L:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin referatul nr. 85/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, a fost sesizată această instanță cu propunere de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul V.D, pe o perioadă de 29 de zile, de la 09.05.2013 la 06.06.2013 inclusiv.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 4277/105/2013, fiind atașat dosarul de urmărire penală nr.85/P/2013.
În motivarea propunerii, s-a arătat că față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 C.penal rap. la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000, constând în aceea că în ziua de 06.05.2013, a oferit subofițerului I.Ș. - agent șef principal de poliție la Poliția Municipiului Buzău - Biroul Rutier, care îl depistase în traficul rutier conducând pe drumul public, în municipiul Buzău, autoturismul Marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXX, având permisul de conducere anulat și cu o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 1,23 mg/l, suma de 15.000 euro, pentru ca acesta să nu îndeplinească formalitățile legale de constatare a infracțiunilor săvârșite la regimul circulației, sumă din care, la data de 08.05.2013 a remis efectiv lucrătorului de poliție 1.800 euro și 1.000 lei, promițând acestuia că ulterior îi va da și diferența de bani până la cea oferită inițial, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri flagrante.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul V.D., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Condițiile impuse cumulativ de legiuitor pentru luarea măsurii arestării preventive sunt:
- să existe inculpat în cauză în sensul art. 23 C.proc.pen., adică o urmărire penală începută și să fie pusă în mișcare acțiunea penală;
- să existe potrivit art. 148 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 143 alin. 1 C.proc.pen. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art.136 alin. 1 raportat la art. 136 alin. 6 C.proc.pen., pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii;
- să existe unul din cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a-f C.proc.pen.;
- realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. (buna desfășurare a procesului penal) să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestării preventive, conform criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 C.proc.pen.
În cauză, tribunalul constată că prin Rezoluția nr. 85/P/2013 din data de 08.05.2013 (fila 77 d.u.p.) s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 C.penal rap. la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000.
Prin Ordonanța nr. 85/P/2013 din 08.05.2013 (fila 90 d.u.p.) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat.
Prin Ordonanța 85/P/2013 din data de 08.05.2013 s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 08.05.2013 ora 19.15.
Referitor la probele și indiciile temeinice că inculpatul V..D. a săvârșit fapta de care este învinuit, Tribunalul amintește că acestea au înțelesul prevăzut de art. 63 alin. 1 C.proc.pen., respectiv art. 68 indice 1 C.proc.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție.
Această sintagmă a primit în jurisprudența CEDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă ( cauza Murray c.Regatului Unit).
În prezenta cauză există indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în sensul comiterii de către inculpat a infracțiunii de dare de mită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, de care este învinuit, rezultând din: denunțul și declarațiile lui I.Ș.; copii ale dosarului nr. 2763/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău privind pe V..D., deschis ca urmare a actelor premergătoare efectuate de lucrătorul de poliție Iosif Ștefan la data de 06.05.2013; proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 08.05.2013 întocmit de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești; procese - verbale de redare a convorbirilor telefonice, mesaje tip SMS și discuției ambientale dintre I.Ș. și V.D., întocmite de Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Buzău, ca urmare a ordonanței provizorii emise de procuror, împreună cu suporturile optice pe care sunt stocate acestea; declarațiile martorilor - lucrători de poliție D..A. și C.I., precum și a martorului B.I.; declarațiile inculpatului V.D.
Astfel, din mijloacele de probă amintite rezultă că prin autodenunțul din 07.05.2013 formulat de I.Ș. - agent șef principal de poliție la Poliția Municipiului Buzău - Biroul Rutier, acesta a sesizat săvârșirea de către V.D. a infracțiunii de dare de mită constând în aceea că în ziua de 06.05.2013 ar fi oferit lucrătorului de poliție respectiv, care îl depistase în traficul rutier conducând pe drumul public, în municipiul Buzău, autoturismul marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXX, având permisul de conducere anulat și cu o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 1,23 mg/l, suma de 15.000 euro pentru ca acesta să nu îndeplinească formalitățile legale de constatare a infracțiunilor săvârșite la regimul circulației.
Din exploatarea ordonanței cu titlu provizoriu nr. 85/P/2013 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești prin care s-a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, comunicărilor tip SMS/MMS purtate de la posturile mobile utilizate de I.Ș. și V.D. a rezultat că în urma unei convorbiri telefonice avute la data de 07.05.2013 de I.Ș. cu V.D., rezultă că autodenunțătorul l-a invitat pe inculpat la biroul său în cursul zilei următoare, pentru a se "rezolva"; problema, acesta spunându-i inculpatului că la orele 14.00 intră în serviciu, întrebându-l când poate veni la Buzău și sugerându-i că este dispus să se întâlnească cu el înainte de începerea programului de lucru, pentru ca "să fim singuri în birou să nu mai fie și altcineva să ne deranjeze, să...";
Cu același prilej, lucrătorul de poliție I.Ș. îi solicită inculpatului să ia "hotărârea aia judecătorească, permisul de conducere...";, spunându-i, totodată, că trebuie să-i mai ia și o declarație, "să completăm acolo, că la cealaltă nu prea se cunoaște ce ați scris";, precum și că "încă n-am predat hârtiile și trebuie neapărat să fac într-un fel cu ele";, rămânând stabilită în principiu ora de întâlnire ca fiind 11.00.
În acest context, în ziua de 08.05.2013, inculpatul s-a deplasat în municipiul Buzău și i-a transmis denunțătorului pe telefonul mobil trei mesaje prin care îi adresa rugămintea de a se întâlni în parcarea magazinului XXL din localitate, propunere refuzată de agentul șef principal I.Ș., care și-a reiterat invitația de a se prezenta la sediul poliției municipale.
În jurul orelor 11.15, inculpatul s-a prezentat în biroul subofițerului de poliție de la sediul Poliției Municipiului Buzău, unde a inițiat o discuție cu acesta, solicitându-i să rupă documentele întocmite din care rezulta săvârșirea de către el a infracțiunilor la regimul circulației, precizându-i că a vândut un autoturism marca Logan și are asupra sa aproximativ 2.000 euro, bani pe care i-a și remis, așezându-i pe masa de lucru la care stăteau de vorbă amândoi, suma fiind compusă din 1.800 euro și 1.000 lei.
La întrebarea subofițerului de poliție de unde avea de gând să facă rost de suma de 15.000 euro oferită inițial în ziua de 06.05.2013, V.D. a precizat că intenționează să solicite un credit de nevoi personale și să-i aducă restul de bani ulterior.
Remiterea sumei de bani (aproximativ 2.000 euro) de către V.D. lui I.Ș. a fost surprinsă de echipa operativă a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, din care au făcut parte și ofițeri din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Buzău.
Inculpatul V.D. recunoaște săvârșirea faptei, confirmând și împrejurările de fapt ce rezultă din conținutul convorbirilor telefonice interceptate, însă susținând că a fost provocat să o comită de atitudinea polițistului care i-a dat de înțeles că îl poate ajuta în a-i ușura situația juridică.
Dincolo de împrejurările susținute de către inculpat în sensul dării de mită sub presiunea psihică exercitată asupra sa de lucrătorul de poliție, este de necontestat că există indicii temeinice care să fundamenteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de dare de mită într-una din modalitățile alternative prevăzute de lege, respectiv promisiune, oferire sau dare de bani.
Așadar, din declarațiile inculpatului, dar și din probele administrate până în acest moment în cauză rezultă existența indiciilor temeinice care să determine presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este învinuit, însă tribunalul apreciază că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar privarea de libertate a inculpatului prin raportare la criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 C.p.p. nu este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp.
Pe de altă parte, însă, acest motiv al protecției ordinii publice nu poate fi considerat pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea sau lăsarea persoanei în libertate ar crea un pericol real pentru ordinea publică.
Instanța trebuie, deci, să justifice în termeni concreți prin ce se manifestă acea atingere a ordinii publice (cauza Dumont-Maliverg c.Franței).
În cauză, tribunalul apreciază că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului V.D. prezintă pericol concret pentru ordinea publică pentru următoarele argumente:
Este adevărat că fapta pentru care inculpatul a fost reținut este una de pericol.
La fel de adevărat este că natura și gravitatea faptei săvârșite trebuie avute în vedere la stabilirea existenței sau nu a unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, nu trebuie făcut abstracție de faptul că această conduită necorespunzătoare a inculpatului este posibil să fi avut loc, conform declarațiilor inculpatului, în condițiile în care lucrătorul de poliție l-a lăsat să creadă că este dispus să-l ajute în rezolvarea favorabilă a situației sale juridice.
Totodată, instanța nu poate face abstracție de circumstanțele personale ale inculpatului în vârstă de 39 de ani, persoană integrată social și cu un domiciliu stabil, absolvent de studii superioare și fiind sportiv de performanță, practicând motociclism de viteză pe aeroporturi în cadrul Federației Române de Motociclism, pentru performanțele sportive deosebite realizate în sezonul 2012 al cupei FRM Dunlop Romanian Superbike fiind medaliat, clasându-se printre cei mai buni 6 rookies din GPRacer Rookies Cup.
De altfel, potrivit art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, judecătorul este obligat să analizeze - fie la cererea inculpatului, fie din oficiu - și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces ( cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelievre c. Belgiei) și numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret să se procedeze la luarea măsurii preventive privative de libertate. Astfel, principiul general în această materie stabilit de CEDO în hotărârea Wemhoff c. Germaniei statuează că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală.
Măsura privativă de libertate trebuie să fie și necesară în circumstanțele specifice ale cauzei; detenția unei persoane este atât de gravă încât este justificată numai în ultimă instanță atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual.
Prin urmare, tribunalul apreciază că presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de dare de mită nu poate justifica prin ea însăși privarea de libertate a inculpatului, neputând argumenta suficient existența pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, atâta timp cât această măsură preventivă, care trebuie luată cu caracter excepțional, nu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei, dând declarații ample cu privire la modul în care a acționat, având un domiciliu stabil și neexistând date din care să rezulte că ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal dacă s-ar afla în stare de libertate.
În acest context, instanța apreciază că măsura privării de libertate a inculpatului ar prezenta caracter nerezonabil prin raportare la circumstanțele reale ale faptei și personale ale acestuia, dar și la interesul public ocrotit.
De aceea, pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și pericolul generic al infracțiunilor de dare de mită, tribunalul consideră că se impune luarea unei altfel de măsuri preventive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara, care conferă prin obligațiile impuse suficiente garanții privind desfășurarea cercetărilor în condiții normale, circumstanțele personale ale inculpatului permițându-i acestuia să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite, precum și riscul la care s-ar expune prin nerespectarea măsurilor stabilite de instanță.
Prin urmare, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul urmează să respingă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul V.D., ca neîntemeiată.
În baza art.1491 alin. 12 C.proc.pen. raportat la art.146 alin. 111 C.proc.pen. și art.1451 C.proc.pen., instanța urmează să ia față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 29 de zile de la data de 09.05.2013 la data de 06.06.2013 inclusiv.
În baza art. 1451 alin.2 C.proc.pen. raportat la art. 145 alin. 11 C.proc.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul urmează să fie obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art. 145 alin. 12 lit. c C.p.p. se va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să nu comunice direct sau indirect cu denunțătorul și martorii din cauză.
În baza art. 1451 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 145 alin. 22 C.proc.pen. se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
Copia prezentei încheieri urmează a se comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.
| ← Caz de casare luat în considerare din oficiu. Abrogarea sa prin... | Contestatie la executare; posibilitatea de a solicita anularea... → |
|---|
