Netimbrare recurs consecinte, caracterul contractual al tranzactiei, posibilitatea de se solicita si de a dispune rezolutiunea tranzactiei intr-un proces ulterior
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 1135 din data de 26.06.2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. .../281/2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 1135
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. .../281/2011, reclamantul LI in contradictoriu cu pârâta LM a solicitat partajarea bunurilor comune in cote egale.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost căsătorit cu pârâta, căsătoria fiind desfăcuta prin sentința civilă nr. …/27.01.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă si irevocabila - iar prin aceeași hotărâre s-a dispus partajarea imobilului in care părțile au avut domiciliul comun, conform tranzacției încheiate de acestea.
Reclamantul a mai solicitat si partajarea bunurilor mobile realizate împreuna de către părți - expres enumerate, aratand de asemenea că in timpul căsătoriei au montat o ușa de lemn la intrarea in apartament.
In drept a invocat art. 36 al. 2 Cod fam.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare la data de 29.11.2011 prin care a solicitat admiterea in parte a acțiunii, recunoscand ca in timpul căsătoriei s-au dobândit bunurile mobile indicate de reclamant, dar facand unele precizari cu privire la acestea - solicitand respingerea cererii principale in ceea ce privește ușa de la intrare si caloriferele care au fost incluse in valoarea apartamentului ce a făcut obiectul tranzacției, acestea fiind bunuri imobile prin destinație si aratand ca lustrele au fost cumpărate cu bani de la tatăl pârâtei care a înțeles sa o gratifice exclusiv pe aceasta, fiind deci bunurile sale proprii. A mai aratat ca bunurile mobile au rămas in posesia sa deoarece reclamantul a părăsit domiciliul comun.
La data de 30.11.2011, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori, iar la termenul de judecata din data de 12.03.2012 s-a dispus conexarea dosarului nr. …/281/2011 la dosar nr. .../281/2011 - cauza nr. …/281/2011 având ca obiect cererea formulata la data de 19.10. 2011 de către reclamantul LI, de rezoluțiune a tranzacției încheiate intre părți la 27.01.2011 si de care s-a luat act prin sent. civ. nr. …/2011 a Judecătoriei Ploiești. Prin cererea formulata , reclamantul a solicitat rezoluțiunea tranzacției, motivat de împrejurarea ca pârâta nu i-a plătit sulta convenita de părti.
In cauza nr. …/281/2011, pârâta a formulat întâmpinare prin care a aratat ca este de acord cu rezoluțiunea tranzacției încheiate intre părți la 27.01.2011 si repunerea părților in situația anterioara, cu motivarea ca nu a putut obține un împrumut bancar necesar pentru achitarea sultei cuvenite reclamantului.
La data de 14.05.2012 pârâta a formulat cerere reconvenționala in dosarul .../281/2011, prin care a solicitat sa se constate ca are un drept de creanța la apartamentul bun comun, a cărui valoare trebuie dedusa in favoarea sa, din valoarea bunului imobil, constând in contravaloarea actualizata a avansului in suma de 9123 lei, plătit din sume proprii și contravaloarea tâmplăriei din PVC cu geam termopan montat la bucatarie, balcon si sufragerie după despărțirea in fapt a soților, tot din bani proprii, precizand si ca banii pentru avans proveneau de la tatăl sau care i-a dat suma de 25.000 lei, iar diferența de preț a apartamentului a achitat-o împreună cu reclamantul.
La data de 10.09.2012 reclamantul a formulat precizare-completare la acțiune prin care a solicitat partajarea apartamentului in cote egale.
Prin sentința civilă nr. …/23.01.2013 Judecătoria Ploiesti a respins acțiunile conexate precizate si completate, formulate de reclamantul LI, ca neîntemeiate, respingand ca neîntemeiată si cererea reconvențională formulata de pârâta M (fosta Lupu) M.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, asa cum rezulta din sent. civ. nr. …/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești in dosarul nr. …/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, la data respectiva s-a luat act de tranzacția părților din prezenta cauza, care au înțeles astfel sa soluționeze in mod definitiv litigiul având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei, respectiv, imobilul situat in P, intr. R, nr. , bl. , sc., et., apt. , jud. Prahova, compus din doua camere si dependinte.
Astfel s-a luat act de voința părților in sensul ca pârâta LM sa primeasca in deplina proprietate si posesie apartamentul nr. 14 situat la adresa mentionata, iar reclamantul LI sa primeasca sulta in valoare de 81.875 lei ce-i va fi plătita de către pârâtă până la 30.09.2011.
Din verificarea sistemului ECRIS, instanța de fond a constatat ca niciuna dintre părți nu a formulat recurs împotriva hotărârii de expedient prin care s-a luat act de tranzacția încheiata, sent. civ.nr. …/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești in dosar nr. …/281/2010 al Judecătoriei Ploiești fiind definitivă si irevocabilă.
In ceea ce privește temeiul de drept invocat de către reclamant pentru rezoluțiunea tranzacției părților, instanța de fond a constatat că dispozițiile din Noul cod civil indicate in cererea conexata nu sunt aplicabile in cauză, față de data încheierii tranzacției, astfel încât tranzacției i se aplica dispozițiile vechiului cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat, respectiv art. 1704-1716 Cod civil in vigoare la acea dată.
S-a mai luat act de prima instanta ca, fiind vorba de un contract judiciar, hotărârea care consfințește învoiala părților poate fi desființata pe calea dreptului comun, pentru motivele de nulitate prevăzute de lege sau atunci când tranzacția s-a încheiat cu scopul vădit al fraudării legii sau intereselor legitime ale unor terți conf. art. 975 cod civil - in acest sens pronunțandu-se in mod constant instanța suprema (deciz. de îndrumare a Trib Suprem nr. 12/1958, deciz. CSJ nr. 154/1992, deciz. CSJ nr. 1031/1992), dar si alte instanțe din tara (C.A. Iasi deciz.nr. 1098/1997, Trib. București deciz. civ. nr. 323/1993) - de asemenea, tranzacția putand fi supusa rezoluțiunii, in condițiile legii substanțiale in vigoare la data încheierii sale.
Prin urmare, s-a retinut de catre instanta de fond ca jurisprudența constantă a consacrat faptul că tranzacția, ca act de dispoziție al părților si modalitate de stingere a procesului civil, reprezintă un contract judiciar, întrucât instanța nu procedează la judecata , ci doar consfințește convenția părților , astfel încât daca una din părți susține ca tranzacția nu reprezintă voința sa libera si neviciata sau ca încălcă dispozițiile legale imperative privitoare la validitatea convențiilor, atunci hotărârea de expedient poate forma obiectul unei acțiuni in nulitate - prevederile art. 1704-1716 cod civil neconținand dispoziții referitoare la rezoluțiunea tranzacției, ci doar cu privire la eventuale cauze de nulitate.
S-a mai retinut de instanta de fond ca și in ipoteza in care ar fi admisibila rezolutiunea tranzacției, se constată ca tranzacția părților așa cum a fost consfințită prin hotărâre judecătorească, nu conține nicio clauza referitoare la o asemenea posibilitate, nefiind dovedită nici culpa in neexecutarea convenției, iar raportat la aceste considerente, a constatat că nu se invocă nici un motiv de nulitate a tranzacției , ba chiar mai mult, părțile nici nu au formulat vreo cale de atac împotriva hotărârii de expedient care a intrat astfel in puterea lucrului judecat, fiind opozabilă terților - iar o asemenea soluție se impune si pentru stabilitatea circuitului civil, având in vedere si faptul ca hotărârea de expedient are efecte nu numai fata de părți, dar si fata de terți prin îndeplinirea procedurii de publicitate imobiliară si prin urmare hotărârea judecătorească irevocabila ce constituie titlu executoriu in condițiile legii va fi pusă in executare in toate formele prevăzute, in scopul satisfacerii creanței reclamantului.
In ceea ce privește celelalte bunuri mobile solicitate a fi partajate de către părți, instanța de fond a constatat ca si aceasta cerere este neîntemeiata fata de împrejurarea ca părțile au inserat in mod expres in tranzacția consfințită prin hotărâre de expedient o clauza prin care arata ca au înțeles, în acest fel, sa soluționeze orice litigiu referitor la bunurile comune dobândite in timpul căsătoriei - mentionand deci in mod expres că, în acest mod înțeleg sa stingă orice litigii dintre ele, arătând că nu mai au nici un drept si nici o pretenție unul fata de celălalt privind "partajul bunurilor comune realizate in timpul conviețuirii lor";, nu mai au nici un drept, nici o pretenție si nici o obligație unul față de celălalt privind datoriile contractate de fiecare in timpul conviețuirii.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca prin tranzacția realizata la 27.01.2011, părțile au convenit prin voința lor libera si neviciată și în mod irevocabil, asupra întregii mase a bunurilor comune, o cerere ulterioară referitoare la acestea, fiind neîntemeiată.
In ceea ce privește solicitarea pârâtei de a se constata că are un drept de creanță reprezentând avansul plătit la apartamentul bun comun si îmbunătățirile realizate la apartament, instanța de fond a constatat ca si aceste pretenții au intrat sub incidenta tranzacției încheiate de părți, deoarece au fost incluse in valoarea de circulație a imobilului, valoare la care s-a tranzacționat. Astfel, montarea geamurilor termopan a fost realizata in 2008, astfel cum rezulta din facturile depuse, deci anterior încheierii tranzacției, iar avansul pretins a fi contribuție proprie a pârâtei a fost achitat in 1992 - nefacandu-se niciun fel de dovezi că ulterior încheierii tranzacției părților au mai fost realizate bunuri ori s-au născut drepturi care să aibă legătura cu comunitatea bunurilor dobândite de către părți, astfel încât instanța de fond a constatat ca părțile au tranzacționat in mod liber, definitiv, asupra tuturor bunurilor realizate in timpul căsătoriei, indiferent de modul de dobândire al acestora.
In concluzie, fata de împrejurarea ca nu s-au invocat motive de nulitate a tranzacției părților din 27.01.2011 si pe cale de consecință de anulare hotărârii de expedient irevocabile, pronunțate la aceasta data, nefiind incidente nici dispozițiile legale referitoare la rezoluțiunea tranzacției, părțile înțelegând sa stingă prin tranzacția încheiata orice litigiu referitor la toate bunurile comune realizate in timpul căsătoriei si orice altă pretenție reciprocă, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate atât cererea de rezolutiune a tranzacției din 27.01.2011 cât si cererea de partaj de bunuri comune si prin urmare a respins atat acțiunile conexate, precizate si completate, cât si cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant LI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie vizând modul in care, analizând eronat materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a respins atât acțiunea introductiva de instanța, având ca obiect principal rezoluțiunea tranzacției încheiate intre părți, in dosar nr.5719/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, cit si cererea reconvențională formulata de parata intimata MM, fosta sa soție.
Recurentul reclamant a aratat că a solicitat instanței de fond, sa dispună rezoluțiunea tranzacției pe care împreună cu intimata o încheiase in dosarul nr. 5719/28l/2010 ai Judecătoriei Ploiesti si care a avut ca obiect partajarea bunului imobil dobândit in timpul căsătoriei, respectiv apartamentul situat in P, intr. R, nr. , bl. , sc., et., apt. , jud. Prahova, tranzacție prin care pârâta primea in proprietate bunul imobil, urmând a achita sulta in conformitate cu cota de ½ din c.val. imobilului, iar ca efect al rezoluțiunii tranzacției, a solicitat instanței de fond sa reia judecata asupra partajului cu privire la apartament - separat, promovand pe rolul Judecătoriei Ploiești un alt dosar prin care a solicitat instanței de fond partajarea bunurilor mobile pe care le dobândise in timpul căsătoriei, respectiv in dosar nr..../281/2011, cel de fata, la care, dat fiind numărul sau mai mic, a fost conexat dosarul prin care a solicitat rezolutiunea tranzacției, respectiv dosarul nr. …/281/2011 al Judecătoriei Ploiești.
Un prim motiv de recurs se refera la împrejurarea ca, in mod nelegal, după conexarea celor doua dosare mai sus amintite, instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea principala, având ca obiect partajarea bunurilor mobile realizate de părți in timpul căsătoriei, sustinand - fata de ideea acreditata de instanța de fond ca, tranzacționând asupra apartamentului dobândit in timpul căsătoriei, partile au inserat in cuprinsul tranzacției faptul ca înțeleg sa nu mai emita niciun fel de pretenții reciproce in viitor si sa stinga orice litigii prezente si viitoare cu privire la bunurile realizate in timpul căsătoriei - ca aceasta mențiune din tranzacție se referea, dat fiind obiectul partajului din dosarul nr. …/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, numai la bunurile inserate in cuprinsul acțiunii introductive de instanța, pentru ca, in mod logic, numai cu privire la acele bunuri fusese sesizata instanța de fond, si numai asupra lor putea lua act de tranzacția partilor, pronunțând o hotărâre de expedient, care sa aibă la baza înțelegerea pârtilor.
S-a mai aratat de recurent ca partajul bunurilor necuprinse in prima acțiune in care părțile au tranzacționat a fost solicitat in dosarul nr. .../281/2011 al Judecătoriei Ploiești, si a cuprins bunuri asupra cărora părțile nu s-au înțeles si nici instanța de fond nu s-a pronunțat în prima faza - astfel ca, intrucat se apreciaza ca instanța de fond nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, se solicita admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond si admiterea capătului de cerere privind partajarea bunurilor mobile realizate de părți in timpul căsătoriei, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond, in vederea pronunțării Încheierii interlocutorii de partaj care sa retina masa bunurilor mobile ce urmează a se partaja, cotele partilor, dar si pentru efectuarea expertizei specialitatea merceologie, cu atât mai mult cu cit părțile au recunoscut aceste bunuri, in marea lor majoritate, ca fiind incluse in masa partajabila.
Un al doilea motiv de recurs declarat de recurentul-reclamant LI se refera la modalitatea in care, după analiza materialului probator administrat in cauza, instanța de fond a respins si capătul de cerere prin care s-a solicitat de către recurentul reclamant rezolutiunea tranzacției încheiata intre părți si consfințită prin hotărârea de expedient nr. …/ 27.01.2011 a Judecătoriei Ploiești, cu consecința respingerii si a capătului de cerere accesoriu, prin care se solicita partajarea in continuare a bunului imobil, ca efect ai rezolutiunii tranzacției.
O prima critica in acest sens se refera la împrejurarea ca, in condițiile in care instanța de fond cuprinde in motivarea soluției date faptul ca tranzacției dintre părți, încheiata sub imperiul legii vechi, nu i se aplica dispozițiile Codului civil nou, pe care recurentul reclamant si-a întemeiat acțiunea introductiva de instanța, o astfel de precizare duce, in opinia sa, la respingerea acțiunii nu ca neîntemeiata, ci ca inadmisibila, dat fiind ca textul de lege invocat ca temei de drept nu este aplicabil, si deci, acțiunea nu ar avea suport si nici susținere legala, pe de o parte, iar pe de alta parte, reclamantului recurent nu i s-a pus nici un moment in vedere, pe parcursul soluționării in fond a cauzei, sa precizeze temeiul de drept, instanța de fond administrând chiar si probatorii pe fondul problemelor deduse spre soluționare, de unde concluzia logica a acceptării aplicabilității legii noi, in raport de data introducerii acțiunii la instanța, dar si in raport de faptul ca, neformulând recurs împotriva hotărârii de expedient, sentința a intrat in puterea lucrului judecat, cel puțin cu privire la dobândirea de către parata intimata, a proprietății exclusive asupra bunului imobil dobândit in timpul căsătoriei cu recurentul.
Dar chiar si in ipoteza acreditata de instanța fondului, aceea a aplicabilității in cauza de fata a dispozițiilor art.1704 - 1716 cod civil vechi, motivarea instanței de fond este una in total dezacord cu privire la situația, pe de o parte consfințită in tranzacție, pe de alta parte, recunoscuta de ambele părti in cauza de fata, avind in vedere ca parata intimata a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Astfel, părțile nu au formulat recurs impotriva hotărârii de expedient, întrucât acest act reprezenta intr-adevăr acordul lor de voința cu privire la partajarea apartamentului, iar recursul nici nu putea fi promovat de către niciuna dintre părți deoarece, in ceea ce privește cel puțin posesia exclusiva a apartamentului, parata intimata o dobândea chiar din momentul tranzacționării, respectiv 27.01.2011, iar recurentul reclamant intra în posesia sultei, a cărei valoare se raporta la contravaloarea cotei de 1/2 la dobândirea bunului imobil, așa cum fusese cuprinsa in raportul de expertiza preparatoriu efectuat in cauza, abia in luna septembrie 2011, data la care, daca se achita aceasta sulta, si intimata ar fi dobândit toate prerogativele dreptului de proprietate asupra apartamentului fost domiciliu comun ai pârtilor.
Așadar, se apreciaza de catre recurentul-reclamant ca rezoluțiunea tranzacției este, în aceste condiții, perfect admisibila, indiferent daca in cauza se aplica dispozițiile vechii legi sau ale noului cod civil, dat fiind ca, așa cum de altfel a retinut si instanța de fond, tranzacția este un contract judiciar - in cazul de fata, ea fiind un contract sub condiție, întrucât intimata parata urma sa predea către recurent sulta abia la mai mult de o jumătate de an de la daca încheierii actului juridic (prin care, daca obligația intimatei era îndeplinita, in sensul achitării sumei de bani pe care achiesase prin semnarea tranzacției, se realiza deplin, in cursul lunii septembrie 2011, si transferul dreptului de proprietate asupra bunului pentru care s-a tranzactionat).
In atare împrejurări, fiind un contract civil, rezolutiunea acestuia apare ca fiind admisibila, deoarece, in situația recunoscuta de parata intimata, a imposibilității sale de a achita sulta (neinteresand daca imposibilitatea a fost una obiectiva, subiectiva sau daca intimata a fost de buna sau de rea credința), este obligatoriu ca părțile sa fie repuse in situația anterioara încheierii actului juridic civil, pentru a se îndrepta, cel puțin din perspectiva recurentului, aceea a prejudicierii interesului sau legitim de a intra in posesia contravalorii a 1/2 din valoarea apartamentului, in situația in care a fost de acord ca acesta sa-i revină intimatei pirite - iar daca părțile nu ar fi puse în situația anterioara încheierii contractului juridic civil, transferul dreptului de proprietate exclusiv către intimata parata nu s-ar realiza, atâta vreme cât contractul este unui sub condiție, dar nici recurentul reclamant nu ar intra în posesia cotei sale la dobândirea bunului comun (în cazul de fata materializata in sulta stabilita), motiv pentru care codevălmașia părților nu ar putea fi sistata.
S-a mai aratat totodata ca, daca se dispune, fata de considerentele aratate, repunerea pârtilor în situația anterioara încheierii actului juridic civil, in mod normal părțile se afla in situația proprietății codevălmașe asupra apartamentului, si deci, capătul de cerere accesoriu privind partajarea, in continuare a bunului imobil, eventual prin formarea de loturi in vederea atribuirii in natura a acestuia uneia sau alteia dintre părți, este, de asemenea, admisibil - considerente fata de care, recurentul-reclamant a solicitat de asemenea admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de judecătoria Ploiești si, in consecința, admiterea acțiunii pe capătul de cerere privind rezolutiunea tranzacției încheiata intre părți si al celui privind repunerea partilor in situația anterioara încheierii ei, precum si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, in vederea continuării judecării pe capătul de cerere privind partajarea bunurilor dobândite de părți in timpul căsătoriei, care presupune cu necesitate, pronunțarea unei încheieri interlocutorii de partaj.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta MM (fosta L) criticând hotărârea instanței de fond pe aspecte de nelegalitate si netemeinicie, apreciind ca soluția pronunțata este rezultatul interpretării si aplicării greșite a legii.
Recurenta-parata critica sentința1575/2013 arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea conexa formulata de LI având ca obiect rezolutiunea contractului de tranzacție judiciara încheiat intre părți, consfințit in hotărârea de expedient nr. …/27.01.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr. …/ 281/2010, cu motivarea ca dispozițiile art. 2278 din noul cod civil, indicate ca temei de drept al cererii nu sunt aplicabile in cauza, fata de data încheierii tranzacției si cu motivarea ca "tranzacției i se aplica dispozițiile vechiului cod civil, sub imperiul căreia s-a încheiat, respectiv art. 1704-1716 cod civil, in vigoare la acea data".
O altă critică se raportează la prevederile art.6 al.6 din noul cod civil (aplicarea legii civile in timp), text de lege potrivit căruia "dispozițiile legii noi sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acesteia derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor ... daca aceste situații juridice subzista după intrarea in vigoare a legii noi" - astfel ca in cauza erau aplicabile prevederile art.2278 cod civil.
Se mai arata de catre recurenta-parata ca, potrivit al. l al reglementarii mentionate, "tranzacția care, punând capăt unui proces început, este constatata printr-o hotărâre judecătoreasca, poate fi desființată prin acțiune in nulitate sau acțiune in rezoluțiune ori reziliere, precum orice alt contract"; mai mult decât atât, al. 2 al art. 2278 prevede ca "hotărârea prin care s-a desființat tranzacția in cazurile prevăzute la al. l face ca hotărârea judecătoreasca prin care tranzacția fusese constatata sa fie lipsita de orice efect".
Față de incidența textelor mai sus menționate, in condițiile in care părțile și-au exprimat acordul de voința in sensul rezoluțiunei tranzacției încheiate la 27.01.2011, recurenta apreciaza ca instanța trebuia sa admită aceasta cerere, cu consecința desființării hotărârii de expedient pronunțate (lipsirii ei de orice efect), întrucât hotărârea de expedient nu este rezultatul unei judecați a instanței, ci al unui contract al pârtilor - iar in aceasta situație, ca urmare a rezoluțiunii contractului de tranzacție si a desființării hotărârii de expedient, consecința fireasca era aceea a repunerii pârtilor in situația anterioara, in sensul ca apartamentul nr.14 situat in P, intr. R, nr. , bl. , sc., et., apt. , jud. Prahova revenea la calitatea de bun comun, dobândit in codevălmășie de noi, iar instanța era investita si trebuia sa se pronunțe cu privire la sistarea codevălmășiei atât cu privire la bunurile imobile, cat si cu privire la cele mobile, precum si cu privire la cererea reconvenționala formulata de recurenta-parata cu privire la constatarea si deducerea in favoarea sa a unor drepturi proprii privind apartamentul (contravaloarea actualizata a avansului in suma de 9.123 lei plătit pentru apartament, avans plătit din sume proprii, precum si contravaloarea tâmplăriei din PVC cu geam termopan montate la apartament, după data despărțirii definitive in bani, din sume proprii).
Mai mult decât atât, chiar si in eventualitatea in care s-a apreciat ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 2278 din noul cod civil, raportat la data încheierii tranzacției, instanța avea obligația sa pună in discuția pârtilor aceasta chestiune si sa le pună in vedere sa-si precizeze corespunzător temeiul de drept al cererilor formulate, iar nu sa respingă cererile ca neîntemeiate.
Nu in ultimul rând, chiar in condițiile in care spetei deduse judecații ii sunt aplicabile prevederile codului civil de la 1864 (act normativ care nu reglementează expres desfiintarea/rezoluțiunea contractului de tranzacție judiciara, ci doar situațiile de nulitate ale acesteia, prevăzute de art.1712-1716), cererea formulata nu putea fi respinsa ca neîntemeiata, in condițiile in care acesteia ii sunt aplicabile prevederile art.1019-1021 din vechiul cod civil, contractul de tranzacție judiciara fiind afectat de o condiție rezolutorie.
Recurenta-parata a mai precizat ca, așa cum a arătat prin cererile depuse in cauza, este de acord cu rezoluțiuna contractului de tranzacție, cu mențiunea ca nu a plătit sulta stabilita prin hotărâre judecătoreasca, nu pentru ca a fost de rea-credința, ci din cauza faptului ca nu a reușit sa obțina un împrumut bancar garantat cu apartamentul ce a făcut obiectul tranzacției, întrucât din primăvara anului 2011 (când s-a încheiat tranzacția), băncile au înăsprit condițiile de creditare si nu i-au mai acordat împrumutul promis la momentul încheierii convenției partilor (ianuarie 2011), lucru pe care 1-a recunoscut si reclamantul prin acțiunea formulata si indirect prin interogatoriul formulat, întrebarea 4, f.57, (astfel ca până in septembrie 2011 nu a putut procura decât o parte din suma stabilita cu titlu de sulta, pe care reclamantul a refuzat-o).
Față de aspectele invocate, recurenta-parata Micu Maria solicita admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate, admiterea cererii privind rezolutiunea tranzacției si repunerea pârtilor in situația anterioara, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecații cu privire la partajul bunurilor comune imobile si mobile, precum si cu privire la cererea reconvenționala formulata de aceasta (urmând a fi pronunțata de instanța de fond o încheiere interlocutorie privind partajul si urmând a fi administrate noi probatorii).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, .../281/2011, la data de 10.05.2013.
În ședința publică din data de 26.06.2013, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentul-reclamant LI.
Examinând excepția de netimbrare instanța de recurs constata că, potrivit art. 20 alin.1-3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost plătite in mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plata sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În cauză, instanța de control judiciar a pus in vedere recurentului obligația de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 3658,50 lei si un timbru judiciar de 5 lei, stabilite potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 3 din OG nr.32/1995 modificata, potrivit mențiunilor realizate în cuprinsul citației ce i-a fost adresată.
Cum recurentul nu s-a conformat obligației de a achita sumele indicate până la termenul de judecata stabilit, din data de 26.06.2013, in baza art.137 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art.21 alin.3 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.3 din OG nr.32/1995, instanța va admite excepția de netimbrare, invocată din oficiu si, pe cale de consecința, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant LI împotriva sentinței civile nr. 1575/25.01.2013 a Judecătoriei Ploiești, ca netimbrat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta-parata MM, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
Prin cererile de chemare in judecata conexate in prezenta cauza, astfel cum au fost precizate si completate, recurentul-reclamant LI a solicitat, in temeiul art. 2278 alin. 1 c.civ, rezolutiunea tranzactiei incheiate intre parti la data de 27.01.2011, cu repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de tranzactie, precum si, pe cale de consecinta, partajarea bunurilor comune realizate in timpul casatoriei cu recurenta-parata, constand in imobilul ce a facut obiectul tranzactiei a carei rezolutiune s-a solicitat, precum si a o serie de bunuri mobile, expres mentionate - recurenta-parata Micu Maria formuland, la randul sau, intampinare, prin care a aratat ca este de acord cu actiunea astfel formulata, precum si cerere reconventionala, prin care a solicitat constatarea si deducerea in favoarea sa a dreptului sau de creanta cu privire la apartamentul bun comun, constand in c/val. actualizata a avansului platit pentru acesta si c/val. tamplariei PVC cu geam termopan montate la bucatarie, balcon si sufragerie, cu bani proprii, dupa despartirea in fapt.
Instanta de fond a respins ca neintemeiate atat actiunile conexate, cat si cererea reconventionala, cu motivarea ca "temeiul de drept invocat de reclamant pentru rezolutiunea tranzactiei nu este aplicabil in cauza";, rezolutiunea tranzactiei nefiind admisibila fata de dispozitiile legale aplicabile in raport de data incheierii sale - fara a pune insa in discutia partilor admisibilitatea cererii de chemare in judecata in raport de temeiul de drept invocat si stabilirea cadrului juridic concret - si respingand-o ca neintemeiata, desi motivarea acesteia viza inadmisibilitatea sa.
Pe de alta parte, desi reclamantul a solicitat, atat prin cererea initiala formulata la 19.10.2011 cat si prin precizarea depusa la 10.09 2012, rezolutiunea tranzactiei privind partajul apartamentului bun comun, instanta de fond a constatat ca "nu se invoca niciun motiv de nulitate a tranzactiei"; - incalcand practic astfel principiul disponibilitatii si analizand actul dedus judecatii prin prisma altei institutii juridice decat cea invocata de parti.
Mai mult, desi cu ocazia pronuntarii hotararii de expedient, respectiv a sentintei civile nr. 751/27.01.2011 a Judecatoriei Ploiesti, partile au solicitat numai partajarea imobilului reprezentat de apartamentul nr. 14, compus din doua camere si dependinte situat in P, intr. R, nr. , bl. , sc., et., apt. , jud. Prahova, iar in prezenta cauza au solicitat si partajarea a o serie de bunuri mobile comune, instanta de fond a respins actiunea si respectiv, cererea reconventionala - si sub aspectul partajului suplimentar solicitat in prezent cu privire la bunurile ce nu au format obiectul tranzactiei incheiate anterior de parti, incalcand si sub acest aspect principiul disponibilitatii - cu motivarea ca partile ar fi consemnat in cuprinsul tranzactiei ca in acel mod inteleg sa stinga orice litigiu dintre ele privind partajul bunurilor comune - mentiune ce nu se putea insa raporta decat la obiectul concret al respectivei cereri deduse judecatii, nu si la alte bunuri cu a caror partajare instanta nu fusese investita la acel moment.
Aceeasi situatie se regaseste si cu privire la modalitatea de solutionare de catre instanta de fond a cererii reconventionale formulate de catre recurenta-parata Micu Maria, in legatura cu care s-a retinut ca a intrat de asemenea sub incidenta tranzactiei incheiate - care s-a retinut dealtfel, de catre instanta de fond, ca a intrat in puterea lucrului judecat, fara ca aceasta exceptie sa fie invocata si pusa in discutia partilor.
Avand in vedere imprejurarile aratate, se constata ca instanta de fond trebuia sa puna in discutia partilor calificarea juridica a cauzei in raport de temeiul de drept invocat, precum si sa analizeze pe fondul cauzei toate capetele de cerere ale actiunilor conexe si cererii reconventionale, astfel cum acestea au fost formulate.
Față de considerentele arătate, Tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondat recursul formulat de recurenta-parata MM, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursul declarat de recurenta-pârâta împotriva sentinței civile nr. …/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, va casa în tot sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentul-reclamant, LI, împotriva sentinței civile nr. …/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant, LI, ca fiind netimbrat.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă MM, împotriva sentinței civile nr. …/25.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu recurentul-reclamant LI.
Casează în tot sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
| ← Abtinere. Jurisprudență | plangere CF domeniu public construcţie edificata pe teren... → |
|---|
