Cerere de înfiinţare a sechestrului asigurător formulată în temeiul articolului 141 din legea nr. 85/2006. calitate procesuală activă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 785 din data de 10.05.2016
Cerere de înființare a sechestrului asigurător formulată în temeiul articolului 141 din Legea nr. 85/2006. Calitate procesuală activă.
Cererea de înființare a sechestrului asigurător întemeiată pe articolul 141 din Legea nr.85/2006 poate fi formulată și de creditorul majoritar în condițiile în care în cauză nu a fost desemnat comitetul creditorilor.
- Articolul 141 Legea nr.85/2006
Curtea reține că art. 141 din Legea insolvenței face trimitere la art. 138 alin.3, situație în care creditorul - reclamant, care deține un procent superior procentului de 50% din totalul creanțelor, are calitate procesuală în cererea de instituire sechestru.
În condițiile în care în cauză nu a fost desemnat comitet al creditorilor, iar reclamanta creditoare a formulat, în calitate de creditor majoritar, cerere de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că reclamanta are calitate procesuală activă în cererea de înființare a sechestrului asigurător.
A statua în sens contrar, respectiv că reclamanta este lipsită de posibilitatea de a formula o acțiune de înființare a sechestrului asigurător întrucât nu este menționată expres de art. 141 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o nerespectare chiar a acestor dispoziții care, chiar dacă nu cuprind mențiunea expresă că un creditor poate formula cerere de înființare a unei măsuri asigurătorii, fac trimitere la dispozițiile art. 138 alin.3 din legea nr.85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.785 din 10.05.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1865/122/25014/a1, C.oarea M. E. SRL a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a pârâtei C.C. I. și a solicitat și înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurile mobile și imobile ale pârâtei, în temeiul art. 141 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 953 al. 1 și urm. C.proc.civ.
Prin încheierea pronunțată în data de 11.01.2016 judecătorul sindic a admis excepția lipsei calității procesuale active a C. M. E. SRL și a respins cererea de înființare a sechestrului asigurator ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această soluție a reținut că odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul C. va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138.
Din cuprinsul acestui text legal rezultă că cererea poate fi făcută odată cu promovarea acțiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din lege, fie pe parcursul judecării acestei acțiuni, măsurile ce pot fi instituite fiind cele prevăzute de art. 953 și urm. C.pr.civ.
De asemenea, astfel cum rezultă din reglementarea mai sus menționată, legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de instituire a măsurilor asigurătorii au practicianul în insolvență și comitetul C., legea neprecizând și alte categorii de persoane care pot solicita instituirea de măsuri asigurătorii.
Este real că potrivit art. 138 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/2006, cererea de antrenare a răspunderii poate fi formulată și de un C. majoritar, însă în această ipoteză legea nu a prevăzut posibilitatea C. majoritar de a solicita instituirea de măsuri asigurătorii.
În speță, acțiunea a fost formulată de C. majoritar, astfel că acesta nu are legitimare procesuală activă pentru a solicita luarea măsurilor asigurătorii, raportat la dispozițiile art. 141 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel C. M. E. SRL și a solicitat admiterea prezentului apel, reținerea cauzei spre rejudecare, schimbarea încheierii apelate și, pe cale de consecință, înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale pârâtei, fără obligarea apelantei la plata unei cauțiuni; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că încheierea din data de 11.01.2016 este nelegală deoarece judecătorul sindic în mod greșit a reținut că, C. majoritar nu are legitimare procesuala activă pentru a solicita luarea masurilor asigurătorii, raportat la dispozițiile art. 141 din Legea nr. 85/2006. Astfel, judecătorul sindic a înțeles să menționeze că ,,legitimare procesuala activă în formularea unei cereri de instituire a masurilor asigurătorii au practicianul in insolventa si comitetul C.orilor, legea neprecizând și alte categorii de persoane care pot solicită instituirea de măsuri asigurătorii.".
A arătat că în legea insolventei, legiuitorul a stabilit în art. 16 alin. 1 teza a doua ca "Dacă din cauza numărului mic de C., judecătorul sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al C., atribuțiile comitetului prevăzute de art. 17 alin. 1 b si f vor fi exercitate de adunarea C.."
Apelanta a menționat că astfel cum rezultă din tabelul definitiv de creanțe al debitorului SC C. & I. D. C. SRL, atașat cererii de chemare în judecată, la masa credală sunt înscrise creanțele unui număr de 3 (trei) C. si anume: SC M. E. SRL, SC A & G M. T. SRL respectiv SC B. E. SRL, împrejurare față de care, în dosarul de insolvență al debitoarei SC C. & I. D. C. SRL nu numai că nu era necesară, dar nici nu se putea desemna un comitet al C., acesta putând fi format, potrivit art. 16 alin. 1 teza întâi din 3 sau la 5 C..
Raportat la această situație, a arătat că atribuțiile comitetului C.orilor au fost preluate de adunarea C. și implicit de C. înscriși la masa credală. Intr-o ordine logica a lucrurilor, având în vedere ca potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 se stabilește calitate procesuală activă în formularea cererii în atragerea răspunderii si pentru C.orul majoritar, prin coroborarea acestei dispoziții legale cu dispozițiile art. 16 alin. 1 teza a doua din legea insolventei, soluția legală este ca în cazul în care C.majoritar promovează cererea de atragere a răspunderii, acesta poate formula și o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 141 din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat că a acționat în cauză în calitate de mandatar al celorlalți C., în interesul comun al acestora, în temeiul calității procesuale active conferite de art. 138 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/2006. Aceasta concluzie fireasca reiese si din dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 conform căruia "Sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, în caz de reorganizare, plații creanțelor potrivit programului de plați, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului."
Așadar, efectele angajării răspunderii se extind asupra tuturor C. îndreptățiți să participe la distribuire conform programului de plăți în procedura reorganizării sau tabelului consolidat de creanțe în procedura falimentului. Ori, având in vedere aceste aspecte nu se poate reține că în cazul în care acțiunea în atragerea răspunderii este formulată de C. majoritar în favoarea tuturor C. înscriși la masa credală acesta nu poate solicita înființarea unor măsuri asigurătorii și nici că ar trebui să fie obligat la plata unei cauțiuni raportat la întreaga masă pasivă formată și din creanțele altor C.ori.
A apreciat că soluția instanței este greșită având in vedere faptul că a formulat cererea de atragere a răspunderii pârâtei în folosul tuturor C.orilor înscriși la masa credală, arătând acest fapt și în cuprinsul cererii, ba chiar mai mult, enumerând și specificând valoarea fiecărei creanțe in parte.
În ceea ce privește plata cauțiunii a arătat că în cererea de instituire a măsurii sechestrului asigurător a specificat faptul că măsura obligării la plata cauțiunii nu se impune având în vedere faptul că este vorba despre procedura insolvenței, procedură al cărui caracter fundamental este caracterul colectiv de recuperare a creanțelor înscrise la masa credală. Mai mult decât atât, a arătat că deține o creanța certa, lichidă și exigibilă a cărei legitimitate a fost verificată de administratorul judiciar odată cu înscrierea la masa credală, sens în care stabilirea cauțiunii nu este necesară.
A mai arătat că acțiunea formulată de C.orul majoritar este promovată în interesul întregii mase credale, prin subrogare practic în drepturile administratorului judiciar. Ori, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 "Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar in aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.". Extrapolând aceasta dispoziție la subrogarea sa în drepturile administratorului judiciar în formularea acțiunii in atragerea răspunderii și în P., calitatea de mandatar al intereselor tuturor C.orilor în atragerea răspunderii persoanelor ce au cauzat starea de insolvență a debitoarei a considerat că măsura obligării la plata unei cauțiuni nu se impune în cauză.
A arătat că anexează practica judiciară constând in încheierea nr. 1066/2015 pronunțata de Tribunalul Tulcea si încheierea nr. 1065/2015 pronunțata de Tribunalul Tulcea prin care judecătorul sindic a dispus înființarea sechestrului asigurător fără obligarea lichidatorului judiciar la plata unei cauțiuni, lichidatorul judiciar acționând și în acea speță în interesul tuturor C.orilor înscriși la masa credală și a solicitat instanței de apel, ca pentru aplicarea în mod unitar, legal și întemeiat a dispozițiilor legale pe teritoriul întregii tari, să aibă în vedere faptul că soluția aplicabilă în prezenta cauza este înființarea sechestrului asigurător fără obligarea solicitantului la plata unei cauțiuni.
In drept, a invocat Legea 85/2006 si art. 20 si urm., 158, art. 223, art. 453, art. 466 si urm. Noul Cod.Proc.Civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat taxa judiciara de timbru de 100 lei achitata cu OP nr. 9272/24.11.2015; împuternicire avocațială; încheierea pronunțata de Tribunalul Giurgiu la data de 11.01.2016 in dosarul nr. 1865/122/2014/a1; încheierea nr. 1066/2015 pronunțata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 683/88/2014/a7 la data de 23.06.2015; încheierea nr. 1065/2015 pronunțata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 683/88/2014/a6 la data de 23.06.2015.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa părților în temeiul art. 223 alin. 3 C.proc.civ.
Intimata pârâtă C. C. I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a C.oarei M. E. S.R.L. în formularea cererii de instituire a sechestrului judiciar asupra averii administratorului societății debitoare C.C.I. arătând că potrivit dispozițiilor Legii 85/2006 odată cu cererea de atragere a răspunderii personale a administratorului debitoarei, administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul C.orilor va putea solicita judecătorului sindic sa instituie masuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138 din lege.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, având în vedere faptul că legitimare procesuală activă în promovarea cererii de instituire a masurilor asigurătorii au practicianul în insolvență și comitetul C.orilor, legea neprecizând si alte categorii de persoane care pot solicita instituirea de masuri asigurătorii.
A susținut că deși în apel intimata C.oare a susținut că era îndreptățită să formuleze o astfel de cerere chiar dacă nu exista un comitet al C.orilor și că, aceasta având creanța cea mai mare poate face aceasta cerere, numărul C.orilor fiind mic din nici un înscris depus de aceasta nu rezultă că ceilalți doi C.ori au mandatat în vreun fel apelanta să formuleze o astfel de cerere, aceasta susținând faptul că a acționat și în interesul celorlalți doi C.ori fără a face vreo dovadă în acest sens.
A mai arătat că apelanta a susținut că atribuțiile comitetului C.orilor au fost preluate de adunarea C.orilor și implicit de C.orii înscriși la masa credală dar singurul aspect real arătat de către apelanta C.oare și susținut prin înscrisuri este faptul ca aceasta are creanța cea mai mare însă nu există un comitet al C.orilor și nici o adunare a C.orilor care să o mandateze pe în promovarea acestei cereri.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 205 si urm. C.proc.civ.
A solicitat judecarea apelului și în lipsa părților conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.proc.civ.
Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel Curtea reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată în data de 11.01.2016 în prezentul dosar judecătorul sindic a admis excepția lipsei calității procesuale active a C.oarei M. E. SRL și a respins cererea de înființare a sechestrului asigurator ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, C.oarea formulând critici cu privire la această soluție.
Potrivit art.141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței " (1) Odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul C.orilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138. Fixarea unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor este obligatorie.
(2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată și ulterior introducerii acțiunii prevăzute la art. 138.";
Potrivit art. 138 "(1)În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (…)
(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului C.orilor în urma hotărârii adunării C.orilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul C.orilor, de un C.or desemnat de adunarea C.orilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, C.orul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.";
Astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor debitoarei S.C. C. & I. D. C. S.R.L. publicat în BPI nr. 904/16.01.2015(f.7 dosar fond) la masa credală a debitoarei sunt înscriși un număr de trei C.ori: M. E. S.R.L., S.C. A&G M. T. S.R.L., S.C. B. E S.R.L. iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei coroborat cu susținerile ambelor părți Curtea reține că în cauză nu s-a constituit comitet al C.orilor.
De altfel, având în vedere și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora " (1) Judecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul C.orilor, un comitet format din 3 - 5 C.ori dintre cei cu creanțe garantate, bugetare și chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă din cauza numărului mic de C.ori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al C.orilor, atribuțiile comitetului prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b) și f) vor fi exercitate de adunarea C.orilor.";, Curtea apreciază că este puțin probabil ca în speță să fie numit un comitet al C.orilor față de numărul mic al C.orilor înscriși la masa credală.
Curtea reține că art. 141 din Legea insolvenței face trimitere la art. 138 alin.3, situație în care C.orul - reclamant, care deține un procent superior procentului de 50% din totalul creanțelor, are calitate procesuală în cererea de instituire sechestru. Ipoteza consacrată legislativ se regăsește în speță, C.oarea M. E. S.R.L. fiind C.or majoritar.
În condițiile în care, în cauză nu a fost desemnat comitet al C.orilor iar reclamanta C.oare M. E. S.R.L. a formulat în calitate de C.or majoritar cerere de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 Curtea constată că reclamanta are calitate procesuală activă în cererea de înființare a sechestrului asigurător.
A statua în sens contrar, respectiv că reclamanta este lipsită de posibilitatea de a formula o acțiune de înființare a sechestrului asigurător întrucât nu se află menționată expres de art. 141 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o nerespectare chiar a acestor dispoziții care, chiar dacă nu cuprind mențiunea expresă că C.orul poate formula cerere de înființare a unei măsuri asigurătorii, fac trimitere la dispozițiile art. 138 alin.3.
De asemenea, Curtea reține că exercitarea dreptului de acces la justiție presupune asigurarea dreptului oricărei persoane de a avea acces concret si efectiv la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept.
Or, prin lipsirea reclamantei de posibilitatea de a formula o cerere de înființare a sechestrului asigurător, în condițiile în care legea specială îi dă posibilitatea de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 ar echivala cu o încălcare a dreptului de acces la justiție.
Este adevărat că art. 141 din Legea nr. 85/2006 asigură expres legitimitate procesuală activă pentru administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză iar C.orul ar putea adresa acestuia o solicitare ca acesta din urmă să solicite instanței înființarea măsurii asigurătorii dar această situație ar reprezenta în fapt o temporizare a procedurii de instituire a măsurii asigurătorii care poate fi incompatibilă cu scopul măsurii asigurătorii care constă în indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a evita dispariția sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului (ipoteza invocată de C.oare în prezenta speță), care astfel nu mai poate dispune de bunuri.
Față de acestea Curtea apreciază că susținerile apelantei pârâte din întâmpinare referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei sunt neîntemeiate și nu vor fi reținute.
Pentru aceste considerente, contrar celor reținute de judecătorul sindic, Curtea constată că în speță C.oarea M. E. S.R.L. are calitate procesuală activă pentru a solicita, în temeiul art. 141 din Legea nr. 85/2006 înființarea sechestrului asigurător în contradictoriu cu pârâta C. C. I..
Curtea nu va reține susținerea C.oarei potrivit căreia este mandatarul celorlalți C.ori pentru a solicita înființarea sechestrului asigurător pentru că din cuprinsul cererii și din înscrisurile depuse în susținerea acesteia nu rezultă dovada mandatului pretins de apelantă.
Împrejurarea invocată de C.oare, că admiterea cererii de înființarea a unei măsuri asigurătorii și-ar întinde efectele asupra tuturor C.orilor care ar urma să participe la distribuirea de sume în măsura în care cererea de atragere a răspunderii ar fi admisă, nu este un argument pentru a se reține calitatea de mandatar al C.oarei pentru formularea cererii de înființare a sechestrului asigurător.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelul este fondat și va fi admis. Reținând că prima instanță a soluționat cauza fără să intre în soluționarea fondului, în temeiul art. 480 alin.3 teza I C.proc.civ. Curtea va admite apelul și va anula sentința apelată.
Având în vedere că prin cererea de apel C.oarea M. E. S.R.L. a solicitat schimbarea încheierii apelate și, pe cale de consecință, înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale pârâtei, fără obligarea apelantei la plata unei cauțiuni, cu respectarea dispozițiilor art. 480 alin.3 C.proc.civ., Curtea va analiza cererea de înființare a sechestrului asigurător formulată de C.oarea M. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. I..
Potrivit art. 149 din Legea 85/2006 "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial*) și ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvență, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.";
Codul de procedură civilă reglementează sechestrul asigurător în art. 952-959 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 953 C.proc.civ., care reglementează condițiile de înființare ale sechestrului asigurător "(1) C.orul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
(2) Același drept îl are și C.orul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date C.orului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, C.orul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.";
Cererea de înființare a sechestrului formulată de C.oarea M. E. S.R.L. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 953 alin.1 C.proc.civ., aceasta susținând că atât creanța sa cât și a celorlalți C.ori este constatată în scris și este exigibilă, împrejurare care, în opinia sa, rezultă din faptul că aceste creanțe au fost verificate sub aspectul legitimității lor de administratorul judiciar și nu fac obiectul niciunei contestații.(f.2 dosar fond)
În raport de dispozițiile art. 953 alin.1 coroborate cu art. 141 din legea 85/2006 rezultă că pentru admiterea cereri de sechestru trebuie îndeplinite următoarele condiții: C.orul să facă dovada învestirii instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată; creanța să fie constatată în scris și este exigibilă; C.orul să facă dovada depunerii unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor.
În privința primei condiții Curtea reține că aceasta este îndeplinită în cauză. Astfel, C.oarea a făcut dovada faptului că a promovat o acțiune în pretenții împotriva pârâtei prin care a solicitat obligarea acesteia la suportarea pasivului societății debitoare, acțiune aflată pe rolul Tribunalului Giurgiu, în dosarul nr. 1865/122/2014/a1, nesoluționată încă astfel cum rezultă din extrasul ECRIS depus la dosarul cauzei.(f. 29-31 dosar apel)
De altfel, prezenta cerere a fost formulată concomitent cu cererea de atragere a răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile procedurale fiind cele care au determinat soluționarea separată a acestor două cereri.
Cu privire la cea de a doua condiție, Curtea reține faptul că reclamanta C.oare nu a făcut dovada faptului că are împotriva pârâtei C.C.I. o creanță constatată în scris și exigibilă, deși a susținut acest aspect iar potrivit art. 249 C.proc.civ. avea obligația de a dovedi această afirmație.
Susținerea C.oarei în sensul că este înscrisă la masa credală a debitoarei S.C. C. & I.D.C. S.R.L. este reală, confirmată astfel cum s-a reținut de tabelul definitiv al creanțelor aflat la fila 7 dosar fond, dar această împrejurare este fără relevanță probatorie în privința îndeplinirii acestei a doua condiții cerută de lege: existența unei creanțe împotriva pârâtei care să fie constatată în scris și să fie exigibilă.
Tabelul definitiv astfel cum este definit de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 este "tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederile art. 73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă și rangul de prioritate a creanței;";
Curtea subliniază că nu a fost învestită în cadrul prezentului litigiu cu verificarea legalității înscrierilor din tabelul definitiv al debitoarei dar, teoretic, în raport de articolul amintit, menționarea unui C.or în tabel înseamnă existența unei creanțe asupra averii debitoarei nu despre o creanță împotriva pârâtei, persoană fizică.
Chiar dacă se afirmă în cererea de atragere a răspunderii că pârâta a fost organul de conducere al societății debitoare, aspect pe care Curtea nu îl analizează în cadrul prezentei decizii deoarece nu a fost învestită cu soluționarea acestei cereri, nu s-ar putea reține că din această împrejurare, coroborat cu înscrierea C.oarei la masa credală a debitoarei S.C. C.& I.D.C. S.R.L. rezultă că societatea C.oare M. E. S.R.L. are o creanță asupra pârâtei C.C.I. pentru a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 953 alin.1 C.proc.civ.
În privința celei de a treia condiții, Curtea constată, contrar susținerilor apelantei C.oare, că Legea specială a stabilit cu caracter obligatoriu fixarea unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor.
Curtea reține că potrivit art. 149 din Legea 85/2006 Legea specială se completează, în măsura compatibilității sale, cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Din economia dispozițiilor legale amintite, rezultă că dispozițiile Legii nr. 85/2006 reprezintă norme speciale în raport cu C.proc.civ. care cuprinde norme generale, aplicabile în toate cazurile și în orice materie, dacă o dispoziție legală nu prevede altfel.
Fiind derogatorie de la norma generală, norma specială se aplică ori de câte ori o situație juridică intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală. O normă de drept civil specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres (și direct) de o normă generală ulterioară. Această concluzie rezultă și din regula exprimată prin adagiul generalia specialibus non derogant: norma generală nu derogă de la norma specială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că nu se poate conchide, astfel cum a susținut apelanta, că nu ar datora cauțiune pentru cererea de înființare a sechestrului asigurător.
Cum în cauză condițiile pentru admiterea cererii de înființare a sechestrului asigurător prevăzute de art. 953 alin.1 C.proc.civ. sunt prevăzute cumulativ iar reclamanta C.oare nu a făcut dovada faptului că are împotriva pârâtei C.C.I. o creanță constatată în scris și exigibilă Curtea a constatat că cererea privind înființarea unui sechestru asigurător este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
| ← Prescripţia achizitivă de scurtă durată (10-20 ani). | Drept procesual civil. competenţă materială.. Jurisprudență... → |
|---|
