Cerere de învestire cu formula executorie a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o contestaţie în anulare. Competenţa de soluţionare
| Comentarii |
|
Secţia civilă şi de minori, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, încheierea nr. 39/DC din 18 aprilie 2008
Prin încheierea civilă nr. 486/CC din 5 martie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Cluj-Napoca, declinându-se în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea SC A.P.I. SRL Cluj-Napoca, pentru învestirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 437/R/2007 a Curţii de Apel Cluj.
Pentru a se hotărî astfel s-a avut în vedere că decizia a cărei învestire cu formulă executorie s-a solicitat este irevocabilă şi a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj în soluţionarea unei contestaţii în anulare, ceea ce trimite la concluzia că în raport de dispoziţiile art. 374 alin. 2 C.pr.civ. competenţa îi aparţine Curţii de Apel, aceasta trebuind considerată prima instanţă.
Sesizată fiind cu soluţionarea cererii de învestire cu formulă executorie, Curtea de Apel are în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 2 C.pr.civ. învestirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanţă.
Deşi legea nu explică noţiunea de „prima instanţă”, este vădit că nu ar putea fi astfel socotită decât acea instanţă judecătorească care a soluţionat în primă instanţă procesul sau cererea, în sensul dispoziţiilor cuprinse în Cartea I (numită „Competenţa instanţelor judecătoreşti”) a Codului de procedură civilă sau, după caz, al unor dispoziţii speciale care să instituie, prin derogare de la normele comune de competenţă, aptitudinea vreunei alte instanţe de a soluţiona pricina în primă instanţă.
Rezultă, aşadar, că este irelevant dacă hotărârea a cărei investire cu formulă executorie s-a solicitat a fost pronunţată în apel, recurs ori în revizuire sau contestaţie în anulare, întrucât în aplicarea evocatelor prevederi ale art. 374 alin. 2 C.pr.civ. abilitatea de a învesti cu formulă executorie îi aparţine, întotdeauna, instanţei judecătoreşti care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, iar nu în apel sau recurs.
Mutatis mutandis, tot astfel trebuie înţeleasă şi situaţia în care hotărârea supusă învestirii a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare sau revizuire, căci numai în măsura în care aceste căi de atac au fost soluţionate de chiar prima instanţă va exista identitate între instanţa competentă a dispune învestirea cu formulă executorie şi instanţa care, în soluţionarea menţionatelor căi extraordinare de atac, a pronunţat hotărârea supusă învestirii.
În cauză, decizia civilă nr. 437/R/2007 a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj în soluţionarea contestaţiei în anulare îndreptate împotriva deciziei civile nr. 2350 din 19.10.2006 a aceleiaşi Curţi de Apel, fiind de văzut că această din urmă decizie nu fusese dată de Curte în primă instanţă, ci în soluţionarea recursului reclamantei SC A.P.I. SRL Cluj-Napoca.
Cele ce preced trimit la concluzia că în corecta interpretare şi aplicare a prevederilor art. 374 alin. 2 C.pr.civ. îi aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca prerogativa de a învesti cu formulă executorie decizia civilă nr. 437/R/2007 a Curţii de Apel Cluj, ea fiind aceea care a judecat în primă instanţă procesul în care, ulterior, a fost pronunţată şi decizia a cărei învestire s-a cerut.
1
Se va declina, deci, competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, conform art. 158 C.pr.civ., iar faţă de existenţa declinării reciproce de competenţă, se va constata existenţa unui conflict negativ de competenţă între prezenta Curte şi Judecătoria Cluj-Napoca, ceea ce obligă, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. 2 şi art. 22 C.pr.civ., la trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului ivit potrivit celor arătate.
| ← Asigurări sociale. Recalculare pensie. venituri suplimentare.... | Acţiune în constatarea nulităţii adopţiei. Cadru procesual.... → |
|---|
