Cerere de judecată. cerere de completare a hotărâri. art. 444 cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Hotărâre nr. 198/A din data de 11.05.2017
Atât prin dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, cât și prin considerentele acesteia, Curtea s-a raportat la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat petentul-reclamant în primă instanță și nu a lăsat nicidecum să se întrevadă intenția de a se recurge la diminuarea acestora din perspectiva dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2017, petentul N. A. S. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 174/A din 27 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 1122/102/2016, în sensul obligării pârâtei S.N.G.N. Romgaz - Sucursala de Transport Tehnologic și de Mentenanță Târgu Mureș la plata către acesta și a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.
În motivarea cererii, petentul a invocat prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă, arătând că și-a dovedit cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial achitat prin chitanța nr. 83/14.09.2016, în cuantum de 2.000 lei și prin chitanța nr. 125/09.11.2016, în cuantum de 1.000 lei, ambele fiind depuse în dosarul cauzei la Tribunalul Mureș la două termene diferite, respectiv la data de 30.09.2016 și 10.11.2016.
A mai arătat că prin acțiunea civilă formulată împotriva pârâtei a solicitat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, însă, deși prin Decizia civilă nr. 174/A din 27 aprilie 2017 i-a fost admis apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, corelativ cu schimbarea integrală a sentinței atacate și admiterea acțiunii, curtea de apel a obligat pârâta-intimată doar la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru susținerea fondului cauzei, omițând a se pronunța sub acest aspect cu privire la suma de 2.000 lei, dovedită prin chitanța nr. 83/14.09.2016.
Atașat cererii formulate, petentul a depus, în copie purtând mențiunea "conform cu originalul";, chitanțele nr. 83/14.09.2016 și nr. 125/09.11.2016 (filele 28-29 dosar Curte).
Intimata S.N.G.N. Romgaz - Sucursala de Transport Tehnologic și de Mentenanță Târgu Mureș a formulat întâmpinare la cererea de completare, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că apelantul-reclamant a indicat în mod greșit numărul deciziei a cărei completare o solicită ca fiind Decizia nr. 175/27.04.2017, în realitate fiind vorba de Decizia nr. 174/27.04.2017, pronunțată în dosarul nr. 1122/102/2016.
S-a mai arătat că acesta nu și-a dovedit cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial prin depunerea tuturor înscrisurilor justificative în acest sens, respectiv factură fiscală și contract de asistență juridică, dovezi apreciate ca fiind necesare prin Decizia nr. 1378 din 23 aprilie 2010, pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială.
De asemenea, intimata a susținut că cererea de completare se impune a fi respinsă și datorită faptului că prin concluziile scrise depuse la dosarul instanței de fond a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reducerea cuantumului onorariului avocațial solicitat de către reclamant, în raport de gradul scăzut de complexitate a litigiului și de activitatea prestată de avocat, care nu a fost prezent la toate termenele de judecată, astfel că instanța de apel s-a pronunțat chiar în acest sens prin acordarea doar a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în fond.
Examinând cererea dedusă judecății din perspectiva motivelor și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește neregularitatea sesizată de către intimată în privința numărului deciziei a cărei completare urmărește a o obține petentul, se constată că, deși aceasta este reală, nu este de natură a împiedica soluționarea pe fond a cererii, fiind vorba de o simplă eroare materială, întrucât menționarea corectă a numărului de dosar în care a fost pronunțată respectiva hotărâre - 1122/102/2016, a făcut posibilă identificarea facilă a acesteia, în care sens cererea a și fost înregistrată în dosarul corespunzător.
Verificând în continuare temeinicia solicitării petentului, Curtea a constatat că aceasta se încadrează în prevederile art. 444 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora se poate cere completarea unei hotărâri în ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, dispoziții care se aplică și în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra cererii martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Prin acțiunea formulată în dosarul nr. 1122/102/2016 al Tribunalului Mureș, petentul-reclamant N. A. S. a solicitat anularea Deciziei nr. 86 din 27.04.2016, privind sancționarea sa disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de două luni cu 5 % și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute în baza acesteia, actualizate și indexate până la momentul plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens, în original, chitanța nr. 83/14.09.2016 - privind un onorariu avocațial în cuantum de 2.000 lei (fila 193 dosar fond) și chitanța nr. 125/09.11.2016 - pentru un onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei (fila 200 dosar fond).
Tribunalului Mureș a respins acțiunea prin Sentința civilă nr. 1200/24 noiembrie 2016, însă această soluție a fost schimbată integral prin Decizia civilă nr. 174/A din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamant, astfel că solicitările acestuia au fost admise conform celor pretinse prin acțiunea formulată, corelativ cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
S-a arătat în cuprinsul considerentelor deciziei menționate că la acordarea cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1, raportat la art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatându-se că pârâta este căzută în pretenții, iar sub aspectul dovezilor depuse în acest sens de către reclamant s-a făcut trimitere la cele aflate la fila 200 dosar fond, respectiv fila 24 dosar apel (ultimul alineat din considerentele deciziei).
Prin urmare, contrar susținerilor din întâmpinare ale intimatei-pârâte, atât prin dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, cât și prin considerentele acesteia, Curtea s-a raportat la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat petentul-reclamant în primă instanță și nu a lăsat nicidecum să se întrevadă intenția de a se recurge la diminuarea acestora din perspectiva dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În aceste condiții și observându-se că, într-adevăr, potrivit chitanței nr. 83/14.09.2016, aflată în original la fila 193 din dosarul de fond, petentul-reclamant a suportat cu titlu de onorariu avocațial și suma de 2.000 lei - în privința căreia instanța de apel a omis să se pronunțe, iar nu doar suma de 1.000 lei - dovedită prin chitanța nr. 125/09.11.2016 (fila 200 dosar fond), Curtea a constatat că cererea de completare în discuție era întemeiată în raport de prevederile art. 444 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a fost admisă.
De asemenea, Curtea a reținut că nu poate fi primită sub acest aspect susținerea din întâmpinare a intimatei-pârâte, potrivit căreia cele două chitanțe nu ar fi suficiente pentru a proba caracterul real al onorariului avocațial achitat, în condițiile în care respectivele înscrisuri au fost depuse în original la dosarul cauzei, poartă semnătura și ștampila avocatului care le-a eliberat, precum și mențiunea că sumele a căror achitare o atestă reprezintă onorariul pentru asistența juridică acordată în dosarul nr. 1122/102/2016 al Tribunalului Mureș, în care s-a pronunțat și decizia a cărei completare se solicită.
În ceea ce privește soluția de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care s-a făcut referire prin întâmpinare s-a constatat că aceasta nu este de natură a conduce la adoptarea unei alte soluții în prezenta cauză, întrucât precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, iar unificarea practicii judiciare se realizează prin intermediul procedurilor reglementate de art. 514-518 și art. 519-521 din codul de procedură civilă (recurs în interesul legii ori pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).
| ← Magistrat detașat la biroul electoral de circumscripție.... | Contestație împotriva deciziei de expropriere. prematuritate.... → |
|---|
