Magistrat detașat la biroul electoral de circumscripție. indemnizație de delegare. natura juridică a litigiului. prescripție. legea nr. 115/2015 –art. 121 art. 268 al. 1, lit. c codul muncii art. 13 – oug 27/2006
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 189/A din data de 09.05.2017
Nu suntem în prezența unui litigiu de contencios administrativ, ci a unui conflict de muncă.
În sensul art.1 lit. p din Legea nr.62/2011, drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt drepturi salariale, respectiv diurnă pe perioada detașării și izvorăsc din raportul de muncă al reclamantului, care are calitatea de judecător.
Termenul de prescripție prevăzut de art. 268, al.1, lit. c din Codul muncii a început să curgă în anul 2012 (dreptul salarial pretins fiind datorat începând din anul desfășurării alegerilor locale la care părțile fac referire), însă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 23 septembrie 2016, după împlinirea termenului de prescripție.
Prin sentința civilă nr.9 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr.1951/102/2016, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului Sovata și Primarul Orașului Sovata.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului Orașului Sovata și Consiliul Local Sovata, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7.664, 4 lei reprezentând diurna de 2% pe zi din indemnizația de încadrare brută lunară, care să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective, plus dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de acordare a diurnei la Primăria Sovata, respectiv de la data de 21.06.2016 până la data plății efective, invocând în drept art. 13 alin. 1 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 aprobată cu modificările și completările ulterioare.
La data de 18.11. 2016 reclamantul a formulat o cerere modificatoare în sensul că prezenta acțiune este de contencios administrativ și arătând că între el și pârâți nu a existat niciun raport de muncă pe perioada cât a fost detașat ca președinte la Biroul Electoral de Circumscripție nr.10 Sovata.
S-a mai reținut în considerente că pârâții au invocat pe de o parte inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că reclamantul a depus la data de 10.06.2012, o cerere prin care a solicitat în baza dispozițiilor art. 2 alin. 12 din HG nr. 142/2012 acordarea indemnizației de delegare pe perioada în care a desfășurat activitatea la biroul electoral și decontarea cheltuielilor de transport pe ruta Sighișoara-Sovata și retur; suma acordată pe baza cererii depuse ca și indemnizație de deplasare nu a fost contestată, nefiind contestat nici faptul că a fost acordată în baza prevederilor HG nr. 1860/2006.
S-a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâții arătând că la data plății indemnizației de delegare prevăzută de HG nr.1860/2006 și până la data de 21.06.2016 a trecut o perioadă de peste 4 ani de la data plății efective a acestor sume.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2517 Cod civil, termenul de prescripție este de trei ani. În anul 2012 reclamantul a fost președinte al Circumscripției Electorale nr. 10 Sovata, astfel că dreptul solicitat de reclamant s-a născut în anul 2012, iar termenul de prescripție s-a împlinit în anul 2015. Cererea a fost introdusă însă la instanță la data de 23.09.2016.
Împotriva acestei sentințe reclamantul A. V. a declarat în termen legal apel, prin care solicită anularea sentinței atacate, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei în vederea judecării în fond, la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Mureș.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul reclamant arată că a invocat și în primă instanță faptul că prezentul litigiu nu este un litigiu de muncă, ci de contencios administrativ, întrucât între apelant și pârâți nu a existat niciun raport de muncă pe perioada în care a fost detașat ca președinte al Biroului Electoral de Circumscripție nr.10 Sovata. Susține că în aceste condiții, termenul de prescripție este de 6 luni de la data refuzului soluționării cererii pe care apelantul a adresat-o autorității administrative teritoriale chemată în judecată în calitate de pârâtă. Arată că pârâta i-a comunicat în luna iulie 2016, refuzul de soluționare favorabilă a acestei cereri, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2016, în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la necompetența materială sub aspect funcțional, a secției civile a Tribunalului Mureș și competența secției de contencios administrativ a Tribunalului Mureș, apelantul invocă o serie de hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu titlu de practică judiciară.
Intimatul Orașul Sovata prin primar, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamant, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
Intimata solicită menținerea soluției pronunțată de instanța de fond cu privire la competența materială funcțională a secției civile a Tribunalului Mureș, complet specializat de litigii de muncă, arătând că dreptul pretins de reclamant este un drept salarial, respectiv diurnă pe perioada detașării. Intimata arată că apelantul reclamant nu este funcționar public și prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art.109 din Legea nr.188/1999 referitoare la competența secției de contencios administrativ și fiscal. Pe de altă parte, nu se solicită anularea unui act administrativ pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004.
Cu privire la susținerile apelantului referitoare la formularea în cursul lunii iulie 2016 a unei cereri de plată a diurnei în discuție, intimata arată că reclamantul a depus la data de 10.06.2012 o cerere prin care a solicitat în baza dispozițiilor art.2 alin.12 din HG nr. 142/2012, acordarea indemnizației de delegare pe perioada în care a desfășurat activitatea la biroul electoral și respectiv decontarea cheltuielilor de transport pe ruta Sighișoara-Sovata și retur. Această cerere a fost aprobată și, prin urmare, au fost achitate la data de 13.06.2012, următoarele sume către reclamant: 4355 lei-indemnizație președinte birou electoral; 600 lei - indemnizație președinte birou electoral și 793 lei-cheltuieli delegație. Suma acordată pe baza cererii depuse ca și indemnizație de deplasare nu a fost contestată, cum nu a fost contestat nici faptul că a fost acordată pe baza prevederilor HG nr. 1860/2006, în termenele prevăzute fie de art. 2517 NCC, fie de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că își menține susținerile cuprinse în cererea de apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea a apreciat că apelul declarat de reclamant era nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția de necompetență materială funcțională a secției civile, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, din cadrul Tribunalului Mureș, invocată de reclamant în primă instanță, a fost corect soluționată de tribunal.
Susținerile apelantului reclamant în sensul că se impune anularea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare la secția de contencios administrativ a Tribunalului Mureș ca instanță competentă, sunt nefondate.
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. a din OUG nr. 27/2006, coroborate cu art. 121 alin. 2 din Legea nr. 115/2015.
Prin urmare nu suntem în prezența unui litigiu de contencios administrativ, ci a unui conflict de muncă, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Raportat la susținerile părților, Curtea a apreciat că natura litigiului este cea a unui conflict de muncă în sensul art.1 lit.p din Legea nr.62/2011, astfel încât competența de soluționare aparține completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă (în componența prevăzută de art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004), întrucât drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt drepturi salariale, respectiv diurnă pe perioada detașării și izvorăsc din raportul de muncă al reclamantului, care are calitatea de judecător.
Împrejurarea că cererea este formulată în contradictoriu cu autoritățile publice locale ale localității în cadrul căreia reclamantul și-a desfășurat activitatea în biroul electoral de circumscripție, nu este de natură a modifica natura raportului juridic dedus judecății; pe perioada detașării invocate, reclamantul și-a păstrat calitatea de magistrat și raportul de muncă născut din aceasta.
Erau corecte apărările intimatului Orașul Sovata în sensul că reclamantul nefiind funcționar public, nu îi sunt aplicabile dispozițiile derogatorii cuprinse în art. 109 din Legea nr. 188/1999 referitoare la competența secției de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public. De asemenea, întrucât în cauză nu se solicită anularea unui act administrativ, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 care să atragă competența secției de contencios administrativ.
Pe cale de consecință, nu puteau fi primite nici susținerile apelantului referitoare la greșita soluționare de către instanța de fond, a excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâți.
Instanța de fond a aplicat corect termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. art.2517 Cod civil, acest termen fiind și cel prevăzut în art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii.
În speță, termenul de prescripție a început să curgă în anul 2012 (dreptul salarial pretins fiind datorat începând din anul desfășurării alegerilor locale la care părțile fac referire), însă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 23 septembrie 2016, după împlinirea termenului de prescripție.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă instanța a respins apelul declarat de reclamant.
| ← Revizuire. hotărâri potrivnice. competență. art. 509, al. 1,... | Cerere de judecată. cerere de completare a hotărâri. art. 444... → |
|---|
