Contestație împotriva deciziei de expropriere. prematuritate. legea nr. 255/2010 – art. 4, 5, 20, 22, 19
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 202/A din data de 18.05.2017
Nefiind emisă hotărârea individuală de stabilire a cuantumul despăgubirilor și neajungându-se practic la momentul formulării cererii de chemare în judecată la etapa finală a procedurii de expropriere, dreptul reclamanților de a acționa în instanță pentru contestarea acelor despăgubiri conform art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010 nu s-a născut.
Prin sentința civilă nr.1131 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1276/102/2016, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, s-a admis excepția prematurității acțiunii formulate de reclamanții D. L. și D. C. R. și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul amintit mai sus.
În considerentele sentinței atacate s-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1276/102/2016 din 21 iunie 2016, reclamanții D.L. și D.C.R. au formulat contestație împotriva deciziei de expropriere nr. 248 din 29 aprilie 2016 emisă de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul majorării cuantumului despăgubirilor materiale aferente imobilului reclamanților de la suma de 40.000 lei la suma de 170.000 lei, obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei daune morale în favoarea reclamanților și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, arătând că reclamanții au chemat această instituție în judecată în nume propriu și nu în calitate de reprezentant a Statului Român. S-a mai invocat prematuritatea primului capăt al cererii de chemare în judecată și inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect daunele morale.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, reținând că în prezenta cauză calitatea procesuală de pârât o are Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Instanța de fond a reținut în drept prevederile art.2 alin.2 și art.3 lit.a din Legea nr.255/2010, expropriator fiind Statul Român pentru obiectivele de interes național, reprezentat în prezenta cauză de ministerul amintit. S-a mai reținut că reclamanții au arătat că înțeleg să cheme în judecată Statul Român.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, instanța de fond a reținut prevederile art.19 și art.20 din Legea nr.255/2010, faptul că este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.255/2010 și în prealabil stabilirea unor despăgubiri pentru a se putea contesta cuantumul acestora. S-a reținut faptul că pârâta nu a publicat nicio hotărâre de stabilire a despăgubirilor și că, pe de altă parte, reclamanții nu au făcut dovada adresării unei cereri de plată a despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții D.L. și D. C.-R. au declarat în termen legal apel, prin care solicită anularea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se susține că instanța de fond în mod nelegal a soluționat cauza pe baza excepției prematurității acțiunii formulate de reclamanți.
Apelanții arată că decizia de expropriere nr.248/29.04.2016 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A. a fost afișată la Primăria comunei Bogata de Mureș, însoțită de lista cuprinzând imobilele proprietatea privată care constituie coridorul de expropriere, numele și prenumele proprietarilor expropriați și valoarea despăgubirii conform Legii nr.255/2010. Apelanții arată că acea valoare a despăgubirii este prea mică raportat la valoarea reală a imobilului. Susțin că pârâta a sărit peste anumite etape, a arătat cuantumul despăgubirilor în lista anexată hotărârii de expropriere, făcând referire la pct. 4 din decizie în care s-a consemnat: "având în vedere că sumele aferente despăgubirilor au fost consemnate, transferul dreptului de proprietate operează de drept…";.
Apelanții susțin că în aceste condiții acțiunea lor nu este prematură, întrucât au depus contestație înregistrată la CNADNR SA sub nr. 17213/18.04.2016, însă nu au primit răspuns.
Apelanții au formulat și o cerere de suspendare a judecății apelului, adusă în discuția părților și respinsă de instanță la termenul de judecată din data de 18 mai 2017, pentru motivele redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamanți. Intimatul invocă în esență art.4 din Legea nr.255/2010 și HG nr.67/2016 și arată că au fost parcurse primele trei etape ale procedurii prevăzute în art.4, însă procedura de expropriere nu este finalizată - nu s-a întocmit documentația cadastrală conform art.11 și nu a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor. Susține pentru aceste motive, că excepția prematurității acțiunii a fost corect soluționată de instanța de fond, arătând că art.20 și art.22 se referă la hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Din ansamblul prevederilor Legii nr.255/2010 rezultă că procedura de expropriere parcurge etapele enumerate în art.4 și descrise apoi în art.5 și urm. din acest act normativ.
Astfel, conform art.4 din Legea nr.255/2010, ";Etapele procedurii de expropriere sunt:
a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean sau local;
b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor;
c) transferul dreptului de proprietate;
d) finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere";.
Acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau de titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii, vizează ultima etapă a procedurii mai-sus amintite.
Astfel, din cuprinsul art.19 alin.1 din Legea nr.255/2010 rezultă că plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii se comunică solicitantului, sau după caz, se afișează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului (art.20).
Iar prevederile art.22 alin.1 deschid calea acțiunii în justiție expropriatorului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor.
Prin urmare, contestarea despăgubirilor în instanță se prezintă ca o cale de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și nu împotriva deciziei de expropriere.
Raportat la dispozițiile legale amintite, Curtea a avut în vedere că prin acțiunea introductivă reclamanții au înțeles să atace decizia de expropriere, invocând însă chestiuni legate de cuantumul despăgubirilor (reclamanții au solicitat modificarea deciziei de expropriere în sensul majorării cuantumului despăgubirilor materiale aferente imobilului reclamanților de la suma de 40.000 lei la suma de 170.000 lei și obligarea intimatei la plata sumei de 30.000 lei daune morale)
Apelanții au susținut că au formulat o cerere de plată a despăgubirilor, însă fac referire la o cerere înregistrată sub nr.17213/18.04.2016.
Aceste afirmații ale apelanților nu susțin existența unui refuz nejustificat al expropriatorului de plată de despăgubirilor, întrucât acea pretinsă solicitare este anterioară emiterii deciziei de expropriere, iar din din motivele în fapt ale cererii și din motivele de apel rezultă că a fost formulată prin raportare la notificarea de expropriere și la lista cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național în discuție, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor.
Cu alte cuvinte, aspectele la care apelanții fac referire vizează etapa a II-a a procedurii de expropriere.
Prin urmare nu suntem în prezența unei cereri pentru plata despăgubirilor în înțelesul art.19 alin.1 din Legea nr.255/2010, cerere care să poată constitui momentul temporal pentru o analiză a conduitei expropriatorului în activitatea sa ulterioară, de emitere a hotărârii pentru stabilirea despăgubirilor.
Așadar aceste susțineri ale apelanților nu sunt de natură a contracara excepția prematurității invocată de pârâtă.
Pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare și raportat la dispozițiile legale redate mai sus, Curtea a reținut că tribunalul a soluționat corect această excepție.
Astfel, așa cum am amintit mai sus ceea ce au înțeles reclamanții să conteste, este decizia de expropriere.
Această decizie este o decizie colectivă pentru întregul ";coridor de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Secțiunea 2A Ogra-Câmpia Turzii pe teritoriul localității Bogata, Chețani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduș și Ogra din județul Mureș și pe teritoriul localității Luna din județul Cluj din cadrul obiectivului de investiții de interes național «Autostrada Brașov-Târgu Mureș - Cluj - Oradea»";.
Decizia de expropriere, împreună cu planul privind amplasamentul tuturor imobilelor expropriate precum și sumele individuale aferente despăgubirilor, s-au afișat la sediul Instituției Primarului comunei Bogata (conform procesului-verbal de afișare nr.1267/23.05.2016 - fila 4 și filele 5-14 dosar fond).
Din actele dosarului de fond (filele 48-65) rezultă că la momentul formulării prezentei acțiuni în justiție, procedura de expropriere supusă atenției parcursese etapa a II-a prevăzută de art.4 lit.b coroborat cu art. 7-8 din Legea nr.255/2010 - "Consemnarea sumei individuale și afișarea listei imobilelor ce urmează a fi expropriate"; - și se afla în etapa a III-a întrucât la data de 29.04.2016 s-a emis decizia de expropriere.
La momentul formulării acțiunii nu se ajunsese în etapa finală a procedurii și, prin urmare, nu era emisă o hotărâre individuală de stabilire a despăgubirilor.
În aceste condiții, apărarea intimatei pârâtă este întemeiată, în sensul că nefiind emisă hotărârea individuală de stabilire a cuantumul despăgubirilor și neajungându-se practic la momentul formulării cererii de chemare în judecată la etapa finală a procedurii de expropriere, dreptul reclamanților de a acționa în instanță pentru contestarea acelor despăgubiri conform art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010 nu s-a născut.
Lipsa interesului procesual născut pentru contestarea despăgubirilor se întinde și în ce privește capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Pentru aceste considerente, reținând că instanța de fond a apreciat corect asupra lipsei interesului procesual născut al reclamanților ca și condiție de exercitare a acțiunii civile conform art.32 alin.1 lit.d și art.33 Cod procedură civilă, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul declarat de reclamanți, ca nefondat.
| ← Cerere de judecată. cerere de completare a hotărâri. art. 444... | Achitarea unui inculpat în urma vizionării înregistrărilor... → |
|---|
