Revizuire. hotărâri potrivnice. competență. art. 509, al. 1, pct. 8 cod procedură civilă art. 510, al. 3 cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 180/A din data de 04.05.2017
Potrivit prevederilor art. 510 alin. 3 din codul de procedură civilă în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite nu va opera prorogarea competenței. Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești și se analizează strict prin raportare la acea hotărâre. Ceea ce revizuenții tind să susțină este că în realitate Decizia ar încălca autoritatea de lucru judecat a Sentinței și a hotărârilor pronunțate privite în ansamblul lor, ca și cum ar fi un efect ce se degajă din aceste hotărâri privite și analizate împreună. Or, textul art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu permite o astfel de interpretare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 11.04.2017 sub nr. 112/43/2017, revizuenții R. T. și R. C. M. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 221 din 28.03.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1875/308/2014, în sensul anulării acesteia.
În susținerea cererii, revizuenții au arătat că este incident cazul de revizuire prev. de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, au arătat că decizia a cărei revizuire se solicită încalcă puterea de lucru judecat, fiind potrivnică Sentinței civile nr. 450 din 09.03.2011 și Încheierii din 12.09.2014 pronunțate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighișoara, dar și Sentinței civile nr. 930 din 09.05.2006 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 4126/2005.
Astfel, s-a arătat că hotărârile pronunțate de Judecătoria Sighișoara au stabilit că rămân în indiviziune forțată căile de acces comune, iar sentința Tribunalului Mureș nr. 930 din 09.05.2006 a stabilit că potrivit art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 coroborate cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub construcții, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Cum scările de acces la apartamentul II fac parte din apartamentul nr. II, dispoziția instanței de apel de a desființa scările și implicit accesul unic la apartament este ilegală.
Revizuenții au arătat că Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș încalcă hotărârile anterioare sub aspectul regimului juridic al coproprietății forțate și perpetue privind intrările, accesul și dreptul de trecere la propriile locuințe.
Intimații S. J. senior, S.J. junior și S. J. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată și obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, au arătat că Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Judecătoria Sighișoara ci, dimpotrivă, respectă această sentință . Astfel, scările de acces la apartamentul revizuenților nu fac parte din acesta, ci doar asigură accesul către locuință și se află pe terenul intimaților, existând posibilitatea realizării unei intrări din propria curte.
În cauză s-a dispus atașarea dosarelor nr. 1875/308/2014 și nr. 4126/2005 ale Tribunalului Mureș, precum și a dosarului nr. 1279/308/2008 al Judecătoriei Sighișoara.
În probațiune, s-au depus următoarele înscrisuri: hotărâri judecătorești (filele 7 -27), contract de vânzare-cumpărare și extras de carte funciară (filele 29-30), Ordinul Prefectului nr. 203/30.05.2012 (fila 31), planșe fotografice (filele 34-35), înscrisuri emise de Consiliul Popular al Județului Mureș (filele 36-40, 75), expertiza tehnică judiciară - specialitatea topografie efectuată în dosarul nr. 1279/308/2008 (filele 70-73), copia acțiunii civile înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara sub nr. 1137/308/2017 (filele 77-82).
La termenul din data de 04 mai 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuenți cu referire la contrarietatea Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș prin raportare la Sentința civilă nr. 450 din 09.03.2011 și Încheierea din 12.09.2014 pronunțate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighișoara.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva motivului invocat, precum și a excepției menționate, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. pct. 8 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În această situație cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.
În cauză, revizuenții au invocat contrarietatea Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș prin raportare la mai multe hotărâri judecătorești pronunțate anterior. Astfel, instanța trebuie să analizeze motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 pe rând, în mod distinct, cu privire la fiecare dintre ele. Astfel, în ceea ce privește pretinsa încălcare a autorității lucrului judecat a Sentinței nr. 930 din 09.05.2006 a Tribunalului Mureș, Curtea de Apel Târgu-Mureș este competentă a se pronunța, fiind instanța superioară în grad celei care a pronunțat prima hotărâre.
Însă, în ceea ce privește analiza motivului de revizuire raportat la Sentința civilă nr. 450 din 09.03.2011 și Încheierea din 12.09.2014 pronunțate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighișoara, Curtea de Apel Târgu-Mureș nu este competentă, întrucât instanța superioară în grad celei care a pronunțat prima hotărâre, respectiv Judecătoriei Sighișoara, este Tribunalul Mureș.
Curtea de apel nu putea soluționa cererea de revizuire în întregul ei, astfel cum a fost formulată, întrucât potrivit prevederilor art. 510 alin. 3 din Codul de procedură civilă în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite nu va opera prorogarea competenței. Nu pot fi primite nici argumentele revizuenților în sensul că acest text legal nu ar fi aplicabil în cauză, deoarece prin cererea de revizuire s-a invocat un singur motiv de revizuire, respectiv cel prevăzut de art. 509 pct. 8 din Codul ce procedură civilă, întrucât, în realitate s-au invocat două motive de revizuire întemeiate pe același punct 8 al art. 509. Aceasta deoarece motivul de revizuire în discuție are în vedere încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri, or, revizuenții au invocat încălcarea autorității de lucru judecat a două hotărâri. Or, autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești și se analizează strict prin raportare la acea hotărâre. Ceea ce revizuenții tind să susțină este că în realitate Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș ar încălca autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 930/2006 a Tribunalului Mureș și a hotărârilor pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 1279/308/2008 privite în ansamblul lor, ca și cum ar fi un efect ce se degajă din aceste hotărâri privite și analizate împreună. Or, textul art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu permite o astfel de interpretare. Dimpotrivă, textul este foarte clar, hotărârea a cărei revizuire se cere trebuind să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, raportându-se la o singură hotărâre și nu la mai multe hotărâri privite în ansamblul lor. Din acest motiv cazul de revizuire în discuție se analizează distinct prin raportare la fiecare hotărâre invocată, iar prorogarea de competentă nu poate opera.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. 2 , art. 132 și art. 510 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș prin raportare la Sentința civilă nr. 450 din 09.03.2011 și Încheierea din 12.09.2014 pronunțate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighișoara.
În ceea ce privește motivul de revizuire invocat, raportat la Sentința nr. 930/2006 a Tribunalului Mureș, Curtea a constatat că pentru a fi incident este necesar ca hotărârile potrivnice să întrunească cerința triplei identități de părți, obiect și cauză.
În acest sens, a constatat că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 4126/2005 al Tribunalului Mureș s-a purtat între petenții R. T. și R. M. C., pe de o parte, și pârâtul Consiliul Local Albești, pe de altă parte și a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 3/2005 emise de Consiliul Local Albești în baza Legii nr. 112/1995.
Prin această sentință, instanța a anulat hotărârea atacată de petenți și a obligat pârâtul să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții pentru suprafața de 1287 m.p., înscrisă în CF nr. 3631/II Albești, sub A+1 nr. top. 347/1/f/2/II.
Pe de altă parte, acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1875/308/2014 a fost formulată de reclamanții R.T. și R. C. M. în contradictoriu cu pârâții S. J. senior, S. J. junior, S. J., Statul Român prin Comuna Albești și SC ATT Sighișoara și a avut ca obiect stabilirea unui drept de servitute, în baza dispozițiilor Codului civil. De asemenea, acțiunea reconvențională a pârâților formulată în aceeași cauză a avut ca obiect desființarea scărilor de acces la apartamentul reclamanților situate pe terenul proprietatea pârâților.
Prin Decizia civilă nr. 221din 28 martie 2017 a Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul menționat anterior, instanța a respins cererea reclamanților privind stabilirea unui drept de servitute și a admis acțiunea reconvențională , obligând reclamanții - pârâți să își ridice scările de pe terenul pârâților - reclamanți.
Față de cele reținute mai sus, Curtea a constatat că nu există între cele două litigii identitate de părți, obiect și cauză, acestea fiind total diferite. Din această perspectivă nu se pune sub nicio formă problema încălcării autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 930/2006 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 4126/2005, de către Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 1875/308/2014.
Prin urmare, nu era incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă, cele două hotărâri nefiind potrivnice.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, revizuenții urmează a fi obligați la plata către intimații S.J. senior, S. J. junior și S.J. a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, acestea fiind reduse la jumătate, întrucât cererea de revizuire a Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureș prin raportare la hotărârile pronunțate de Judecătoria Sighișoara urmează a fi declinată în favoarea Tribunalului Mureș. Cheltuielile de judecată constau în onorariu avocațial și au fost probate cu chitanța nr. 27 din 02.05.2017 aflată la fila 155.
| ← Neagravarea situaţiei în propria cale de atac. Jurisprudență... | Magistrat detașat la biroul electoral de circumscripție.... → |
|---|
