Cerere de revizuire. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiţii de contradictorialitate, astfel că instanţa este suverană în aprecierea ei
| Comentarii |
|
Faptul că instanţa de recurs a ţinut seama de o altă expertiză decât cele efectuate cu ocazia judecării acţiunilor de uzucapiune, nu înseamnă nicidecum că hotărârile sunt contradictorii. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiţii de contradictorialitate, astfel că instanţa este suverană în aprecierea ei. Faptul că instanţa de recurs a stabilit o linie de hotar ce ar fi contrară unor expertize efectuate în dosarele anterioare, nu reprezintă decât o chestiune ce vizează strict hotărârea instanţei de recurs şi nicidecum o „contrarietate” în sensul art. 322 pct.7 C.proc.civ. . Contrarietatea trebuie să existe între dispozitivele hotărârilor şi nicidecum între probele administrate în dosare diferite.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 539 din 4 aprilie 2012
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1170/326/2010/a1 din 12.10.2011, revizuientul G.N. a solicitat admiterea cererii de revizuirea a Deciziei nr. 529 din 15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1170/326/2010, având ca obiect acțiunea în grănițuire și revendicare, în contradictoriu cu intimații D.D. și D.L., schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și suspendarea executării acestei hotărâri, urmând a se fixa în sarcina sa plata cauțiunii aferente, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
în susținerea cererii sale revizuientul a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o solicită Tribunalul a admis cererea de recurs a recurenților și în consecință a stabilit că limita între proprietățile învecinate ale părților este cea reprezentată și identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv limita ce rezultă în baza datelor din expertiza de uzucapiune al terenului reclamanților, reprezentat prin aliniamentul din schițele grafice nr. 2 și 3 anexe la raportul de expertiză și obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie a reclamanților terenul în suprafață de 40 mp.
Revizuientul a considerat că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire în sensul că, limita ce rezultă în baza dalelor din expertiza de uzucapiune al terenului reclamanților este una perfect dreaptă, fără frânturi, după cum se poate observa din reprezentarea grafică și plan de situație care este parte componenta a acestei expertize de uzucapiune, ori în hotărârea rămasa definită se indică o linie curbă diferită de cea din expertiza de uzucapiune, aspect care se afla într-o totală contradicție; fâșia de teren în litigiu are o suprafața de 58 mp iar în hotărârea atacată se face referire numai Ia suprafața de 40 mp, rămânând astfel nelămurita situația suprafeței de 18 mp.
Revizuientul a mai susținut că în mod absurd prin hotărârea atacată s-a stabilit că linia de hotar este una curbă, în vreme ce din toate expertizele care au fost efectuate cronologic, precum planul de punere în posesie, reiese clar că linia de hotar este una perfect dreapta fără frânturi. Astfel cum rezultă și din dosarul cu nr. 1615/2002 având ca obiect uzucapiune și joncțiunea posesiilor, nu s-a întocmit raport de expertiză ci a fost anexat cel întocmit în dosarul cu nr. 668/2008. Toate trei reprezentări grafice au fost efectuate la o scara de 1:1000, neputând fi deci invocate nici un fel de diferențe, în afară de mijloacele cu care s-au făcut măsurătorile.
Un alt punct de vedere este faptul că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut în sensul că fâșia de teren în litigiu are o suprafața de 58 mp iar în hotărârea atacată se face referire numai la suprafața de 40 mp, rămânând astfel nelămurita situația suprafeței de 18 mp.
Exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de grade deosebite, în sensul că intre sentința civila nr. 1225/1998 pronunțata în dosarul 668/1998 având ca obiect uzucapiune, și Sentința civilă nr. 1192 26.11.2002 din dosarul 1615/2002 având ca obiect prescripție achizitivă cu joncțiunea posesiilor, pe de o parte, și hotărârea atacată pe de altă parte, exista contradicții esențiale.
Prin Sentința civilă nr. 730/R/12.10.2011 a Tribunalului Harghita s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 529/R din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1170/326/2010, formulată de revizuentul G.N., s-a respinge cererea intimaților D.D. și D.L. privind plata cheltuielilor de judecată, și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a aceleiași decizii, întemeiată pe art. 322 pct. 7 din C.proc.civ., în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.
Urmare a acestei decizii, cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 din C.proc.civ., a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-Mureș la data de 20.01.2012.
Prin precizarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29.02.2012, revizuientul a solicitat, în baza art. 327 C.proc.civ, să fie anulată Decizia nr. 529/R/15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita.
S-a solicitat ca instanța să constate că Sentința civilă nr. 1225/15.12.1998 pronunțată în dosarul nr. 668/1998 și Sentința civilă nr. 1192/26.11.2001 pronunțată în dosarul nr. 1615/2002 sunt favorabile revizuientului stând la baza deciziei a cărei anulare se solicită astfel că se impune luarea în considerare a acestora precum și a probelor ce au stat la baza pronunțării lor.
S-au depus, în susținerea cererii de revizuire, copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 9 mai 1977, prin care revizuientul a dobândit terenul în suprafață de 3900 mp, copia încheierii de autentificare notarială, copia încheierii notariatului de Stat Toplița nr. 742 CF din data de 27 octombrie 1977, copia facturii, prin care se face dovada achitării cheltuielilor de judecată la care revizuientul a fost obligat, în sumă de 4264 lei (total general 4313,40 lei).
O nouă precizare a cererii de revizuire a fost depusă la dosar la data de 28.03.2012, revizuientul arătând, în esență, că, având în vedere dosarele nr. 668/1998 și nr. 1615/2002, pronunțate de Judecătoria Toplița, atât intimații cât și foștii proprietari de la acare aceștia au cumpărat, nu puteau să dobândească proprietatea asupra fâșiei de teren în litigiu pe calea uzucapiunii pe de-o parte pentru că terenul a aparținut statului român, iar pe de altă parte, pentru că nu au fost îndeplinite condițiile cerute de lege cu privire la uzucapiune.
Examinând actele și lucrările dosarului și ale dosarelor anexate în care au fost pronunțate hotărârile invocate de revizuient ca fiind contradictorii, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Constituie motiv de revizuire potrivit art. 322 pct.7 C.proc.civ., existența unor hotărâri potrivnice, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
în cauză s-a invocat acest motiv cu referire la Decizia civilă nr. 529/R/15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita care ar fi potrivnică hotărârilor pronunțate de Judecătoria Toplița - Sentința civilă nr. 1225/1998 și Sentința civilă nr. 1192/2001.
Examinând aceste hotărâri în raport de condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct.7 C.proc.civ., mai sus arătate, Curtea de Apel a reținut că cererea de revizuire este nefondată.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 529/R/15.06.2011, Tribunalul s-a pronunțat asupra recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 235/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria Toplița având ca obiect acțiunea în grănițuire formulată de reclamanții D.D. și D.L. în contradictoriu cu pârâtul G.N. Urmare a admiterii recursului, instanța de recurs a stabilit limita între proprietățile învecinate ale părților.
Prin Sentința civilă nr. 1225/15.12.1998 Judecătoria Toplița a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții A.O., B.E., F.M., T.A., împotriva pârâților C.D., Ț.D., Ț.T., S.E., P.I., Primăria comunei Sărmaș, G.N. și G.M., având ca obiect uzucapiune.
Prin această sentință s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii asupra imobilului înscris în C.F. nr. 4596 nr. top. nou 20305/1 în suprafață de 2019 mp, casă, anexă și teren aferent.
Prin Sentința civilă nr. 1192/26.11.2002 pronunțată de Judecătoria Toplița s-a admis acțiunea reclamanților D.D. și D.L. având ca obiect uzucapiune, constatându-se că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pe calea prescripției achizitive cu joncțiunea posesiilor, asupra imobilului în suprafață de 2019 mp, identificat în C.F. nr. 4596 Ditrău nr. top. nou 20305/1, casă, anexe gospodărești și teren aferent în intravilan Sărmaș.
Față de cele arătate, Curtea a constat, în primul rând, lipsa identității de obiect între hotărârile mai sus arătate. Astfel, în prima dintre hotărâri este vorba de o acțiune în grănițuire prin care instanța a determinat limita dintre proprietățile învecinate ale părților, în celelalte hotărâri fiind vorba despre uzucapiune prin care instanța a constatat îndeplinirea condițiilor și termenului prevăzut de lege în vederea dobândirii dreptului de proprietate.
în consecință, prin decizia arătată nu a fost încălcat principiul puterii lucrului judecat în sensul că nu s-a mai pus în discuție vreun drept de proprietate, instanța fiind chemată să stabilească strict limita dintre proprietăți, să le „grănițuiască”.
Faptul că instanța de recurs a ținut seama de o altă expertiză decât cele efectuate cu ocazia judecării acțiunilor de uzucapiune, nu înseamnă nicidecum că hotărârile sunt contradictorii. Expertiza este o probă în dosar, administrată în condiții de contradictorialitate, astfel că instanța este suverană în aprecierea ei. Partea nemulțumită putea formula obiecțiuni în condițiile prevăzute de codul de procedură civilă sau chiar o cerere pentru administrarea unei contraexpertize.
Totodată, faptul că instanța de recurs a stabilit o linie de hotar ce ar fi contrară unor expertize efectuate în dosarele anterioare, nu reprezintă decât o chestiune ce vizează strict hotărârea instanței de recurs și nicidecum o „contrarietate” în sensul art. 322 pct. 7 C.proc.civ. Contrarietatea trebuie să existe între dispozitivele hotărârilor și nicidecum între probele administrate în dosare diferite.
în ceea ce privește susținerile referitoare la sentințele pronunțate privind uzucapiunea, faptul că nu au fost îndeplinite condițiile cerute de lege cu privire la acest mod de dobândire a dreptului de proprietate, acestea nu pot forma obiectul cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct.7 C.proc.civ. Față de cele arătate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct.7 C. proc. civ., Curtea de Apel Tg. Mureș a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul G.N., împotriva Deciziei civile nr. 529/R/15.06.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita.
în temeiul prevederilor art. 274 C.proc.civ., Curtea a obligat revizuientul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților D.D. și D.L., în sumă de 250 lei.
| ← Obligaţie de a face. Condiţiile în care cumpărătorul poate... | Încheiere de respingere a cererii de ajutor public judiciar.... → |
|---|
