Încheiere de respingere a cererii de ajutor public judiciar. Căi de atac. Inadmisibilitatea apelului sau recursului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 „Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii”, iar conform alineatului (3) al aceluiaşi articol „Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă”. Prin urmare, faţă de textul legal de mai sus, care este o normă specială în raport cu norma generală cuprinsă în art. 282 C.proc.civ., împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar se poate doar cerere de reexaminare, soluţia dată intrând în puterea lucrului judecat şi nemaiputând face obiectul căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea judecătorească însăşi.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1074 din 5 aprilie 2012
Prin Decizia civilă nr. 1058/14.12.2011, pronunțată în dosarul nr. 33962/325/2010, Tribunalul Timiș a respins apelul formulat de reclamanții A.I.G. și A.G.C. împotriva sentinței civile nr. 21644/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Astfel, Tribunalul a menținut și confirmat hotărârea primei instanțe care a admis excepția de netimbrate și pe cale de consecință a anulat acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar singura cale prevăzută de legea specială (art.15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008) este cererea de reexaminare, astfel încât soluția dată nu mai poate face obiectul cenzurii în căile de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea însăși.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 1074 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul acestora pe baza considerentelor mai jos redate.
Analizând decizia dată în apel, Curtea a constatat că aceasta reflectă o interpretare corectă a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 8 și art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și că reclamanților nu li s-a restrâns dreptul de acces la justiție, în raport cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
în primul rând, Curtea a constatat că art. 6 din CEDO garantează tuturor cetățenilor care fac parte din Consiliul Europei dreptul de acces la o instanță independentă și imparțială, dar așa cum a reafirmat în multiple cazuri Curtea de la Strasbourg, acest drept la instanță este condiționat de plata unor taxe judiciare, în privința cărora statele membre au o anumită marjă de liberate decizională.
în acest context, legiuitorul român a adoptat inițial Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare, acest act normativ reprezentând legea specială care determină precis taxele judiciare de timbru datorate pentru toate tipurile de acțiuni în justiție și care, totodată, nominalizează categoriile de acțiuni care sunt scutite de la plata unor astfel de taxe, în principiu datorită unor rațiuni de echitate socială.
în plus, Statul Român, pentru a facilita accesul la justiție al cetățenilor proprii, dar și al celor din celelalte State Membre ale UE, a adoptat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51/2008, care transpune în legislația internă Directiva CE nr. 8/2003 privind ajutorul public judiciar.
Prin urmare, din punct de vedere legislativ, România are asigurate toate instrumentele necesare pentru a facilita accesul la justiție al cetățenilor, iar prin raportarea acestor norme la situația concretă din speță, Curtea a constatat că judecătoria a dispus anularea acțiunii reclamanților pentru netimbrate, subsecvent soluționării cererii de ajutor public judiciar formulată de către reclamanți în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 51/2008 constatându-se în prealabil că, raportat la venitul mediu net pe membru de familie realizat, aceștia pot beneficia doar de un ajutor public judiciar în modalitatea eșalonării plății taxei judiciare de timbru în sumă totala de 7.060,2 lei în 20 de rate lunare egale
încheierea judecătoriei, investita cu soluționarea acțiunii, a fost atacată de reclamanții - recurenți cu o cerere de reexaminare, singura cale de atac prevăzuta de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, prin dispozițiile art. 15 din actul normativ amintit, cerere care a fost judecată de un alt complet, astfel încât soluția data în prima instanța acestui incident procedural a intrat în puterea de lucru judecat, nemaiputând face obiectul cenzurii în căile de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea judecătorească însăși, prin derogare de la regula de procedura cuprinsă de art. 282 C.proc.civ., în respectarea principiului de drept potrivit căruia specialul deroga de la general (specialia generalibus derogant).
De aceea, Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a apreciat că singura verificare posibil de efectuat în apel, sub aspectul legalității hotărârii de prima instanță, este din perspectiva respectării exigentelor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicata, respectiv a punerii în vedere în prealabil de către instanța a cuantumului taxei judiciare de timbru de achitat.
Or, din chiar conținutul încheierilor pronunțate de cele doua complete asupra cererii de ajutor public judiciar, rezultă în mod cert care era cuantumul primei rate de achitat, reclamanții având cunoștință de acesta. Și de aceea nu s-a putut reține că accesul la justiție garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului a fost obstrucționat, cu atât mai mult cu cât prin acțiunea domniilor lor, reclamanții - recurenți solicitau acordarea de către instanță a unor sume considerabile, respectiv 58.898,40 euro precum și peste 5.000 lei.
| ← Cerere de revizuire. Expertiza este o probă în dosar,... | Acţiune de drept comun în acordarea de despăgubiri pentru... → |
|---|
