Obligaţie de a face. Condiţiile în care cumpărătorul poate cerere rezoluţiunea contractului printr-o acţiune în garanţie numită redhibitorie sunt ca viciul să fie ascuns, să fi existat la momentul încheierii contractului şi să fie grav
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1352 din C.civ. vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor, lucrul este impropriu întrebuinţării după destinaţie, sau dacă viciile micşorează într-atât valoarea de întrebuinţare încât cumpărătorul, în cunoştinţă de cauză, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai redus. În consecinţă, condiţiile în care cumpărătorul poate cerere rezoluţiunea contractului printr-o acţiune în garanţie numită redhibitorie sunt ca viciul să fie ascuns, să fi existat la momentul încheierii contractului şi să fie grav. Viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu l-a cunoscut şi nici nu putea să-l cunoască în urma unei verificări normale dar atente, iar vânzătorul nu i l-a comunicat. Posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoştinţă de viciul lucrului se apreciază avându-se în vedere un cumpărător prudent şi diligent. Răspunderea nu este condiţionată de cunoaşterea viciului de către vânzător, numai întinderea răspunderii lui diferă după cum a avut sau nu cunoştinţă de existenţa viciului.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1004 din 14 iunie 2012
Prin decizia civilă nr. 27 din 26.01.2012 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 78/320/2010 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.A. împotriva sentinței civile nr. 3602 din 19.04.2011 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că autoturismul care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre părți prezenta la momentul efectuării expertizei urme de fisuri la blocul motor, iar această fisură nu putea fi observată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, deoarece era localizată la cămașa de apă a cilindrului motor nr. 3, în jumătatea lui inferioară, această zonă fiind puțin luminată.
S-a apreciat că în mod judicios această probă științifică a fost coroborată de către instanța de fond cu declarația martorului F.I., iar susținerea apelantului în sensul că expertul nu a precizat momentul la care a apărut fisura sau momentul la care a fost efectuată lipirea acesteia nu poate fi primită.
S-a reținut în acest sens faptul că expertul a arătat că după o recondiționare a blocului motor prin metoda adausului adeziv și dacă este corect efectuată, motorul autoturismului poate funcționa în condiții optime, iar această concluzie a expertului a fost coroborată în mod corect de către instanța de fond cu reacția pârâtului-intimat la care a făcut referire același martor F.I., care a arătat că pârâtul ar fi afirmat la momentul la care temperatura apei la motor a crescut că „a luat țeapă”, reacție care într-adevăr este specifică unei persoane care realizează că se află într-o situație neprevăzută și care-l prejudiciază.
Tribunalul a subliniat că instanța de fond a avut în vedere declarația martorului R.A. cu ocazia deliberării, coroborând-o cu celelalte probe administrate în cauză. S-a reținut că din declarația acestui martor rezultă că anterior vânzării autoturismului, verificarea pe care acesta a făcut-o împreună cu reclamantul-apelant a vizat sistemul de pornire-aprindere, verificarea sistemului de direcție, starea exterioară a mașinii, fără ca verificarea să aibă legătură cu blocul motor.
S-a mai reținut de către instanța de apel faptul că la verificarea tehnică la RAR, efectuată cu ocazia vânzării, nu se verifică și existența unor eventuale defecțiuni (fisuri) la motorul autoturismului.
Susținerea apelantului în sensul că plata de către intimatul-pârât a sumei de 200 lei cu titlu de impozitul aferent autoturismului ar face dovada faptului că autoturismul nu ar fi avut nicio defecțiune, a fost înlăturată, întrucât pârâtul a luat cunoștință de defecțiune după aproximativ 7 luni de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar o eventuală plată a impozitului sau a primei de asigurare de către pârâtul-cumpărător se circumscrie obligației legale a fiecărui proprietar de autoturism prevăzută de Codul fiscal (art. 263 și 264), respectiv de art. 48, alin. (1) din Legea nr. 136/1995.
împotriva acestei hotărâri reclamantul D.A. a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței atacate, admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale.
Recurentul a mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât instanța nu a cercetat amplu circumstanțele esențiale ale cauzei, primind susținerile pârâtului deși nu aveau suport probator.
Recurentul a arătat defecțiunile invocate de pârât nu existau la momentul predării mașinii, acestea intervenind datorită utilizării în condiții necorespunzătoare a autoturismului, care a fost folosit pentru exploatare forestieră.
Recurentul a arătat că expertiza nu a stabilit momentul la care s-a produs fisura, concluziile acesteia fiind contradictorii și nu pot fi luate în considerare ca unic mijloc de probă, pentru a fundamenta o răspundere pentru vicii ascunse, neputându-se reține răspunderea sa pentru manevrele dolosive ale pârâtului, cu atât mai mult cu cât autoturismul a fost verificat și la RAR, trecând examenul tehnic.
în drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, art. 274 din Codul de procedură civilă.
Intimatul C.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
în acest sens, s-a arătat că în mod legal s-a reținut că sunt întrunite toate condițiile acțiunii redhibitorii.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constat următoarele:
în fapt, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 8.04.2008, între părți, recurentul a vândut pârâtului autoturismul marca Aro 243 D, cu nr. de înmatriculare 154423, serie motor 2021205880, cilindree 2660, pentru prețul de 3300 lei, cu obligația pârâtului reclamant reconvențional de a efectua operațiunile, în vederea radierii și transcrierii autoturismului pe numele său.
Intimatul nu și-a îndeplinit obligația de a radia autoturismul și de a-l transcrie pe numele său, întrucât, în luna octombrie a anului 2008, a constatat că autoturismul are o defecțiune tehnică, la blocul motor, respectiv la nivelul cămășii de apă, de la cilindrul 3, aproape pe toată înălțimea ei, pe care vânzătorul nu i-a comunicat-o la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și nici nu a putut fi observată, în urma examinării atente, pe care a făcut-o.
Criticile de nelegalitate a hotărârii atacate vizând constatarea îndeplinirii condițiilor acțiunii redhibitorii sunt neîntemeiate, pentru considerentele prezentate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1352 din C.civ. vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor, lucrul este impropriu întrebuințării după destinație, sau dacă viciile micșorează într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
în consecință, condițiile în care cumpărătorul poate cerere rezoluțiunea contractului printr-o acțiune în garanție numită redhibitorie sunt ca viciul să fie ascuns, să fi existat la momentul încheierii contractului și să fie grav.
Viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu l-a cunoscut și nici nu putea să-l cunoască în urma unei verificări normale dar atente, iar vânzătorul nu i l-a comunicat. Posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoștință de viciul lucrului se apreciază avându-se în vedere un cumpărător prudent și diligent. în speță, conform declarației martorului R.A., verificarea anterioară vânzării, pe care a făcut-o împreună cu reclamantul, a vizat sistemul de aprindere-pornire, de direcție și starea exterioară a mașinii, iar nu blocul motor. De asemenea, verificarea tehnică la RAR vizează numai sistemul de direcție, suspensie, frânare și identificarea autovehiculului, iar nu existența unor defecțiuni la motor. Această defecțiune a fost constatată în momentul în care temperatura apei din motor a urcat, și deschizând capota, pârâtul-reclamant a văzut că din motor ies aburi.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică, întocmit în cauză și din declarația martorului F.I., rezultă că, din cauza naturii sale, și a locului unde se află, la cămașa de apă a cilindrului motor nr. 3, în jumătatea lui inferioară, fisura nu putea fi observată printr-o verificare normală sau atentă. Prin urmare, prima condiție este îndeplinită.
Cea de-a doua condiție, respectiv ca viciul să fi existat la momentul încheierii contractului, Curtea a constat că, de asemenea, este îndeplinită, întrucât din coroborarea declarației martorului F.I., cu concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că fisura la blocul motor exista la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare. Argumentele recurentului în sensul că defecțiunea nu exista la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, întrucât, de la data de 08.04.2008, când s-a încheiat contractul și până în octombrie 2010, când a fost constatată fisura, autoturismul a fost folosit de către pârât nu pot fi primite, întrucât sunt contrazise de concluziile aceluiași raport de expertiză tehnică, de unde rezultă că după o astfel de recondiționare, motorul poate funcționa o perioadă de timp, în condiții optime. De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile recurentului în sensul că fisura s-a produs ca urmare a utilizării necorespunzătoare a autoturismului, fiind folosit la exploatare forestieră, întrucât nu au nici un suport probator în cauză.
Curtea a constat că este îndeplinită și cea de-a treia condiție, necesară pentru admiterea acțiunii redhibitorii, respectiv aceea ca viciul să fie grav. Astfel, existența unei fisuri la blocul motor, este de natură să facă autoturismul marca ARO impropriu destinației sale, iar dacă pârâtul reclamant ar fi cunoscut existența acestui viciu, nu ar fi cumpărat autoturismul în litigiu. în același context, instanța subliniază că răspunderea nu este condiționată de cunoașterea viciului de către vânzător, numai întinderea răspunderii lui diferă după cum a avut sau nu cunoștință de existența viciului.
Din această perspectivă, s-a constat că sunt nefondate și criticile recurentului referitoare la obligarea acestuia de a restitui suma de 2500 lei, cu titlu de parte din prețul autoturismului. în ceea ce privește suma de 200 lei, achitată cu titlu de impozit, în mod legal s-a dispus obligarea reclamantului să o restituie, având în vedere sporirea patrimoniului reclamantului, și micșorarea corespunzătoare a patrimoniului pârâtului, cu această valoare, precum și existența legăturii de cauzalitate între acestea. Aceasta este consecința firească a repunerii părților în situația anterioară, ceea ce presupune reintrarea cu efect retroactiv a bunului în patrimoniul vânzătorului, căruia îi revine în calitate de proprietar obligația de a suporta impozitele aferente bunului său.
Prin urmare, Curtea a constat că decizia ce face obiectul prezentei analize este legală și temeinică sub aspectul reținerii îndeplinirii condițiilor acțiunii redhibitorii, instanța analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză.
Față de cele reținute anterior, Curtea a constat că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din codul de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul D.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 26.01.2012 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 78/320/2010.
De asemenea, fiind în culpă procesuală, reclamantul urmează a fi obligat la plata către intimatul C.A. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței din 11.06.2012.
| ← Revendicare imobiliară. Transmisiunea calităţii procesuale... | Cerere de revizuire. Expertiza este o probă în dosar,... → |
|---|
