Cerere de stabilire a despăgubirii în favoarea persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 322/R din data de 18.06.2014
Calitatea procesuală pasivă. În conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenient forțat.
Ca atare, legiuitorul a înțeles să înlăture în materia asigurărilor, dreptul de opțiune al persoanei prejudiciate între a exercita acțiunea în despăgubire față de persoana responsabilă respectiv față de asiguratorul RCA, obligând la acționarea judiciară a acestuia din urmă (în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească). Soluția legislativă este una firească, o consecință a finalității încheierii asigurării, care are acest scop de garanție nu doar pentru persoana prejudiciată, ci și pentru cea asigurată, scop ce se transmite intuitu rei la cel care conduce vehiculul asigurat.
Prin sentința civilă nr. 3010/2013 din 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 12212/182/2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâții SC …ROMÂNIA asigurare REASIGURARE SA, SC … ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA - SUCURSALA B. M., P.G, și în consecință: au fost obligați pârâții să plătească în solidar suma totală de 7690,77 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data convocării la conciliere ( 7.01.2011) până la achitarea integrală a sumei către reclamant. Au fost obligați pârâții să plătească în solidar către reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 1573 lei. A fost obligată pârâta SC … Asigurare SA București să plătească în contul Biroului de expertiză Tribunalul Maramureș diferența de 200 lei reprezentând decont expertiză tehnică efectuată în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul C.I. a solicitat instanței, obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 7690,77 lei cu dobânzi legale aferente de la data convocării la conciliere (17.01.2011), până la achitarea integrală a debitului, sumă ce reprezintă contravaloarea reparațiilor la autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare MM 18 SPT, autoturism ce a fost implicat într-un eveniment rutier în data de 10.11.2010.
Reclamantul a arătat că în data de 10.11.2010, pe raza municipiului B.M.a avut loc un accident rutier în care a fost implicat autoturismul condus de reclamant precum și autoturismul condus de numitul P. M. I. Acesta din urmă avea încheiată poliță de asigurare RCA și s-a constatat că este vinovat de producerea accidentului rutier. Pârâta SC … Sa,în urma verificărilor făcute a constatat că nu există corespondență între avariile produse celor două autoturisme implicate în evenimentul rutier motiv pentru care a refuzat plata despăgubirilor.
În drept s-a invocat prevederile art. 998-999 Cod civil, OG nr. 9/2000 art. 41 și următoarele , Legea nr. 136/1995 art. 274-277 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul P.G. invocă excepția calității procesuale pasive raportat la prevederile art. 54 din Legea 136/1995, urmând să fie citat ca intervenient forțat.
Analizând cererea, prima instanță a reținut că în urma accidentului rutier petrecut la data de 10.11.2010 pe raza Municipiului B. M., autoturismul proprietatea reclamantului , precum și autoturismul proprietatea numitului P. G. au suferit avarii, din vina conducătorului auto P. G. Acesta avea asigurare obligatorie RCA la societatea pârâtă.
În urma evaluării făcute, pârâta SC … SA a constatat că există neconcordanțe în ceea ce privește constatările făcute și a refuzat plata despăgubirilor în cuantum de 7690,77 lei. În urma expertizei tehnice de specialitate efectuate s-a concluzionat că există o clară și certă legătură de cauzalitate directă între dinamica accidentului și respectiv avariile produse asupra celor două autovehicule implicate.
Dinamica producerii accidentului a fost următoarea: autoturismul VW Passat ( fiind mai mare și mai greu cca 1300KG) circulând regulamentar a lovit cu colțul dreapta față partea stângă a autoturismului mai mic și mai ușor. Partea care intra pe direcția primului, venind de pe o alee de acces dinspre curtea unei firme situată pe dreapta , raportat la sensul de deplasare al autoturismului VW Passat ; culpa exclusivă a fost reținută în sarcina numitului P. G.
Față de faptul că avariile au fost produse de pârâtul de rând 3 P.G. producându-se un prejudiciu și constatând că între această faptă și prejudiciu există o legătură de cauzalitate susținute de expertiza efectuată în cauză, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Având în vedere că autoturismul pârâtului P. G. era asigurat cu RCA la pârâta de rândul 1 s-a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 998-999 cod civil pârâții fiind obligați în solidar la plata despăgubirilor calculate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. G., solicitând a se dispune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației de plată stabilită în solidar în sarcina recurentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a învederat Tribunalului că hotărârea atacată a fost pronunțată fără o cercetare judicioasă a fondului cauzei. Prin întâmpinarea depusă la dosar recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995. Conform acestei norme legale, calitatea procesuală a recurentului este aceea de intervenient forțat. Prima instanță nu a soluționat această excepție, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond.
Sub aspectul modificării hotărârii atacate, recurentul apreciază că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, pronunțând o hotărâre nelegală. Calitatea recurentului în prezenta cauză este aceea de intervenient forțat, calitate determinată de faptul că acesta a fost considerat vinovat de producerea accidentului rutier din data de 10.11.2010, fiind beneficiarul unei polițe de asigurare RCA emisă de pârâta SC …România Asigurare Reasigurare SA, valabilă la data producerii incidentului rutier. Conform art. 54 din Legea nr. 136/1995 obligația de despăgubire aparține exclusiv asiguratorului RCA, fără a atrage în acest raport juridic obligațional și persoana vinovată de producerea evenimentului rutier generator de daune.
Recurentul a susținut că răspunderea societății de asigurare este antrenată direct în temeiul contractului de asigurare. În raporturile cu terții vătămați, asigurătorul și asiguratul nu vor răspunde niciodată în solidar, ci numai divizibil, asigurătorul în temeiul contractului de asigurare și numai în limita asigurării, iar persoana vinovată de producerea accidentului în temeiul răspunderii civile delictuale și numai în măsura în care prejudiciul depășește suma maximă pe care o poate plăti asigurătorul. În speța de față, raportat la valoarea pretențiilor solicitate cu titlu de despăgubire, aceasta se plasează mult sub plafonul maxim de despăgubire stabilite de lege, în cuantum de 2,5 milioane de euro, valabil pentru anul 2010.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304¹ Cod procedură civilă, art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Intimata SC … România Asigurare-Reasigurare SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Intimata a precizat că din interpretarea articolului 54 din Legea nr. 136/1995 se desprinde faptul că prin acesta nu se stabilește calitatea procesuală pasivă ci se stabilește faptul că în cazul în care persoana păgubită înțelege să se îndrepte, în vederea recuperării prejudiciului suferit, doar împotriva asigurătorului, instanțele au obligația de a cita și persoanele vinovate de producerea accidentului auto, citarea acestora urmând a fi făcută în calitate de intervenienți forțați. Prin acest articol nu se stabilește faptul că persoana vinovată de producerea accidentului nu are calitate procesuală pasivă, ci se stabilește obligația în sarcina instanțelor judecătorești de a-i cita pe aceștia, în calitate de intervenienți forțați în cazul în care aceștia nu au fost introduși în cadrul procesului în calitate de pârâți.
Analizând sentința recurată, în aplicarea prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Autoturismul marca Wolkswagen cu nr. de înmatriculare MM 89 PMI, implicat în evenimentul rutier din data de 10.11.2010, soldat cu avarierea autoturismului proprietatea reclamantului C. I. era proprietatea numitului P.M. I., având încheiată polița RCA din data de 10.11. 2010 la SC …România Asigurarea-Reasigurare SA. Autovehiculul era condus de recurentul P.e.
În conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenient forțat.
Ca atare, legiuitorul a înțeles să înlăture în materia asigurărilor, dreptul de opțiune al persoanei prejudiciate între a exercita acțiunea în despăgubire față de persoana responsabilă respectiv față de asiguratorul RCA, obligând la acționarea judiciară a acestuia din urmă (în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească). Soluția legislativă este una firească, o consecință a finalității încheierii asigurării, care are acest scop de garanție nu doar pentru persoana prejudiciată, ci și pentru cea asigurată, scop ce se transmite intuitu rei la cel care conduce vehiculul asigurat.
De altfel, tocmai pentru clarificarea acestei controverse s-a procedat la modificarea dispozițiilor art. 54 prin O.U.G. nr. 61/2005, revenindu-se asupra redactării anterioare.
Limita de despăgubire pentru pagube materiale conform poliței depuse la filele 62, 64, 66 din dosarul primei instanțe este de 500.000 euro, așadar inferioară despăgubirii solicitate de către reclamant prin acțiunea introductivă.
Nu se poate aprecia că recurentul ar fi fost lipsit de calitate procesuală la instanța de fond, dar calitatea lui procesuală este cea de intervenient forțat, anume prescrisă de lege, cu consecințele pe care aceasta le implică din perspectiva obligației de dezdăunare. Sub acest aspect, contrar susținerilor recurentului, se reține că prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii excepției, conform încheierii de ședință din data de 23.09.2012.
Pe cale de consecință, obligarea în solidar a recurentului și a societății de asigurare la plata despăgubirilor nu este justificată, în cazul dat neexistând un raport de solidaritate și nici temei pentru obligarea recurentului, în mod direct, la despăgubirea reclamantului.
În considerarea acestor aspecte, prin raportare la prevederile art. 312 alin. 3, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul a fost admis , a fost modificată în parte sentința în sensul că bligă doar pe pârâtele SC …România Asigurare-Reasigurare SA București și Sucursala B. M. să achite reclamantului suma de 7690,77 lei cu dobândă legală aferentă calculată de la data convocării la conciliere (7.01.2011) până la achitarea integrală a sumei către reclamant, precum și suma de 1573 lei, cheltuieli de judecată.
Respinge acțiunea față de pârâtul P.G., înlăturând obligația acestuia de a achita, în solidar, suma de 7690,77 lei cu dobânda legală și suma de 1573 lei, cheltuieli de judecată.
| ← Cheltuieli privind executarea silită, posibilitatea cenzurării... | Cerinţele impuse de dispoziţiile art. 261 Cod procedură... → |
|---|
