Cheltuieli privind executarea silită, posibilitatea cenzurării cuantumului acestora de către instanţa de judecată.
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 372/R din data de 10.09.2014
Potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă partea care a solicitat îndeplinirea unui act sau alte activități ce interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar pentru cele dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Față de împrejurarea că , contestatori invocă prin motivele contestației la executare că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă dar nu contestă cuantumul onorariului stabilit de executorul judecătoresc, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a anulat în parte procesul verbal cu privire la onorariul executorului, încălcând dispozițiilor alin. 3 art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Decizia civilă nr. 372/R din 10.09.2014
Prin sentința civilă nr. 686 din 27 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea B. . în contradictoriu cu intimații B. I. sen, B. I. jr., ți alții și cu terțul poprit Casa Județeană de Pensii Maramureș, și în consecință:
1. S-a admis, în parte, petitul privind anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de BEJ în dosarul execuțional nr. 16/2012 și tot în parte dispune anularea executării silite imobiliare din același dosar, doar în măsura anulării unora dintre actele de executare și menținerea celorlalte, după cum urmează:
2. S-a anulat, în parte, procesul verbal încheiat la 12.04.2012 în dosarul execuțional de mai sus, doar cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că îl menține pentru suma de 500 lei și îl desființează pentru diferență.
3. S-a anulat somația emisă la data de 27.04.2012, precum și procesul verbal de situație din data de 26.04.2012.
4. S-a anulat procesul verbal din data de 25.05.2012 prin care a fost desemnat dl.expert P. B. în calitate de evaluator al imobilelor urmărite, precum și raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și comunicat contestatoarei la data de 15.06.2012.
5. S-a dispus suspendarea executării silite începută în dosarul execuțional nr. 16/2012 al BEJ până la soluționarea definitivă a contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar.
6. S-a respins petitul privind anularea somației din data de 12.04.2012, precum și petitul privind anularea popririi înființată pe pensia contestatoarei pe care o primește de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii Maramureș.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei precum și excepția lipsei de interes în a promova prezenta contestație de către contestatoarea.
S-a admis, în parte, contestația la executare în contradictoriu cu intimații și în consecință:
1. S-au anulat în parte dintre actele de executare silită încheiate în dosarul execuțional nr. 16/2012 al BEJ, respectiv pe cele care privesc casele, mobilele aflate în interiorul acestora, teren în suprafață de 862 mp pe care sunt amplasate, precum și terenul agricol în suprafață de 4,23 ha, și dispune anularea, în parte, a executării silite imobiliare din același dosar cu privire la aceste bunuri, după cum urmează:
2. S-a anulat somația emisă la data de 27.04.2012, precum și procesul verbal de situație din data de 26.04.2012.
3. S-a anulat procesul verbal din data de 25.05.2012 prin care a fost desemnat dl.expert în calitate de evaluator al imobilelor urmărite, precum și raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.
4. S- a respins petitul privind anularea somației din data de 12.04.2012 și a procesului verbal din 12.04.2012.
5. S-a respins petitul privind suspendarea executării silite din dosarul execuțional de mai sus până la soluționarea contestației la executare, petit formulat în dosarul nr. 359/224/2012.
S-au respins toate celelalte petite privind anularea formelor de executare silită și a întregii executări silite imobiliare din dosarul execuțional nr. 16/2012 al BEJ.
Au fost obligați intimații să plătească cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că: Prin sentința penală nr. 95 pronunțată la data de 15.11.2011 în dosar nr. 379/224/2010 al Judecătoriei Dragomirești a fost condamnat inculpatul B. R. la pedeapsa de un an închisoare, în regim de detenție, la care s-a adăugat și pedeapsa de 300 lei amendă.
A fost condamnată inculpata B. I.la pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de deținere.
Cei doi inculpați au fost obligați să plătească în solidar părții vătămate B. M. suma de 100.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței s-a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 345/R/2012 pronunțată la data de 01.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 379/224/2010 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești și părțile civile B.I. și B.M. împotriva sentinței penale nr. 95 din 15 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dragomirești pe care o casează în latura penală și civilă și, rejudecând cauza, s-a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă și instigare la infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Au fost obligați inculpații să achite părților civile suma de 250.000 lei daune materiale și 300.000 lei daune morale.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței recurate și s-a respins ca nefondat recursul inculpatei B.Il. împotriva aceleiași sentințe.
Întrucât a rămas definitivă și irevocabilă, decizia a fost investită cu formulă executorie, potrivit art. 376 alin. 1 C.p.civ. care arată că se investesc cu formulă executorie prev. de art. 269 alin. 1 C.pr.civ. hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.
S-a făcut acest lucru întrucât art. 374 alin. 1 C.p.civ. arată că hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă a fost investit cu formulă executorie prev. de art. 269 alin. 1 C.pr.civ., cu excepțiile anume prevăzute de lege. La alin. 2 al aceluiași articol se menționează că investirea hotărârile cu formulă executorie se face de prima instanță.
Pentru că debitorii nu și-au îndeplinit de bună voie obligațiile stabilite prin sentință, B. I. și B. M. au formulat cerere de executare silită la data de 02.04.2012, înregistrată la BEJ, în dosarul execuțional nr. 16/2012.
Executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite, astfel că prin Încheierea nr. 185/11.04.2012 pronunțată în dosar nr.252/224/2012 al Judecătoriei Dragomirești, cererea a fost admisă.
Conform art. 373 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ. instanța de executare încuviințez executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu fără citarea părților, în termen de cel mult7 zile de la înregistrarea cererii.
Instanța a dat încheierea de mai sus cu respectarea acestor dispoziții, la cererea executorului judecătoresc, căreia i s-a și comunicat această încheiere.
Codul de procedură cu privire la această instituție nu prevede obligativitatea instanței de a comunica încheierea la părțile care s-au judecat, respectiv la creditor și debitor.
S-a încuviințat executarea silită a obligațiilor cuprinse în decizia Curții de Apel Cluj, întrucât acea creanță este certă, lichidă și exigibilă potrivit art. 379 alin. 1 C.pr.civ. care arată că nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță care îndeplinește aceste condiții.
La alin. 3 se precizează că o creanță este certă dacă existența rezultă din însuși actul de creanță sau chiar din alte acte emanate de la debitori sau recunoscute de dânsul. În speță, existența creanței rezultă din cele două hotărâri, respectiv sentința și decizia penală, menționate mai sus.
Potrivit alin. 4 creanța este lichidă pentru că a fost determinată câtimea ei prin cele două acte definitive și revocabile.
Ulterior, la data de 12.04.2012, a fost trimisă somație, copie de pe titlul executoriu și proces verbal, debitoarei B. Il., care i-au fost comunicate în Penitenciarul Gherla. Tot atunci s-a întocmit și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Potrivit procedurii de comunicare, actele au fost primite de către contestatoare la data de 17.04.2012.
Cu toate că se susține de către contestatoarea că somația nu întrunește cerințele prev. de art. 387 alin. 1 pct. 3 C.p.civ., instanța apreciază că susținerea nu este întemeiată întrucât aceasta a fost înaintată către contestatoarea, la acel moment deținută în Penitenciarul Gherla, fiind menționat inclusiv sediul acestei instituții.
Instanța a apreciat că nu era absolut necesar a se menționa domiciliul contestatoarei din localitatea observând că nici în contestația la executare aceasta nu și-a trecut domiciliul din C.I., arătând că este încarcerată în Penitenciarul Gherla, după care și-a menționat domiciliul procesual ales la sediul avocatului.
În ce privește procesul verbal din 12.04.2012 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare într-adevăr se menționează că onorariul executorului este de 13.534,60 lei, din care s-a avansat doar suma de 500 lei.
Potrivit art. 371 ind. 7 C.pr.civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru cele dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Așadar, înainte de a se face executarea silită, se stabilesc cheltuielile de executare, care în mod obligatoriu se achită de persoana care a cerut acest lucru, în speță de către creditori.
Este adevărat că aceste cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, care va fi ținut să le suporte, însă acesta va fi obligat la plata lor doar dacă procesul verbal care are calitate de titlu executoriu cuprinde dovada achitării integrale a acestei sume.
Orice creanță poate fi executată doar dacă este certă, lichidă și exigibilă. Ori, neachitându-se întreaga sumă, titlul nu poate fi executat.
Susținerea întemeiată pe disp.art. 388 alin. 1 pct. 5 din C.p.civ. nu este întemeiată întrucât la pct. 7 debitoarei și se menționează atât domiciliul, cât și faptul că este deținută în Penitenciarul Gherla.
Continuând executarea BEJ a mai emis o somație la data de 27.04.2012 și un proces verbal de situație la data de 26.04.2012.
În această ultimă dată executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului în localitatea de domiciliu la nr. administrativ 183 unde a întocmit un proces verbal de situație, constatând existența a două case de locuit, amplasate pe un teren în suprafață de 862 mp, a identificat cele două construcții, consemnând totodată că la fața locuzlu8i a fost prezentă nepoata debitoarei, care i-a adus la cunoștință că aceste bunuri sunt proprietatea mamei sale, luând legătura telefonic atât cu aceasta, cât și cu avocatul ales, după care a permis executorului să identifice imobilele, refuzând totodată se semneze procesul verbal încheiat.
Ulterior, respectiv la data de 27.04.2012 s-a întocmit o somație care a fost înaintată debitoarei.
De reținut că în cuprinsul somației se menționează că, în situația în care debitoarea nu va achita creanța a cărei executare se urmărește, se va trece la vânzarea la licitație publică a imobilelor situate în localitatea de domiciliu nr. 183, județul Maramureș, respectiv a două case de locuit, a terenului aferent în suprafață de 862 mp și a terenurilor agricole în suprafață de 4,23 ha.
Executorul a cunoscut faptul că bunurile figurează în Registrul agricol pe contestatoarea, întrucât a solicitat informații de la Primăria comunei, serviciul de impozite și taxe, precum și cel de Registru agricol, potrivit adresei de la fila 30 din dosarul execuțional.
Ca urmare, cele două acte au fost întocmite în mod nelegal.
Este de știut că pot fi executate conform art. 373 ind. 1 alin. 1 C.pr.civ. doar veniturile și bunurile debitorului.
Ca urmare nu poate fi executată o terță persoană pentru debitul unei alte persoane, Ulterior, respectiv la data de 07.05.2012 executorul a dispus poprirea pe pensia debitoarei care îi este eliberată lunar de către Casa Județeană de Pensii Maramureș, căreia i s-a înaintat dispoziția potrivit dovezii de comunicare .
Potrivit art. 371 ind. 1 alin. 3 executarea silită poate avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor a penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii , precum și a cheltuielilor de executare.
În același sens art. 452 C.pr.civ. menționează că sunt supuse executării silite, prin poprire, sumele de bani, titlurile de valoare, etc., datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea se înființează de către executorul judecătoresc, așa cum prevede art. 453 alșin. 1 C.p.civ.
Aceasta se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de păe titlul executoriu, comunicată celei de a treia persoane, adică terțului poprit.
Ca urmare, acest act de executare s-a întocmit de către BEJ în dos. execuțional nr. 16/2012 în mod legal.
Cu toate că executorul a luat la cunoștință, prin depunerea la dosarul execuțional a extrasului de carte funciară 50255 nr. top. 50255, potrivit căruia contestatoarea și-a înscris dreptul de proprietate în CF, prin uzucapiune, în cotă de 1/1 parte, în baza sentinței civile nr. 691/16.11.2011 dată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr. 550/224/2011, că s-a depus de la Primărie certificat fiscal nr. 2139/24.05.2012 emis de Primăria comunei, din care rezultă că debitoarea figurează cu casă de locuit construită în 2003 în suprafață de 270 mp, casă de locuit construită în 2005 în suprafață de 324 mp, 9 ari teren de natură curți, 23 ari teren arabil, 1 ha pășuni naturale și 3 ha fânețe naturale, a continuat cu executarea asupra acestor imobile, sens în care a întocmit procesul verbal din data de 25.12.2012 prin care a desemnat pe dl. expert P. B. în calitate de evaluator al imobilelor.
De reținut că odată cu introducerea contestației la executare s-a formulat și o acțiune pentru anularea sentinței civile 691/2011, în temeiul căreia s-a întabulat contestatoarea, executorul cunoscând faptul că părțile se judecă cu privire la stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Tocmai pentru acest motiv, la data de 13.06.2012 instanța admis cererea formulată de către contestatoarea și a dispus suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Chiar dacă art. 500 alin. 2 C.pr.civ. îi permite executorului să solicite efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea imobilelor care urmează a se executa și chiar dacă suspendarea executării a fost ulterioară, instanța apreciază că acest proces verbal de numire a executorului a fost nelegal întrucât executorul avea cunoștință cel puțin din acte oficiale, respectiv extras CF și adresă de la primărie că bunurile aparțin altei persoane și nu debitoarei față de care efectua executarea silită.
La data de 07.06.2012 s-a întocmit expertiza prin care s-a făcut evaluarea celor două imobile de natură construcții, cu precizarea că nici debitoarea și nici contestatoarea nu au putut fi prezente la momentul deplasării expertului la fața locului, prima fiind deținută în penitenciar, iar cea de a doua fiind plecat din localitate.
Din conținutul expertizei nu rezultă că părțile ar fi fost citate pentru a participa la identificarea și evaluarea celor două case de locuit. Părerea lor nu a fost consemnată în cuprinsul acestui act.
După aprecierea contestatoarei, în funcție și de declarațiile martorilor dar și de actele depuse la dosar cele două construcții aparțin acesteia și în lucrarea analizată par a fi subevaluate.Ca urmare, raportul de expertiză este nelegal.
Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită instanța, în temeiul art. 403 alin. 1 C.pr.civ, poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de aceasta.
În speță, s-a solicitat de către contestatoarea suspendarea executării silite pentru două motive.
În primul rând s-a menționat faptul că are o pensie mică, o situație materială precară și mai multe rețineri. În acest sens a depus și certificatul medico-legal nr. 40 din 17.01.2012 prin care se arată că soțul acesteia, a fost diagnosticat cu demență vasculară mixtă, menționându-se că nu are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale. Nu are discernământ.
Aceste susțineri pot fi reale, însă nu pot duce singure la luarea acestei măsuri întrucât titlul care se execută este lega, investit cu formulă executori, executarea silită este prevăzută de lege, iar obligativitatea de plată a debitoarei nu a fost în nici un fel înlăturată.
Totuși din celălalt punct de vedere, respectiv al stabilirii dreptului de proprietate asupra bunurilor ce se execută, instanța apreciază că cererea este întemeiată.
În primul rând, prin extrasul CF menționat mai sus contestatoarea a dovedit că este proprietara suprafeței de 862 mp, imobil inclus la executare.
În al doilea rând, contestatoarea a depus la fila 27 din dosar vol.I autorizație de construire eliberată de către Primăria comunei sub nr. 22 din 4.11.2004. Prin acest act se autorizează executarea lucrărilor de construire a unei case de locuit P+1.
De asemenea, prin certificatul fiscal nr. 1535 din 03.05.2012 se menționează că contestatoarea este înregistrată în evidențele primăriei cu două case de locuit și teren agricol în suprafață de 4,23 ha.
De asemenea, la filele 192-203 a depus acte prin care face dovada că aceasta a cumpărat materiale de construcție pe care le-a plătit personal.
A mai depus facturi fiscale, chitanțe și două certificate de garanție (f.15-32, vol.II) prin care dovedește că bunurile mobile din cele două locuințe au fost cumpărate de către aceasta.
Dacă în privința construcțiilor s-a impus a se administra și alte probe, în privința bunurilor mobile chitanțele fac dovada că acestea sunt bunuri proprii ale contestatoarei. Ca urmare, ele trebuie excluse de la executare.
Referitor la cele două construcții a fost administrată proba cu martori, care au arătat că aceste case au fost construite de către contestatoarea care lucrează în străinătate de mai mulți ani de zile și care le-a trimis bani în acest sens părinților ei, în special tatălui. El a angajat echipe care s-au ocupat de lucrări, dar întreg suportul material a fost susținut de către fiica acestuia, Personal a declarat martorilor că ea este cea care *construiește cele două case pentru că are doi copii și că dorește să le lase acestora locuințele.
În privința posibilităților materiale ale bătrânilor, martorii au declarat că bătrânul a mai potcovit câte un cal,m însă are o pensie foarte mică, astfel că *împreună cu soția el nu a putut să ridice nici măcar u sfert de locuință, darămite să facă două case.
Mai mult au arătat că toate bunurile mobile care sunt puse în cele două case au fost aduse de către.
Martorii au apreciat că bătrânii nu și-au permis să cumpere nici terenul de sub casă și că locuințele au fost edificate după cumpărarea acestuia.
Din toate 3 declarațiile reiese că contestatoarea este cea care a cumpărat terenul, a construit casele, precum și că părinții ei au fost și sunt persoane modeste, care au realizat în decursul vieții un câștig redus, atâta cât să le asigure traiul de zi cu zi și că la acest moment, copii care sunt plecați la muncă în Irlanda sunt cei care muncesc și realizează venituri mari, ceea ce le permite să -și ridice construcții de anvergură și să le mobileze corespunzător.
În zonă, este de notorietate faptul că o persoană care a fost și este de meserie fierar a realizat câștiguri modeste.
Întrucât în ședința din data de 13.06.2012 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, precum și excepția lipsei de interes în a promova prezenta contestație de către contestatoarea
Una dintre condițiile esențiale pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
În procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte.
Calitatea procesuală este îndreptățirea și respectiv obligația legală a unei persoane, fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Această calitate trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului și respectiv al obligației.
În speță, contestatoarea a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra bunurilor asupra cărora fără ca ea să fii fost obligată în vreun fel prin titlu executoriu, fiind străină de executare.
Totodată, prin calitate procesuală se înțelege și interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției în situația încălcării unui drept propriu.
Ca urmare, instanța apreciază că această excepție este neîntemeiată.
Interesul este o altă cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune. De altfel interesul conferă calitatea de parte.
În doctrină s-a arătat că prin interes înțelegem folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Exercițiul acțiunii în justiție cere o justificare deosebită a interesului pe care trebuie să-i invoce și să-l urmărească partea pe cale formală care duce la punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale.
În mod obișnuit interesul părților este material, patrimonial, dar poate să fie și moral.
În cauza pendinte interesul este material, patrimonial întrucât contestatoarea își apără dreptul de proprietate asupra unor imobile. Acest interes este legitim pentru că urmărește afirmarea dreptului ei subiectiv recunoscut de lege, a interesului care este de asemenea ocrotit de lege.
Interesul acesteia este personal și direct, ea urmărind un folos practic care îi aparține personal acesteia.
Totodată putem spune că interesul ei este născut șui actual, adică dreptul ei de proprietate există în momentul în care a formulat contestația.
Apreciind ca fiind neîntemeiată și această excepție, instanța a respins-o.
Pe fondul cauzei, față de considerentele reținute și în temeiul dispozițiilor legale precitate, precum și ale art.399 și urm din c.p.civ., instanța apreciind contestațiile ca fiind în mare parte legale și întemeiate, le-a admis, potrivit dispozitivului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. au fost obligați să plătească contestatoarei suma de 240 lei cheltuieli de judecată și contestatoarei suma de 410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și despăgubirea martorilor care s-au prezentat la instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs BI care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond în sensul de a se dispune respingerea în totalitate a contestaților de executare înaintate de contestatoarele .
În motivarea recursului se arată că în cuprinsul celor două contestații au fost invocate mai multe capete de cerere prin care au fost solicitate anulări de acte, constatări de nulitate absolută, instanța de fond a admis în parte cele două contestații în mod nelegal și neîntemeiat.
Executorul judecătoresc a procedat în mod corect la stabilirea onorariului în funcție de suma ce urmează a fi încasată cu titlu de despăgubiri și daune morale de la contestatoare. Reducând onorariul instanța de fond și-a depășit competența, deoarece, conform prevederilor legale orice onorar poate fi încasat eșalonat în rate,până la încasarea integrală a debitului. Debitul nu a fost executat iar onorariul se va executa la momentul finalizării executării silite.
Greșit s-a anulat procesul verbal din 25.05.2012 prin care a fost desemnat expertul în calitate de evaluator al imobilului enunțate, precum și raportul de expertiză întocmit în cauză și comunicat contestatoarei. Executorul a procedat conform dispozițiilor art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond neavând niciun temei legal de anulare a unei lucrări de evaluare absolut necesară într-o procedură de executare silită.
În privința contestației formulate, deși din toate probele reiese faptul că toate formalitățile au fost făcute fraudulos pe parcursul procesului penal pentru a trece imobilele ce formau în realitate bunul comun al părinților, respectiv mama și fiica cu un scop precis și anume de a scăpa de consecințele materiale ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată prima contestatoare. Din relațiile obținute de executorul judecătoresc de la Primăria comunei a reieșit faptul că până în anul 2010 aceste imobile au figurat pe numele primei contestatoare.
Din declarațiile martorilor contestatoarelor reiese că fiica și părinții se gospodăreau în comun și ca atare sunt coproprietarii acestui imobil.
Intimatele prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat și menținerea sentinței judecătoriei, cu motivarea că criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate. La stabilirea sumelor ce reprezintă cheltuieli cu onorariul executorului și implicit la întocmirea procesului verbal privind cheltuielile de executare trebuie să se țină cont de documentele justificative ale plății onorariului, respectiv factura și chitanța de plată efectivă a onorariului în integralitatea sa la momentul declanșării executării silite. În situația neachitării în avans de către creditor a sumelor ce reprezintă cheltuieli de executare stabilite de către executorul judecătoresc creanței constând în cheltuieli de executare îi lipsește caracterul cert, lichid și exigibil.
Dispozițiile legale în materia vânzării silite a unui imobil impun executorului să fixeze prețul de vânzare al imobilului cu acordul părților și doar în subsidiar, în caz de dezacord să apeleze la serviciile unui expert. La data desemnării expertului de către executor acesta avea cunoștința din acte oficiale că bunul supus expertizei aparține altor persoane decât cele urmărite silit. Toate bunurile imobile cuprinse în actele de executare contestate se află în proprietatea intimatei și nicidecum în proprietatea numitei B. I.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă partea care a solicitat îndeplinirea unui act sau alte activități ce interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar pentru cele dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Textul de lege nu reglementează faptul că în mod obligatoriu toate cheltuielile de executare stabilite de expert să fie achitate în mod anticipat de către creditor.
Dimpotrivă venind în sprijinul creditorilor care pentru a-și putea recupera creanța, în cazul în care debitorii nu execută de bună voie obligațiile ce le revin, creditorii sunt nevoiți să apeleze la executorul judecătoresc, iar uneori din cauza onorariilor mari ar fi în imposibilitatea de a apela la executor, legiuitorul a reglementat în mod expres în art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 republicată privind executorii judecătorești stabilind că, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârii judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Față de împrejurarea că motivele invocate de către contestatori și anume faptul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă necontestând cuantumul onorariului stabilit se apreciază că în mod greșit instanța de fond a anulat în parte procesul verbal din 12 aprilie 2012 cu privire la onorariul executorului, încălcând dispozițiilor alin. 3 art. 39 din Legea nr. 188/2000.
La data de 25.05.2012 executorul judecătoresc emite procesul verbal prin care, în temeiul dispozițiilor art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă numește un expert tehnic imobiliar în vederea stabilirii prețului de vânzare la licitație a imobilelor care fac obiectul executării silite printre acestea aflându-se și imobilul situat în localitatea unde își are domiciliul debitoarea.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a anulat acest proces verbal raportat la împrejurarea că din actele depuse anterior întocmirii procesului verbal executorul judecătoresc avea date conform cărora imobilul nu mai aparține debitoarei, că proprietar al acestor bunuri imobile și mobile de la această adresă este contestatoarea, fiica debitoarei, care este întabulată în cartea funciară.
Chiar dacă în prezent între părți există un litigiu, respectiv dosarul nr. 633/224/2012* unde se solicită anularea unor acte și rectificare de CF, cert este că la ora actuală singura proprietară tabulară asupra terenului și construcțiilor este B. I.
Față de cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că s-a respins cererea formulată de contestatoarea pentru anularea procesului verbal încheiat la data de 12.04.2012 de executorul judecătoresc, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
| ← Cheltuieli de executare silită. Achitare debit ulterior... | Cerere de stabilire a despăgubirii în favoarea persoanelor... → |
|---|
