Cerinţele impuse de dispoziţiile art. 261 Cod procedură civilă 1865 şi consecinţa nerespectării acestora
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 327/R din data de 18.06.2014
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele în fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din modul de redactare a textului de lege, rezultă că art. 261 Cod procedură civilă 1865 este reglementat prin norme imperative, iar lipsa unor mențiuni poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin.2 teza I din codul de procedură civilă 1865.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială a acestuia.
Decizia civilă nr. 327/R din 18.06.2014
Prin sentința civilă nr. 957/22.04.2013, pronunțată de judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 173/336/2013 s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul D. C. L., în contradictoriu cu intimata G.M.N.și a fost obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut următoarele considerente: prin contestația înregistrată la 22.01.2013 sub nr. 173/336/2013, contestatorul a solicitat instanței Prin mandatarea J.C. in contradictoriu cu intimata,anularea actelor de executare silită,somație si proces verbal din 7.01.2013,întocmite in dosar execuțional 1/2013 al BEJ A. D.
In motivare , a învederat instanței in esență că din anul 2005 i se solicita plata unor sume exagerate ,executarea fiind perimată. De asemenea ,starea sănătății sale,lipsa veniturilor și privarea sa ilegală de libertate o perioada,nu-i permit sa achite nici o sumă.
In drept nu s-au invocat dispozițiile legale(fila 2).
Mandatara s-a adresat ulterior instanței cu explicații in nume propriu,relatând aspecte din căsătoria celor părți , modul de dobândire a bunurilor, probleme medicale, modalități de plată și înțelegeri temporare, apreciind atât hotărârea care se execută cât si conduita intimatei(fostei nurori) ,nedrepte.
La data de 5.03.2013,prin precizarea contestației la executare formulata prin avocat,s-a solicitat instanței in principal sa se constate că a intervenit prescripția executării silite ,iar in subsidiar sa diminueze cuantumul debitului cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că prin sentința civila 2353/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus,s-a constatat perimarea executării silite. Ulterior ,după o inactivitate de circa 6 ani,s-a pornit o nouă executare in dosarul execuțional 1/2013 al BEJ,astfel că a intervenit prescripția . Reactualizarea debitului cu indicele de inflație la suma de 38536 lei este exagerata ,iar din acesta s-a achitat 10.000 lei ,suma de care executorul nu a ținut cont(filele 83-84).
Instanța ,din oficiu, a solicitat dosarul execuțional.
Prin intampinare ,intimata a solicitat respingerea contestației răspunzând la chestiunile personale invocate se mandatară(fila 57).
Prin apărător ales a arătat că termenul de prescripție nu s-a împlinit ,iar imposibilitatea de plată nu constituie motiv de anulare a actelor de executare.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate si dispozițiilor legale in materie,instanța constata ca nu este întemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2353/25.10.2012 a Judecătoriei Viseu de Sus a fost admisă in parte contestația la executare formulata de D. L. C. și s-a constatat stinsă prin perimare executarea silită efectuata in dos. 52/2006 al BEJ. S-a respins petitul constatării prescrierii executării silite a titlurilor executorii sentința civila 1358/26.05.2004 a Judecătoriei Viseu de Sus definitivă prin Decizia Civilă 440/R/8.06.2005 a Tribunalului Maramureș. S-a reținut in considerente incidenta art. 389(1) c.pr.civ. ,respectiv trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare.
In schimb,s-a reținut că executarea silită nu este prescrisă întrucât a fost suspendata de mai multe ori prin acordul intervenit intre creditoare și debitor,fiind acordate termene de gratie și termene succesive de eșalonare a plății sumelor datorate. Termenul de 3 ani prevederile de art. 405 al. 1 Cod procedură civilă nu s-a împlinit datorita motivelor de suspendare si întrerupere a prescripției.
Urmare a acestei hotărâri,creditoarea a formulat la 3.01.2013 cerere de continuare a executării silite,înregistrată sub nr. 1/2013 la BEJ Cererea întrerupe prescripția. Conform procesului verbal din 22.09.2009,până la acea dată intimata încasase 14200 lei(142.000.000 Rol) din creanță,iar părțile au stabilit de comun acord o nouă scadentă pentru plata diferenței in mod eșalonat ,începând cu ianuarie 2010. Cererea creditoarei formulata la 3.01.2013 se încadrează in termenul prevederile de art. 405 al. 1 Cod procedură civilă, astfel că nu se poate constata prescripția dreptului de a solicita executarea silită. Mai departe ,cererea de diminuare a cuantumului debitului(care de altfel nici nu a fost motivată) nu poate fi primită de instanță.
Contestatorul datorează din 2005 suma de 33599 lei(335.990.000 Rol) la care se adaugă cheltuielile de judecată si de executare.
Cererea intimatei are ca obiect încasarea diferenței de 23.300 lei evident actualizată cu rata inflației din 2005 până in prezent. Sumele achitate de contestator au fost scăzute ,iar culpa îi aparține in exclusivitate.
Criticile aduse hotărârii judecătorești nu au putut fi luate în considerare,pe calea contestației nefiind posibilă rejudecarea fondului cauzei. Conduita intimatei si problemele de sănătate nu au relevanță juridică și nu constituie motive legale pentru admiterea contestației.
Instanța a mai reținut că hotărârea care constituie titlu executoriu prevede obligația contestatorului de a preda și unele bunuri mobile personale intimatei ,insă nici aceasta dispoziție nu a executat-o deși s-a angajat la 22.09.2009 in acest sens.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată justificate prin onorariu avocațial.
Împotriva sentinței civile nr. 957/22.04.2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus în dosarul nr. 173/336/2013, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurentul D C L, solicitând admiterea recursului și rejudecând pe fond, să se dispună admiterea contestației formulate împotriva executării silite din dosar nr. 1/2013 al executorului judecătoresc și pornită de către intimata G. M. N., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că apreciază hotărârea atacată ca nefondată pentru următoarele considerente:
Este de observat că inițial executarea a fost declanșată în anul 2006 în baza sentinței civile nr. 1358/2004 a Judecătoriei Vișeu de Sus, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 440/R/2005 a Tribunalului Maramureș.
După aproximativ 7 ani, intimata declanșează din nou activitatea de executare silită care face obiectul dosarului nr. 1/2013 în condițiile în care prin sentința civilă nr. 2353/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus (dos. 2272/336/2012) s-a constatat perimată executarea silită.
Recurentul a solicitat prin cererea introductivă diminuarea cuantumului debitului ce trebuia să-l achite în condițiile în care aceasta a fost reactualizată la suma totală de 38.536 lei.
În opinia recurentului, debitul putea fi reactualizat doar cu data începerii executării silite din dosarul nr. 1/2013, respectiv de la începutul anului 2013 deoarece exista o vădită culpă atât a intimatei, cât și a primului executor judecătoresc în nerealizarea activității.
Constatându-se perimarea executării silite, este injust să se recalculeze debitul raportat la starea de fapt anterior descrisă.
Este evident, în opinia recurentului, că soluția legală era că acest debit să fie reactualizat doar începând cu anul 2013, metoda de calcul urmând a omite perioada anilor 2005-2013, anul 2005 fiind cel de la care curge termenul de prescripție al executării silite.
Este de reținut că recurentul a achitat suma de 10.000 lei aspect omis de către prima instanță, care a înlăturat nejustificat și susținerea recurentului potrivit căreia pentru bunurile mobile, intimata a fost invitată să le ridice, refuzând acest lucru.
Este de subliniat că prescripția nu este întreruptă dacă s-a constatat că executarea este perimată și mai mult decât atât, intimata nu a solicitat repunerea în termen.
Cererea de recurs a fost legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul prin mandatara a depus la dosar note de ședință.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar, prezentă și asistată de avocat la termenul de judecată din 4.06.2014, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
Analizând sentința civilă nr. 957/22.04.2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe baza motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond, considerentele sentinței atacate, tribunalul constată că prima instanță nu a analizat motivele de contestație la executare invocate de către contestator în fața primei instanțe, iar motivarea expusă de instanța fondului nu îndeplinește cerințele art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, și nu permite exercitarea controlului judiciar.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la fila - 83 fond, contestatorul a solicitat a se constata intervenirea prescripției executării silite, iar în subsidiar, a solicitat diminuarea cuantumului debitului, argumentându-se detailat în cuprinsul precizării de acțiune, precum și în precizările succesive depuse de către mandatara contestatorului, motivele pentru care se solicită prin contestația la executare diminuarea cuantumului debitului.
De asemenea, în cuprinsul precizărilor succesive se formulează apărări în legătură cu susținerile vizând reactualizarea debitului, precum și vizând cheltuielile de executare, solicitându-se justificarea acestora.
Se invocă și plata sumei de 10.000 lei de către contestator mamei intimatei, plată despre care se afirmă că executorul nu a ținut seama.
În cuprinsul considerentelor sentinței atacate, prima instanță reproduce considerentele sentinței civile nr. 2353/25.10.2012 în ce privește reținerea faptului că executarea silită nu este prescrisă, fără să fi pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, pentru a da posibilitate părților să-și exprime poziția, raportat la autoritatea de lucru judecat, respectiv puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2353/25.10.2012, pe care instanța fondului o invocă în considerente , încălcându-se astfel principiile contradictorialității și al respectării dreptului la apărare.
Alegațiile din considerentele sentinței cu privire la debit nu sunt explicitate, nu se arată care este raționamentul care a condus la aceste concluzii, raportat la susținerile părților și probele administrate.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele în fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din modul de redactare a textului de lege, rezultă că art. 261 Cod procedură civilă 1865 este reglementat prin norme imperative, iar lipsa unor mențiuni poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin.2 teza I din Codul de procedură civilă 1865.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială a acestuia.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa, că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod corect și concret examinate de către instanța sesizată.
Articolul 6 CEDO, implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor și al elementelor de probă ale părților.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Din cuprinsul sentinței atacate, nu rezultă că prima instanță a analizat susținerile părților.
Motivarea dată hotărârii atacate nu corespunde exigențelor art. 261 Cod procedură civilă 1865, lipsind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței raportat la motivele de contestație formulate.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, o hotărâre judecătorească care nu este suficient motivată duce la concluzia că cererea pe care a soluționat-o nu a fost examinată în mod echitabil și că au fost încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție (Hotărârea CEDO din 28.04.2005, cauza Albina contra României).
Modalitatea restabilirii dreptului reclamantului la un proces echitabil, care să aibă în vedere toate susținerile părților este casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă 1865, recursul a fost admis cu consecința casării sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată judecătoriei Vișeu de Sus.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere cu observarea considerentelor ce preced, va proceda la punerea în discuție a tuturor cererilor și excepțiilor invocate și la administrarea tuturor probelor pertinente, concludente și utile în vederea pronunțării unei hotărârii temeinice și legale.
| ← Cerere de stabilire a despăgubirii în favoarea persoanelor... | Exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod... → |
|---|
