Exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 328/R din data de 18.06.2014
În exercitarea rolului activ, instanța de judecată are obligația de a pune în discuție administrarea probelor pertinente, concludente și utile cauzei, pentru stabilirea fără dubiu a adevătului.
Decizia civilă nr. 328/R din 18.06.2014
Prin sentința civilă nr. 167/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 3049/307/2012 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții D.I. și D.M., în contradictoriu cu pârâtele Instituția Prefectului Maramureș și Primăria Municipiului Sighetu Marmației și s-a modificat Ordinul Prefectului Județului Maramureș, nr. 1258/21.09.2012, prin care s-a dispus constituirea suprafeței de 100 mp de teren aferent locuinței, înscris în c.f. nr. 56449 Sighetu Marmației din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3, în sensul că au fost obligate pârâtele să dispună constituirea suprafeței de 1589 mp, teren aferent construcțiilor din Sighetu Marmației, str. Bogdan Vodă, nr. 129, înscris în c.f. nr. 56449 Sighetu Marmației, din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3.
S-a rectificat extrasul de carte funciară nr. 56449 Sighetu Marmației, din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3, în sensul că s-a mărit suprafața de la acea înscrisă de 1505 mp, la suprafața măsurată de 1589 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub dosarul nr. 3049/307/24.10.2012, reclamanții , au solicitat în contradictoriu cu pârâții, Primăria Municipiului Sighetu Marmației și Instituția Prefectului Județului Maramureș, ca instanța să dispună modificarea Ordinului Prefectului nr. 1258/21.09.2012, în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1405 mp aferentă construcțiilor situate în Sighetu Marmației, str. Bogdan Vodă, nr.129, din c.f. nr. 56449 din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3.
În motivele prezentate reclamanții au dobândit casa situată în Sighetu Marmației, str. Bogdan Vodă nr.129, în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 307/04.03.1980, iar conform dispozițiilor legale de la acea dată s-a dispus ca terenul să fie trecut în proprietatea Statului Român.
Reclamanții au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren aferentă construcției, dar prin ordinul prefectului nr. 1258/21.09.2012, s-a constituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 100 mp în mod greșit deși sun în folosința suprafeței de 1505 mp așa cum a fost transmisă prin contractul de vânzare cumpărare.
Ca temei de drept s-a invocat art. 36 din Legea nr.18/1991, modificată și completată și art.8 din Decretul Lege nr. 42/1990.
Pârâta Instituția Prefectului Județului Maramureș, a depus întâmpinare prin care a arătat că propunerea înaintată de pârâta de rândul 1, este un act condiție pentru emiterea ordinului, iar aceasta prin adresa nr. 12921/R/31.08.2012 a formulat propunerea de atribuire a suprafeței de 100 mp de teren aferent locuinței care a fost identificat prin c.f. nr. 56449 din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3, în favoarea reclamanților, iar în acest sens a fost emis ordinul.
Pârâta Primăria Municipiului Sighetu Marmației, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Din probele de la dosar a rezultat următoarele: Prin ordinul nr. 1258/21.09.2012, Instituția Prefectului Județului Maramureș, a dispus în temeiul art.36, al.2 din Legea nr.18/1991, modificată și completată, ca suprafața de teren de 100 mp aferent locuinței înscrisă în c.f. nr. 56449 Sighetu Marmației din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/2/3 să treacă în proprietatea reclamanților.
Reclamanții au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notarul public cu nr. 307/04.03.1980, locuința compusă din cameră și bucătărie, cu construcțiile gospodărești situate în Sighetu Marmației, str. Bogdan Vodă nr.129, de la vânzătorul D. M. I.. S-a prevăzut în contract că terenul pe care se află construcția ce formează obiectul vânzării, cu suprafața de 1505 mp, să treacă în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974.
Textul art. 36 din Legea nr.18/1991 modificată și completată precede situațiile în care se realizează constituirea dreptului de proprietate prin emiterea ordinului prefectului.
Astfel ordinul a cărui modificare se solicită a avut ca obiect constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent locuinței, iar pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 mp, s-a reținut incidența dispozițiilor art.36, al.2 din Legea nr.18/1991, modificată și completată.
Potrivit textului și opiniei jurisprudențiale, constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane proprietatea statului, vizează terenurile proprietate de stat care au fost atribuite în vederea construirii de locuințe de către fostele comitete executive ale consiliilor populare în temeiul Legii nr.4/1973, iar dreptul de folosință a terenului atribuit fiind acordat pe durata existenței construcției respective. În acest caz atribuirea se realiza prin decizie administrativă iar întinderea suprafeței era de 100 mp în mediul urban.
Din analiza premiselor constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, raportat la contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.307/1980, instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.36, al.3 din Legea nr.18/1991, modificată și completată. Potrivit acestui text, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974, cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Alineatul 4 prevede că dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
Cu privire la constituirea dreptului de proprietate s-au făcut distincție cu privire la situația în care persoana care a formulat cererea de constituire a dobândit imobilul construcție de la o persoană care era membru cooperator și o doua când a dobândit de la o persoană care nu a fost membru cooperator.
Prin decizia civilă 754 /1998 Curtea Supremă de Justiție, a reținut următoarele considerente: Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, între alte măsuri cu caracter reparator prin art.35, că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, iar în al.4 al aceluiași text se prevede că dispozițiile art.22 rămân aplicabile. S-a menționat că prin Legea nr.18/1991 s-a urmărit să se normalizeze o serie de situații, printre care și aceea a deținătorilor de terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuințelor aflate pe ele. Dacă s-ar fi urmărit acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren restrânse la anumite limite, cum ar fi 100-250 mp, legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv dacă rămâne în proprietatea statului și deținătorul îl poate cumpăra sau primi în folosință și în ce condiții, ori dacă se restituie vânzătorului. În lipsa unor asemenea prevederi s-a conchis că din dispozițiile legale prezentate, rezultă că este extinsă recunoașterea dreptului de proprietate și asupra altor suprafețe decât cele strict aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, ceea ce impune concluzia că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr.58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție.
Ori din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 307/04.03.1980, a rezultat că vânzătorul a înstrăinat atât imobilul (construcția) cât și terenul aferent cu suprafața de 1505 mp, prin urmare nu și-au rezervat nici un drept asupra terenului și a cunoscut împrejurarea că prin vânzarea construcției pierd și dreptul de proprietatea asupra terenului.
Prin decizia nr. 1014/1996 Curtea Supremă de Justiție, a decis că dispozițiile art. 36, alin. 3 din Legea nr.18/1991, modificată și completată se aplică și în ipoteza în care fosta construcție a fost demolată anterior intrării în vigoare a Legii fondului funciar, dacă foștii cumpărători au obținut o autorizație de construire pentru edificarea unei noi construcții pe fostul amplasament, chiar dacă o astfel de autorizație a fost obținută după intrarea în vigoare a legii.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanța a apreciat că prin emiterea ordinului nr. 1258/21.09.2012, s-a aplicat greșit dispozițiile art.36, al.2 din Legea nr.18/1991, modificată și completată, prin constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților doar pentru suprafața de 100 mp teren aferent construcțiilor, aceștia fiind îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, de 1505 mp, fiind incidente dispozițiile art.36, al.3 din Legea nr.18/1991, modificată și completată, așa cum rezultă și din practica judiciară.
Față de cele prezentate în temeiul art.53, al.1 din Legea nr.18/1991 modificată și completată, instanța a admis plângerea formulată de reclamanți în sensul modificării ordinului prefectului județului Maramureș, prin constituirea suprafeței de teren de 1505 mp, care a fost majorată la suprafața de 1589 mp, așa cum a rezultat din nota de constatare întocmită de ing., potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva sentinței civile 167/17.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 3049/307/2012, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurentul-pârât Municipiul Sighetu Marmației reprezentat prin Primar, solicitând în baza art. 312 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele: intimații, au solicitat ca instanța să dispună modificarea Ordinului Prefectului nr. 1258/21.09.2012, în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1405 mp aferentă construcțiilor situate în Sighetu Marmației str. Bogdan Vodă nr. 129, înscrisă în CF nr. 56449 din conversia CF nr. 9228, nr. topo 6012/3.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. 3 numai terenurile atribuite în folosință trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Prin decizia nr. 154/1980 a Consiliului Popular al Municipiului Sighetu Marmației se atribuie în favoarea reclamanților, domiciliați în Sighetu Marmației str. Bogdan Vodă nr. 129, în folosință pe durata existenței construcțiilor terenul de stat în suprafață de 100 mp, înscris în CF 9228, nr. topo 6012/3, situat pe strada Bogdan Vodă nr. 129.
Având în vedere cele menționate mai sus, recurentul apreciază că a procedat corect când a formulat propunerea de atribuire a suprafeței de 100 mp., de teren aferent locuinței în favoarea reclamanților, având la baza Decizia de atribuire nr. 154/1980.
În mod greșit instanța de fond a decis constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren aflată în folosința reclamanților, suprafață aferentă construcției dat fiind faptul că acestora le-a fost atribuită în folosință doar suprafața de 100 mp.
Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului .
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că, în opinia acestora, sentința atacată este legală și temeinică.
Intimații au arătat că, constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor intravilane proprietatea statului, vizează terenurile proprietate de stat care au fost atribuite in vederea construirii de locuințe de către fostele comitete executive ale consiliilor populare in temeiul Legii nr. 4/1973, iar dreptul de folosința a terenului atribuit fiind acordat pe durata existentei construcției respective. In acest caz, atribuirea se realiza prin decizie administrativa iar întinderea suprafeței era de 100 mp in mediul urban.
Din analiza premiselor constituirii dreptului de proprietate in favoarea intimaților raportat la contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 307/1980 instanța in mod corect a reținut incidența dispozițiilor art. 36 al. 3 din Legea 18/1991 cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, instanța de fond in mod corect a făcut referire la decizia civila nr . 754/1998 a Curții Supreme de Justiție, care prevede odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 intre alte masuri cu caracter reparator si în art. 35 se menționează faptul ca prin Legea nr. 18/1991 s-a urmărit sa se normalizeze o serie de situații printre care si aceea a deținătorilor de terenuri trecute in proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuințelor aflate pe ele. Daca s-ar fi urmărit intr-adevăr acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren restrânse la anumite limite cum ar fi 100/250 mp legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv daca rămâne in proprietatea statului si deținătorul poate cumpăra sau primi in folosința si in ce condiții ori daca se restituie vânzătorului.
În lipsa unor asemenea prevederi, s-a conchis pe buna dreptate faptul ca din dispozițiile legale prezentate in cuprinsul sentinței civile date in dosarul cu numărul de mai sus, ca exista recunoașterea dreptului de proprietate si asupra altor suprafețe decât cele strict aferente casei de locuit si anexelor gospodăresti, ceea ce impune concluzia ca întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974 poate fi determinat prin deducerea intenției părtilor din convenție.
Or, din contractul de vânzare autentificat cu numărul de mai sus, pe care intimații îl dețin, rezulta ca vânzătorul a înstrăinat atât imobilul-respectiv construcția cat si terenul aferent, în suprafața de 1505 mp.
Recurentul a fost legal citat pe toată durata procesului în fața primei instanțe, însă nu și-a exprimat poziția, nu a manifestat opoziție față de acțiune.
Analizând sentința civilă nr.167/17.01.2014, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 3049/307/2012, pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată că prima instanță a soluționat cauza fără ca la dosar să fie depuse actele care au stat la baza propunerii potrivit căreia a fost emis ordinul, fără să fie depusă Decizia nr. 154/1980 a Consiliului Popular al Municipiului Sighetu Marmației , prin care s-a atribuit în favoarea reclamanților în folosință pe durata existenței construcțiilor terenul.
Prima instanță nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 și nu a pus în discuție administrarea probelor pertinente, concludente și utile cauzei, în vederea verificării cerințelor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Se impunea ca prima instanță să solicite dosarul primăriei conținând actele care au stat la baza propunerii în vederea eliberării ordinului .
În cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru a se verifica veridicitatea susținerilor vizând suprafața atribuită în folosință în sensul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, întinderea acestei suprafețe, care a fost suprafața care a format obiectul actului de atribuire în folosință, întinderea suprafețelor necesare și utile folosirii construcției raportat la dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, prin care s-a dispus expres că obiect al constituirii dreptului de proprietate îl face numai terenul atribuit în folosință. Se impunea a se identifica terenul aferent și a se administra probe pentru a se elucida toate aspectele vizând terenul aferent, dacă acesta fost solicitat în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, de către cine, care a fost modul de soluționare a eventualelor cereri.
De asemenea, expertiza tehnică judiciară este proba necesară privind elucidarea aspectelor vizând petitul având ca obiect rectificarea de carte funciară. Se impunea prezentarea contractului de vânzare-cumpărare în original și depunerea la dosar a unei copii cu mențiunea că este conformă cu originalul.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor părților.
În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, aceasta trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susținerilor părților și mijloacelor de apărare ale acestora, tuturor chestiunilor în fapt și în drept aflate la baza controversei (cauzele CEDO Boldeo împotriva României din 15 februarie 2007, Van den Hurk împotriva Olandei din 19.04.1994, Helle împotriva Finlandei din 19.02.1997).
Neanalizarea motivelor invocate de parte echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar și atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5, 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța fondului, cu observarea considerentelor ce preced, va proceda la analizarea tuturor cererilor și apărărilor părților, punând în discuție și administrând toate probele pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
| ← Cerinţele impuse de dispoziţiile art. 261 Cod procedură... | Furt. Împăcare.. Jurisprudență Furt → |
|---|
