CERERE DE INTERVENŢIE VOLUNTARĂ PRINCIPALĂ. DOBANDITORI AI DREPTULUI LITIGIOS. ADMISIBILITATE. AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT
| Comentarii |
|
în cauză nu se pot invoca dispoziţiile art. 1107 C. civ., întrucât acestea sunt incidente raporturilor juridice de drept obligaţional, nu celor de drept real. Din punct de vedere procedural, singura posibilitate oferită unui terţ faţă de părţile litigante de a participa la un proces este intervenţia voluntară. în procesul civil continuarea procesului de către terţ se poate face doar la repunerea pe rol a unei cauze suspendate pentru moartea uneia dintre părţi.
Deşi intervenienţii nu au fost reclamanţi în cauza precedentă, autoritatea de lucru judecat operează şi în persoana lor; doctrina şi practica judecătorească sunt unanime în a afirma că există autoritate de lucru judecat şi în privinţa succesorilor universali, a celor cu titlu universal sau a dobânditorilor cu titlu particular de la o persoană care a fost parte în cererea de chemare în judecată anterioară.
(Judecătoria Roşiorii de Vede, sentinţa civilă nr. 1379 din 17 mai 2000)
INSTANŢA
Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată la nr. 482 din 9 februarie 1999, reclamantele S.E. şi A.F. au chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L., cu sediul în Roşiorii de Vede, solicitând ca instanţa să oblige pe pârâtă să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul din Roşiorii de Vede, str. C.D., nr. 16, fostă E. nr. 12-14 şi să demonteze magazia de tablă de pe teren.
în motivarea cererii, reclamantele au arătat, în esenţă, că pârâta ocupă fără drept terenul, pentru că li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin sentinţa civilă nr. 1669/1998 a Judecătoriei Roşiorii de Vede.
La 26 martie 1999, reclamantele au solicitat introducerea în cauză a pârâtei S.C. URBIS S.A. şi şi-au completat cererea, solicitând ca instanţa să anuleze contractul de închiriere nr. 1355 din 16 februarie 1998, încheiat între S.C. URBIS S.A. Roşiorii de Vede şi pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. din Roşiorii de Vede. Şi-a motivat cererea susţinând că S.C. URBIS S.A. a închiriat terenul pe care l-a deţinut fără forme legale, aspect care reiese din sentinţa civilă nr. 1669/1998 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, de aceea l-a închiriat fără drept şi în condiţiile în care cunoştea că reclamanţii îl revendică în dosarul 3197/1997, în care erau pârâte şi cele două societăţi contractante.
La 28 mai 1999, reclamantele au formulat cerere precizatoare, prin care au arătat că solicită ca pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. să fie
obligată să-şi ridice magazia de tablă ce-i aparţine, individualizată pe schiţă cu 1, să fie evacuată din magazia de scândură, numerotată 2 pe aceeaşi schiţă, şi ca instanţa să anuleze contractul de închiriere nr. 1355 din 16 februarie 1998, încheiat între cele două pârâte.
La 1 iunie 1999, pârâta S.C. URBIS S.A. Roşiorii de Vede a solicitat ca instanţa să ia act că nu mai administrează fondul locativ, acesta fiind predat Primăriei Municipiului Roşiorii de Vede, ca atare a chemat în garanţie Primăria Roşiorii de Vede.
Prin sentinţa civilă nr. 1548 din 25 iunie 1999 a Judecătoriei Roşiorii de Vede a fost admisă acţiunea formulată de reclamante, cu toate completările ei şi, în consecinţă, a fost evacuată pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. din magazia de scândură, individualizată cu 2 pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de D.T. în dosarul civil 3197/1997, a fost obligată aceeaşi pârâtă să-şi ridice magazia din tablă de pe acelaşi teren, numerotată cu 1 pe schiţa respectivă, a fost anulat contractul de închiriere nr. 1355/1998 încheiat între cele două pârâte şi a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. URBIS S.A. Roşiorii de Vede.
Prin decizia civilă nr. 2427 din 19 noiembrie 1999 a Tribunalului Teleorman s-a admis apelul S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L., sentinţa de fond a fost desfiinţată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru citarea chematei in garanţie Primăria Roşiorii de Vede.
în faţa instanţei de judecată, la 4 februarie 2000, reclamantele şi-au precizat încă o dată cererea, în sensul că au solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1355/1998, încheiat între cele două pârâte. Au motivat, în esenţă, ca şi în cererea de la 26 martie 1999, că pârâta S.C. URBIS S.A. Roşiorii de Vede cunoştea că nu este proprietara terenului, aspectul fiind cunoscut şi de pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L., astfel că la încheierea contractului ambele părţi au fost de rea-credinţă. Au mai susţinut că acest contract de închiriere este nul conform principiilor nemo dat quod non habet şi nemo plus iurls adallium transferre potest, quam ipse habet.
La 4 aprilie 2000, numiţii S.I.F. şi S.F.F. au formulat cerere prin care au arătat că, în temeiul art. 1107 C. civ., se subrogă în drepturile reclamantelor, că înţeleg să continue acţiunea formulată de reclamante şi, în consecinţă, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1355/1998, încheiat între pârâte, să fie obligată pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. să ridice baraca metalică, cu cheltuieli de judecată.
La 5 aprilie 2000, S.I.F. şi S.F.F. au depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu, prin care au pretins aceleaşi drepturi ca şi reclamantele, iar la 27 aprilie 2000 au precizat obiectul cererii de intervenţie: constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere nr. 1355/1998, încheiat între pârâte, obligarea pârâtei S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. să-şi ridice o baracă metalică, în suprafaţă de circa 200 mp. şi evacuarea acestei pârâte de pe terenul proprietatea intervenienţilor.
Faţă de existenţa cererilor de la 4 şi 5 aprilie 2000, ia 26 aprilie 2000 numiţii S.I.F. şi S.F.F. au precizat că insistă în judecarea cererii de intervenţie în interes propriu, întrucât au dobândit pe parcursul procesului dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află imobilele în litigiu.
Prin încheierea de la 26 aprilie 2000, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie, apreciind că intervenienţii şi-au dovedit interesul în cauză prin aceea că au dobândit pe parcursul procesului dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află imobilele a căror ridicare se cere.
Prin aceeaşi încheiere s-a stabilit că în cauză nu se pot invoca dispoziţiile art. 1107 C. civ., întrucât acestea sunt incidente raporturilor juridice de drept obligaţional, nu celor de drept real. S-a mai stabilit
că, din punct de vedere procedural, singura posibilitate oferită unui terţ faţă de părţile litigante de a participa la un proces este intervenţia voluntară şi că în procesul civil continuarea procesului de către un terţ se poate face doar la repunerea pe rol a unei cauze suspendate pentru moartea uneia dintre părţi.
Instanţa a mai apreciat, la acelaşi termen, că subrogarea prevăzută de art. 1107 C. civ. legitimează procesual pe terţ în cadrul unui eventual nou proces, ca în cadrul celui pendinte.
Toate aceste argumente au condus la concluzia respingerii ca lipsită de temei a cererii de continuare a procesului de către S.I.F. şi S.F.F., prin subrogare în drepturile reclamantelor conform art. 1107 C. civ.
Ca urmare a încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie a lui S.I.F. şi S.F.F., instanţa a ridicat şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor. într-adevăr, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 441 din 17 martie 2000 la biroul notarului public A.F. din Bucureşti, reclamantele au transmis intervenienţilor dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafaţă totală de 3449,07 mp., din Roşiorii de Vede, str. C.D., nr. 12-14 (fostă E.), jud. Teleorman, imobil compus din teren neconstruit de 2.530 mp., din construcţie cu patru camere şi antreu, din 2 magazii şi 2 pătule din lemn (f. 60-61 dosar de rejudecare). Pierzând astfel calitatea de proprietar, reclamantele au pierdut şi legitimarea procesuală activă, ca şi interesul în cauza de faţă, acestea dobândindu-le intervenienţii, care astfel îşi justifică dreptul de a interveni. Ca atare, acţiunea reclamantelor, astfel cum a fost completată şi precizată pe parcursul procesului, a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active.
în consecinţă, instanţa a rămas sesizată doar cu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.I.F. şi S.F.F. Cât priveşte obiectul acestei cereri, el este dublu determinat: la 5 aprilie 2000, intervenienţii au arătat că pretind aceleaşi drepturi ca şi reclamantele, iar la 27 aprilie 2000 au precizat expres că solicită ca instanţa să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1355/1998, încheiat între pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. şi S.C. URBIS S.A., să oblige pe pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. să-şi ridice o baracă metalică acoperită cu tablă, în suprafaţă construită de circa 200 mp., să evacueze aceeaşi pârâtă de pe terenul ce le aparţine.
Privitor la acest ultim capăt de cerere, instanţa l-a calificat drept revendicare imobiliară (a terenului ocupat), având în vedere că evacuarea este de esenţa îndepărtării unei persoane dintr-o construcţie pe care o ocupă fără drept. Cât priveşte, însă, revendicarea imobiliară, faţă de existenţa sentinţei civile nr. 1669 din 3 iulie 1998 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă şi irevocabilă, din care reiese că pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. a fost deja obligată să lase reclamantelor A.F. şi S.E. în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul de 2530 mp. din Roşiorii de Vede, str. C.D. nr. 16, fostă E. 12-14, instanţa a apreciat că sub acest aspect există în cauză autoritate de lucru judecat: această a doua cerere are acelaşi obiect - revendicarea imobiliară, aceeaşi cauză - ocuparea fără drept a terenului şi priveşte aceleaşi părţi. Deşi intervenienţii nu au fost reclamanţi în cauza precedentă, autoritatea de lucru judecat operează şi în persoana lor; doctrina şi practica judecătorească sunt unanime în a afirma că există autoritate de lucru judecat şi în privinţa succesorilor universali, a celor cu titlu universal sau a dobânditorilor cu titlu particular de la o persoană care a fost parte în cererea de chemare în judecată anterioară.
în consecinţă, în baza art. 1201 C. civ., instanţa a respins acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat.
Intervenienţii au solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1355/1998, încheiat între pârâtele din cauza de faţă. Deşi nu au motivat expres acest capăt de cerere, la 15 aprilie 2000 au arătat că pretind aceleaşi drepturi ca şi reclamantele, iar reclamantele au arătat, atât în completatoarea de la 26 martie 1999, cât şi în precizatoarea de la 4 februarie 2000, că pârâtele au încheiat contractul ştiind că locatorul nu este proprietar, deci nu poate dispune de bun.
Instanţa nu a primit susţinerea reclamantelor, deci implicit a intervenienţilor, în sensul că acest contract este nul absolut pentru că locatorul a transmis mai multe drepturi decât avea. Acesta este motiv de nulitate relativă, practica instanţelor fiind în sensul că astfel de acte sunt anulabile, fiind încheiate sub condiţie rezolutorie, iar neîndeplinirea condiţiei atrage nulitatea.
în schimb, instanţa a apreciat ca întemeiată susţinerea reclamantelor şi a intervenienţilor despre actul încheiat pentru o cauză imorală (numită de părţi impropriu “rea-credinţă”).
La data de 16 februarie 1998, când pârâtele au încheiat contractul de închiriere nr. 1355, pentru o perioadă de 5 ani, ele erau pârâte în dosarul civil 3197/1997 al Judecătoriei Roşiorii de Vede, fiind chemate în judecată la 29 septembrie 1997 de reclamantele A. şi S. pentru a le lăsa în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul şi construcţia din Roşiorii de Vede, str. C.D. nr. 16 (fostă E. 12-14). Prin sentinţa civilă 1669 din 3 iulie 1998, pronunţată în dosarul 3197/1997, li s-a recunoscut reclamantelor calitatea de proprietari ai imobilelor şi, atât pârâta S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L., cât şi S.C. URBIS S.A. Roşiorii de Vede au fost obligate să le respecte dreptul de proprietate. Din analiza sentinţei sus-citate, ca şi a deciziilor pronunţate în soluţionarea căilor de atac (apel şi recurs) nu reiese că cele două pârâte ar fi invocat că sunt proprietare ale terenului în litigiu, ca atare, la data încheierii contractului 1355, adică la 16 februarie 1998, ele cunoşteau că nu pot dispune de acest imobil. Contractul de închiriere este încheiat astfel pro causaşi se bazează pe o cauză imorală, constând în intenţia de a-şi procura fără drept profituri: chirie în cazul S.C. URBIS S.A., respectiv folosinţa imobilului, în cazul S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L.
De aceea, în baza art. 966 şi următoarele C. civ., instanţa a apreciat că acest contract de închiriere este nul şi a constatat nulitatea lui.
Având în vedere că intervenienţii au dovedit cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 17 martie 2000 că au calitatea de proprietari ai terenului, a unei construcţii din cărămidă, a două magazii şi a două pătule din scândură, iar cum răspunsurile pârâtei S.C. G.E. INTERGRUP S.R.L. la întrebarea 10 din interogatoriu au dovedit că pe acest teren pârâta are o construcţie metalică, în baza art. 480, raportat la art. 494 alin. 1 C. civ., instanţa a admis cererea de ridicare a acestei construcţii, individualizată cu 1 pe schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat de expert D.T. în dosarul civil 3197/1997 al Judecătoriei Roşiorii de Vede, dosar în care şi pârâta a fost parte.
în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că pârâta S.C. URBIS S.A. Roşiorii de Vede a fost citată la toate termenele de judecată cu menţiunea de a timbra cererea de chemare în garanţie şi nu a satisfăcut cerinţa legală, instanţa a anulat această cerere ca netimbrată.
în baza art. 274 C. pr. civ., instanţa a obligat pe pârâte să plătească intervenienţilor cheltuieli de judecată constând în taxă timbru.
| ← COMPETENŢĂ GENERALĂ. ACŢIUNE ÎN REVENDICARE INTRODUSĂ... | ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT ÎN BAZA DECRETULUI NR.... → |
|---|
