Cerere suspendare executare act administrativ. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 116 din data de 15.03.2018
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestui Tribunal la data de XXXXX sub nr. XXXXX, reclamanta XXXXX a chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă XXXXX, solicitând să se dispună suspendarea executării deciziei nr. XXXXX din XXXXX până la pronunțarea instanței de fond și anularea acestei decizii.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține că Decizia nr. XXXXX emisă de pârâtă este act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004 (art. 2 alin. 1 lit. c), iar din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 și din cuprinsul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 rezultă fără echivoc dreptul unei persoane fizice sau juridice de a obține suspendarea provizorie a unui act administrativ, acest drept fiind condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două condiții cumulative: respectiv condiția unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a fi reparată în viitor.
Articolul 2 alin. 1 litera "ș" și litera "ț" din același act normativ definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material și viitor previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", care poate fi extinsă și la cazurile bine justificate în situația unei persoane fizice a cărei viață poate fi perturbată de asemenea abuzuri generate de împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă, ca în cazul de față, în privința legalității actului administrativ.
Astfel existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Examinând aparența de legalitate a actelor în cauză, se poate constata că există indicii vădite de nelegalitate prin prisma aparentei încălcări a înseși prevederilor în aplicarea cărora a fost emis, aici urmând a se avea în vedere principiile generale de drept, Constituția, tehnica legislativă, Legea nr. 24/2000, Codul de Procedură Civilă, Codul Civil, art. 47 din Legea nr. 76/2002 raportat și la Practica și Jurisprudența CEDO și Dreptul Comunitar.
Susține reclamanta că este întrunită și condiția pagubei iminente, având în vedere efectul actului administrativ atacat, care ar putea duce la încetarea contractului său individual de muncă și lipsirea de salariu, care va avea drept consecință imediată luarea dreptului la subzistență și implicit a dreptului la viață, care este garantat și consacrat de Constituție.
Referitor la nelegalitatea deciziei de imputare, reclamanta arată că aceasta este nelegală întrucât nu are vreo culpă în producerea debitului imputat , precum folosirea la dosarul de șomaj a unor documente eliberate cu nerespectarea legii sau declararea unor date neconforme realității care ar fi avut drept urmare acordarea nelegală a ajutorului de șomaj.
Vinovăția aparține angajatorului, deoarece conform hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă în urma constatării nelegalității deciziei desfacerii contractului individual de munca,acesta a fost obligat la plata de despăgubiri. Textul de lege din art. 80 Codul Muncii nu condiționează obligația angajatorului de a plăti aceste despăgubiri de reintegrarea solicitantului.
A mai invocat reclamanta excepția de neconstituționalitate a art. 47 din Legea nr. 76/2002 (și cu precădere a art. 47 alin (1) ) raportat la prev. art. 1 alin 5, art. 11, art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și la art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004.
În drept, reclamanta a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 - alin. 3, art. 8, art. 14 alin. 1 și alin. 2 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 7, art. 192 - 194 Cod Procedură Civilă, Cod civil.
Pârâta AJOFM XXXXX a formula la data de XXXXX întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale funcționale, susținând că prezentul litigiu vizează asigurările sociale și se soluționează de complete specializate în litigii de muncă și asigurări sociale.
Tribunalul, în ședința de judecată din data de XXXXX, a invocat și pus în discuția părților inadmisibilitatea acțiunii, față de temeiul de drept invocat de reclamantă.
Astfel, Tribunalul constată că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect suspendare executare act administrativ fiind invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anulare act administrativ.
Având în vedere că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu un proces specific dreptului administrativ, Tribunalul constată că acțiunea trebuie cercetată în raport de normele dreptului administrativ iar excepția inadmisibilității acțiunii trebuie analizată cu prioritate față de excepția necompetenței materiale funcționale.
Potrivit art. l din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din sus menționatele dispoziții legale, rezultă cu claritate că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Decizia nr. 87 din 24.11.2017 emisă de AJOFM XXXXX nu intră însă în categoria actelor administrative astfel cum sunt definite de art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Art. 2 alin. lit. c din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca ";actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.
Indemnizația de șomaj a cărei restituire se solicită reprezintă drepturi de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 263/2010.
Rezultă așadar că o contestație împotriva deciziei de imputare a unor sume de bani încasate necuvenit cu titlu de ajutor de șomaj nu poate fi atribuită competenței contenciosului administrativ, în temeiul legii nr. 554/2004, pentru că nu suntem în prezența uni act administrativ.
Cum acțiunea de față a fost promovată în temeiul legii contenciosului administrativ, Tribunalul a analizat acțiunea aplicând dispozițiile acestei legi, în raport de care acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
Față de aceste considerente, constatând că decizia nr. 87 din 24.11.2017 emisă de AJOFM XXXXX nu este act administrativ, se va respinge cererea de suspendare executare ca fiind inadmisibilă, fără a mai analiza excepția necompetenței materiale funcționale.
| ← Contestaţie raport de evaluare a performanţelor profesionale.... | Acţiune în anulare. dispoziţie primar pentru instituirea... → |
|---|
