Acţiune în anulare act administrativ fiscal. decizie de impunere fiscală. necontestarea deciziei pe cale administrativă. inadmisibilitatea cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 59 din data de 06.02.2018
Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXX, de reclamantul XXXXX, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI - A J F P XXXXX, a solicitat anularea deciziei de impunere nr. XXXXX și a titlului executoriu din XXXXX.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. XXXXX, pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI - A J F P XXXXX i-a stabilit o contribuție de asigurări sociale de sănătate prin regularizare, în sumă de 363 lei, pentru anul 2012, aferentă veniturilor realizate în baza Codului civil.
În perioada XXXXX a realizat venituri din activități remunerate în temeiul acestui cod, aflate sub incidența art.52 lit.b) cuprinse la pct.28 din OUG nr.125/2011 pentru care, potrivit pct.661 din Codul fiscal a optat pentru reținerea la sursă a impozitului de 16%.
În drept, a invocat art.268 și următoarele din Legea nr.207/2015, OUG nr.125/2011 și Codul fiscal, iar spre probă a depus înscrisuri - filele 7 - 11, 19-25, 29.
Pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI - A J F P XXXXX a formulat întâmpinare - fila 33, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1) din Legea nr.554/2004, iar în baza art.193 alin.1) din Codul de procedură civilă, sesizarea instanței se poate face doar după realizarea respectivei proceduri.
Analizând cu prioritate potrivit art.248 alin.1) din Codul de procedură civilă, excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța reține că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXXX - fila 7 pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI - A.J.F.P. XXXXX a stabilit în sarcina reclamantului XXXXX contribuție de asigurări sociale de sănătate în sumă de 363 lei, după regularizare, pentru venituri în sumă de 9.840 lei, în regim de reținere la sursă a impozitului pe venit, din activități de natura celor prevăzute la art.52 alin.1) lit.b)-d) și la art.13 lit.e) din Codul fiscal.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia";.
În baza dispozițiilor art. 8 alin. 1) din aceeași lege "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1) lit. b), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale (…)";.
În materie fiscală, această procedură prealabilă, condiție obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune, este reglementată prin art.268 alin.1) și 2) și art.281 alin.2) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 și 2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală:"(l) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. (2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost iezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal".
Conform art. 281 alin. 2 din aceeași lege: "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Din prevederile legale susmenționate tribunalul reține că, valorificarea dreptului de acces la instanță implică mai întâi soluționarea contestației administrative prevăzută de lege, prin emiterea unei decizii sau dispoziții de soluționare a contestației, iar în măsura în care partea este nemulțumită de soluția dată, are deschisă calea acțiunii în contencios administrativ în anularea actului respectiv, inclusiv a celor subsidiare acestuia.
Or, reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată, considerent pentru care va admite excepția inadmisibilității acțiunii, respingând acțiunea ca inadmisibilă, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004.
| ← Acţiune în anulare. dispoziţie primar pentru instituirea... | Acțiune în anulare act administrativ. nemotivarea actului.... → |
|---|
