Cereri. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1394 din data de 16.04.2013
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7.09.2012 pe rolul Judecătoriei M sub nr. 4169/260/2012, reclamanta SC E. RAR SA (ce va fi denumită în continuare SC E) a chemat în judecată pe pârâtul B N, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2857 lei din care suma de 2.492 lei reprezentând despăgubirea achitată de reclamantă în dosarul de daună nr. EJ77986 în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA DV3000258807 și suma de 365 lei reprezentând prima de asigurare încasată de pârât și nedepusă în caseria reclamantei, precum și obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3.058,7 lei, calculate în conformitate cu prevederile art. 5.4 din contractul de agent de asigurare, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență următoarele: La data de 14.05.2010, pârâtul B N, în calitatea sa de agent de asigurare conform contractului nr. BC 100014 încheiat cu reclamanta, a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria DV nr.3000258807, încasând prima de asigurare, pe care însă nu a depus-o în caseria reclamantei; la data de 17.06.2010 a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 27 JOK, proprietatea numitului M G F, accident produs din culpa conducătorului autoturismului asigurat la SC E conform poliței de asigurare menționate anterior, motiv pentru care SC E a achitat în dosarul de daună EJ 77986 despăgubiri în cuantum de 2.492 lei pentru repararea autoturismului cu nr. de înmatriculare IS 10 CDR implicat în accident, reclamanta fiind îndreptățită la recuperarea sumei plătită cu titlu de despăgubiri, a primei de asigurare și a penalităților de întârziere aferente, potrivit dispozițiilor art. 4.1.7 și 5.4 din contractul de agent de asigurare nr. BC 100014.
în drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 C.civ, Legii 136/1995 și art. 112 C.pr.civ.
La cerere, reclamanta a anexat în xerocopie conformă cu originalul: notificare la conciliere nr.90 dim 23.07.2012. confirmarea de primire de către pârât a acestei notificări, contract de agent de asigurare seria PFA nr. BC 100014 din 26.03.2009, înscrisurile din dosarul de daună EJ 77986.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 465,94 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, la care a renunțat la termenul de judecată din 16.04.2013, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii, arătând în apărare, în esență, următoareleda data încheierii contractului de agent de asigurare cu reclamanta, a primit un număr de polițe de asigurare și un chitanțier, identificate prin serie și număr, iar polița de asigurare de răspundere civilă RCA seria DV nr.3000258807 din 14.05.2010 nu se află printre polițele care i-au fost predate de reclamantă; el nu a primit din partea reclamantului user și parolă pentru a emite polițe de asigurare în format electronic și nici nu a emis astfel de polițe ori polița de asigurare invocată de reclamant este o poliță emisă în format electronic el completând doar polițe de asigurare înmânate de reclamantă și care sunt evident completate prin scriere olografă; că există o greșeală de redactare a prenumelui său în polița de asigurare; că numărul chitanței care figurează în polița de asigurare nu i-a fost atribuit.
La termenul de judecată din 22.01.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârât, în condițiile art. 167 C.pr.civ, proba cu înscrisuri și pentru pârât și proba testimonială cu martorul M G J care a fost audiat la termenul de judecată din 16.04.2013.
De asemenea instanța a solicitat relații de la reclamantă care a răspuns prin precizările de la fila 88 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: La data de 14.05.2010, între reclamantă și pârâtul B N s-a încheiat contractul de agent de asigurare seria PF nr. BC 100014 prin care reclamanta i-a conferit pârâtului dreptul de a negocia și intermedia încheierea de polițe și contracte de asigurare în numele și pe seama asigurătorului, cu clienți persoane fizice și juridice.
In temeiul art. 4.1.7 din contract, pârâtul, în calitatea sa de agent de asigurare s-a obligat să predea polițele de asigurare încheiate în interval de 72 de ore de la încheierea acestora, pe bază de borderou de depunere, la sediul agenției, împreună cu sumele încasate aferente acestora; în caz contrar, în caz de producere a evenimentului asigurat agentul rezervându-și dreptul de a recupera despăgubirea plătită de la agent. In cazul transmiterii prin poștă a polițelor de asigurare, la art. 4.1.8 se prevede de asemenea obligativitatea întocmirii borderoului de depunere în 2 exemplare.
La data de 14.05.2010, pentru autovehiculul marca Fiat Ducato proprietatea numitului M G J(și nu F cum greșit a fost menționat prenumele proprietarului în polița de asigurare, aspect care rezultă din verificarea documentelor de identificare ale acestuia aflate la fila 36 dosar instanță) a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria DV nr.3000258807, în care figurează ca agent de asigurare pârâtul B N(cu mențiunea că și de această dată prenumele a fost trecut greșit în poliță ca fiind N și nu N).
La data de 17.06.2010 a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 27 JOK, proprietatea numitului M G J, accident produs din culpa conducătorului autoturismului asigurat la SC E conform poliței de asigurare menționate anterior, motiv pentru care SC E a achitat în dosarul de daună EJ 77986 despăgubiri în cuantum de 2.492 lei pentru repararea autoturismului cu nr. de înmatriculare IS 10 CDR implicat în accident.
In conformitate cu dispozițiile art. 4.1.7 și art. 5.4 din contract, în această situație, având în vedere că agentul care a încheiat polița de asigurare nu a depus în caseria reclamantei suma încasată reprezentând prima de asigurare și care în speță este în cuantum de 365 lei, reclamanta are dreptul de a recupera de la agentul de asigurare, atât suma reprezentând prima de asigurare, cu penalitățile aferente, calculate în procent de 1% pe fiecare zi de întârziere la plată cât și suma plătită cu titlu de despăgubiri în temeiul poliție de asigurare.
Reclamanta susține că pârâtul este cel care a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria DV nr.3000258807 întrucât numele acestuia apare pe poliță, astfel că răspunderea acestuia este atrenată în temeiul dispozițiilor contractuale invocate.
Pârâtul susține că el nu a încheiat această poliță întrucât el nu avea dreptul de a emite polițe în format electronic, nefiidu-i atribuit un username și o parolă el completând doar polițe de asigurare înmânate de reclamantă și care sunt evident completate prin scriere olografă; că seria și numărul poliței de asigurare și numărul chitanței care figurează în polița de asigurare nu i-au fost atribuite de reclamantă.
Analizând susținerile părților instanța constată sub un prim aspect că polița de asigurare este emisă în format electronic și nu poartă semnătura agentului de asigurare emitent.
Din contractul de agent de asigurare încheiat între reclamantă și pârât (art.5.1) rezultă că imprimatele cu regim special-polițe de asigurare și chitanțiere, vor fi preluate de agent de la asigurător numai pe bază de proces verbal de predare-primire. Pârâtul a făcut dovada preluării de la reclamantă a unor astfel de imprimate cu regim special prin depunerea la dosarul cauzei-filele 79 și 81 a protocoalelor de predare primire nr.534017 și nr.534020.
In contractul dintre părți nu există reglementată posibilitatea pentru pârât-agentul de asigurare de a emite polițe de asigurare în format electronic, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtului i-a fost conferit acest drept la momentul încheierii contractului sau ulterior prin atribuirea unui username și a unei parole care să-i confere accesul la sistemul informatic prin care pot fi emise electronic astfel de polițe.
Ori, polița de asigurare pe care reclamanta își întemeiază pretențiile este o poliță emisă electronic.
Reclamanta nu a făcut nici dovada predării de către pârât a acestei polițe de asigurare, pe bază de borderou, conform art. 4.7.
Prin urmare, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul a avut posibilitatea de a emite această poliță de asigurare și a emis această poliță, simpla menționare a numelui pârâtului pe polița de asigurare nefiind o dovadă suficientă în acest sens.
Neemiterea de către pârât a acestei polițe de asigurare este susținută și de martorul M G J, care a încheiat această poliță de asigurare, audiat de instanță la termenul din 16.04.2013.
De asemenea instanța nu poate reține nici ipoteza susținută de reclamantă prin precizările de la fila 88 dosar, că pârâtul ar fi putut dezvălui unei alte persoane username-ul și parola ce i-au fost atribuite pentru a avea posibilitatea emiterii de polițe de asigurare și în format electronic atâta timp cât nu s-a făcut dovada că pârâtului i-a fost atribuit acest drept.
Prin urmare, reținând că în cauză reclamanta nu a făcut dovada emiterii de către pârât a acestei polițe de asigurare sau a emiterii poliței de către o altă persoană cu acordul pârâtului care i-a furnizat acestei persoane datele confidențiale, nefiind făcută implicit dovada nerespectării de către pârât a dispozițiilor art. 4.7 din contract care antrenează răspunderea sa contractuală, instanța va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.
| ← Somaţie de plată. Jurisprudență Cereri | Cereri. Jurisprudență Cereri → |
|---|
