Somaţie de plată. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1427 din data de 18.04.2013
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. 5132/260/2012 din data de 01.11.2012, reclamanta creditoare prin cabinet individual de practician în insolventă a chemat în judecată pe debitorul solicitând instanței emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 531,97 lei din care 453,87 lei cu titlu de preț reprezentând contravaloare facturi și 78,10 lei cu titlu de penalități.
în motivarea acțiunii, aceasta a arătat că și-a executat obligațiile de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare iar utilizatorul nu și-a achitat contravaloarea serviciului, acumulând în perioada martie 2008-noiembrie 2010 un debit de 531,97 lei, la care s-au calculat penalități în valoare de 78,10 lei.
Reclamanta-creditoare a menționat că în repetate rânduri a solicitat debitorului să achite suma datorată dar acesta a refuzat să își îndeplinească de bună voie obligația, motiv pentru care a introdus prezenta cerere de chemare în judecată.
Conform prevederilor art. 1 pct. 3 lit. k) din Legea nr. 51/2006, serviciile de utilități publice sunt furnizate/prestate pe baza principiului beneficiarul plătește.
întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001 privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
în drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001 și Legea nr. 51/2006.
La cerere, în conformitate cu art. 112 cod procedură civilă, s-au atașat înscrisuri.
în temeiul art. 242 c. proc. civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,
Debitorul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt: între părți s-au derulat raporturi contractuale conform facturilor emise pentru perioada martie 2008-noiembrie 2010 și depuse de creditoare la dosarul cauzei. Factura este privită ca un act sub semnătură privată, ce face proba contractului pe care îl constată. Independent de orice semnătură, factura dovedește față de emitent încheierea si condițiile de existent ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea forța probanta față de debitor, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptata de către aceasta. Acceptarea poate fi făcută expres, în scris sau verbal, sau tacit, prin fapte concludente. Or, în speța de față, debitorul nu a contestat facturile reprezentând servicii de apă și canalizare depuse de creditoare la dosarul cauzei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris. însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Astfel, procedura somației de plată este o procedură specială care necesită, pe lângă condițiile generale, îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanșează această procedură: în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contract sau alt înscris însușit de părți; în al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă; iar în al treilea rând, pot fi folosite drept mijloace de probă doar înscrisurile.
în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul fiind ținut să probeze numai existenta obligației.
întrucât debitorul nu a făcut dovada actului juridic al plății prin înscris emanat ori recunoscut de creditoare, se constată că acesta datorează suma de 453,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canalizare.
Astfel, instanța reține că reclamanta creditoare care avea sarcina dovedirii existenței obligației debitorului de plată a serviciilor prestate, obligație derivată din raporturile contractuale derulate între părți, a făcut pe deplin această dovadă, debitorul neîacând dovada achitării acestor obligații sau a neexecutării, la rândul său de către creditoare a obligațiilor contractuale, deși sarcina dovezii în acest caz revenea debitorului.
De asemenea, condiția referitoare la necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile este îndeplinită.
Art. 379 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prevede că este certa creanța "a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau însușite de dânsul". Instanța constată că, în cauză, creanța a cărei valorificare se urmărește rezultă din facturile emise de creditoare și necontestate de debitor, existența sa fiind neîndoielnică.
Cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prevede că o creanță "este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui (...)". Instanța constată că și această condiție este îndeplinită, deoarece câtimea creanței este determinată în cuprinsul facturilor emise pentru perioada martie 2008-noiembrie 2010 și depuse la dosar.
In privința exigibilității creanței, o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. Astfel, în speța de față, pe fiecare dintre facturile emise este trecută atât data emiterii cât și data scadenței, toate facturile solicitate deveniseră scadente la data introducerii cererii de chemare în judecată.
In ceea ce privește ultima condiție ce se urmărește a fi îndeplinită, referitoare la existența unui înscris constatator al creanței, instanța constată că, în speța de față, la dosar creditoarea a depus facturile a căror contravaloare o solicităffila 6-12 dosar).
Prin urmare, instanța constată ca fiind întemeiată cererea creditoarei de obligare a debitorului la plata sumei de 453,87 lei cu titlu de contravaloare servicii apă și canalizare.
în privința cererii creditoarei de obligare a debitorului la plata de penalități de întârziere calculate pentru perioada 30.09.2008-30.09.2011, instanța reține următoarele :
Penalitățile de întârziere reprezintă daune-interese, echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea obligației de către debitorul său. Evaluarea acestor despăgubiri poate fi legală, judiciară sau convențională.
în speța de față debitorul datorează penalități în temeiul Legii nr. 51/2006, deoarece această lege reprezintă dreptul comun care reglementează serviciile comunitare de utilități publice.
Potrivit art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Instanța reține că reclamanta a depus la dosarul cauzei modalitatea de calcul a penalităților în cuantum de 78,10 lei, confonn art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, situație în care va admite capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata sumei de 78,10 lei reprezentând penalități calculate pentru perioada 30.09.2008-30.09.2011.
Față de considerentele arătate, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și în temeiul art. 6 din O.G. nr. 5/2001 urmează să emită ordonanța care să conțină somația de plată pentru suma de 531,97 lei reprezentând debit și penalități, acordând debitorului un termen de plată de 20 de zile de la comunicarea prezentei, temien stabilit conform art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001.
în temeiul art. 274 cod procedură civilă ia act că reclamanta creditoare nu solicită cheltuieli de judecată.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | Cereri. Jurisprudență Cereri → |
|---|
