Cheltuieli de judecată. Jurisprudență Persoane juridice
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Decizie nr. **** din data de 10.11.2016
DOSAR NR. X
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4 X
Ședința publică de la: X
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: X
JUDECĂTOR: X
GREFIER: X
Pe rol se află soluționarea cererii de apel declarată de apelanta R X în contradictoriu cu intimatul X împotriva sentinței civile nr. X pronunțată de Judecătoria Sectorului X București în dosarul nr. X, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic X care depune delegație la dosar, intimatul prin avocat X care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 09.02.2016, prin serviciul registratură au fost înregistrate motivele apelului înaintate de către apelantă prin fax.
Apelanta, prin consilier juridic, depune motivele de apel în original, comunicând apărătorului intimatului un exemplar de pe acestea.
Intimatul, prin apărător, solicită lăsarea cauzei la ordine, pentru a lua cunoștință de motivele de apel comunicate la acest termen.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului de a lua cunoștință de motivele de apel.
La a doua strigare a cauzei, la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic X cu delegație la dosar, intimatul prin avocat X cu împuternicire avocațială la dosar.
Tribunalul, considerând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și cauza în stare de judecată, astfel încât acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond în parte, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordare de către instanța de fond.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, având în vedere că la data încheierii contractului de asistență nu se cunoștea durata întinderii soluționării litigiului, numărul termenelor ce se vor acorda, precum nici soluția ce urma a se pronunța în cauză. Arată că în calea de atac a apelului nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționarea apelului.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. pronunțată de Judecătoria sectorului X București a fost admisă excepția puterii de lucru judecat si ca atare a fost respinsă cererea astfel cum a fost precizata ca neîntemeiata, privind pe reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul X, fiind obligată reclamanta la plata catre parat a sumei de 5400 lei cheltuieli de judecata.
S-a reținut de instanță să potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâtul deține în calitate de chiriaș, apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din X, in baza contractului de închiriere nr. X din X, încheiat cu ICRAL X, a fișei suprafeței locative închiriate și a fișei de calcul, anexă la contract, care atestă că obiectul contractului de închiriere este doar locuința și dependințele acesteia.
Contractul a fost prelungit de drept în virtutea dispozițiilor legilor speciale privind protecția chiriașilor (OUG 40/1999, Legea 241/2001, OUG 8/2004 si OUG 44/2009).
Începând cu anul 2008 reclamanta X a facturat chiria aferenta imobilului în temeiul OUG 9/2008 completata prin OUG 47/2008.
Prin notificarea nr. X, reclamanta X a adus la cunoștința paratului noul cuantum al chiriei pentru apartamentul nr. 1 din X, precum si baza de calcul care urma sa fie avuta in vedere si aplicata începând cu anul 2008, respectiv 3215,38 Euro.
La data de 20.08.2009, pârâtul a primit notificarea nr. 6052 prin care a fost înștiințat că apartamentului în care locuiește îi revine și o cota indiviză de teren de 1011,76 m.p, administrat de către reclamanta X, motiv pentru care urmează a se achita pentru folosința acestuia contravaloarea chiriei in raport de noile reglementari.
Paratul a transmis punctul sau de vedere inregistrat la reclamanta sub nr 2752/2.02.2012, reclamanta transmitand la randul sau raspunsul inregistrat sub nr 1165/10.02.2012. In acest sens, au fost comunicatei fisele de calcul a chiriei si au fost emise si comunicate facturile fiscale aferente perioadei ce face obiectul prezentei actiuni pentru suma de 80411,52 euro chirie pentru perioada 9.2010-8.2012 si 390456,17 lei penalitati calculate pentru perioada 31.07.2010 pana la 3.05.2011.-f 139.
Instanța a retinut ca prin sentința civilă X, Judecătoria sector X București a respins acțiunea formulata de X, in contradictoriu cu pârât X, pârât X ca neîntemeiată; a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 2003 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul declarat împotriva acesteia a fost respins de Tribunalul Bucuresti ca neîntemeiat, prin decizia civila nr. X.
Instanța a reținut ca obiectul dosarului 26326/299/2010 l-a constituit cererea de chemare in judecata formulata la data de 08.06.2010 prin care reclamanta X a solicitat instanței obligarea paratului X la plata sumelor de 44.588,23 euro (echivalent a 188.073,15 lei) reprezentând chirie locuința pe perioada august 2008- septembrie 2009 si suma de 178.578,57 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate pana la 31.08.2009 si facturate pana la data de 30.09.2009.
Ulterior X. a solicitat obligarea paraților la plata sumei de 71.317,63 euro reprezentând contravaloare chirie pentru perioada octombrie 2008- august 2010 si a sumei de 543.821,39 lei reprezentând penalități calculate până la data de 31.07.2010.
Sentința Judecătoriei Sectorului X si decizia civilă nr. X pronunțată de Tribunalul Bucuresti au intrat în puterea de lucru judecat. În litigiul în care s-a pronunțat această sentința civila nr 10413/2012 au figurat aceleași părți ca în prezenta cauză, care au vizat pretentii -chirie locuința si teren solicitate de reclamanta in baza aceluiași contract , diferita fiind doar perioada, in prezenta fiind vorba de pretenții ulterioare.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Acesta este și cazul de față, chestiunea litigioasă din procesul de față - respectiv, dacă paratul datorează chirie pentru teren si diferența chirei pentru locuința in privința acesteia reclamanta invocând modificările survenite începând cu 1.03.2008 - fiind tranșată în mod irevocabil, între aceleași părți prin decizia nr. X pronunțată de Tribunalul Bucuresti in dosarul X.
Astfel, Tribunalul Bucuresti a reținut ca paratul nu datorează chirie pentru suprafața de teren de 1011,76 mp, ci doar pentru locuința propriu-zisă și pentru dependințele acesteia, având in vedere, pe de o parte, faptul că această suprafață de teren nu a fost menționată în cuprinsul contractului de închiriere nr. X din X, încheiat cu ICRAL X, a fișei suprafeței locative închiriate sau a fișei de calcul, anexă la contract, ci a fost inclus în mod unilateral pe fișa de calcul comunicată pârâului ulterior încheierii contractului de închiriere iar pe de alta parte , date fiind probele administrate , nu a avut și nici nu are în administrare sau în proprietate terenul cu destinația de spațiu verde pentru care a calculat chirie în sarcina paratului. Având în vedere că din chiar actele emanând de la reclamantă rezultă că aceasta recunoaște caracterul nefondat al menționării suprafeței de 1011,76 mp reprezentând curte (în fapt reprezentând spațiu verde) în cadrul suprafeței închiriate de intimații-pârâți, nu se poate reține că pentru această suprafață se datorează chirie pentru perioada anterioară datei de 18.06.2013 când s-a procedat la eliminarea poz. 8 din anexa 2 la contract, respectiv curte și grădină … în suprafață de 1011,76 mp, motiv pentru care sumele calculate cu titlu de chirie aferente acestei suprafețe au fost în mod greșit calculate și imputate intimaților-pârâți, nefiind datorate.
Totodată, s-a reținut ca paratul a achitat in întregime debitul datorat cu titlu de chirie pentru apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din X, fără terenul în suprafață de 1011,76 mp, calculat prin raportare la dispozițiile OUG 9/2008 inclusiv TVA.
Așadar, cum in speța, prin prezenta se solicita chirie aferenta terenului si locuinței (diferența fata de calculul majorat de la 1.03.20108 ), reținându-se anterior, printr-o hotărâre irevocabila ca paratul nu datorează o astfel de chirie, iar cat privește chiria pentru locuința dispozițiile legale care stabilesc modul de calcul corect (aspect ce atrage în cauză calcularea cuantumului chiriei prin raportare la dispozițiile art. 1 din OUG 9/2008, sume achitate , instanța a respins cererea formulată ca neîntemeiată (penalitățile având aceeași soluție, dat fiind caracterul accesoriu).
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. instanța a dispus obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 5400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
La data de 06.01.2016 a declarat apel nemotivat reclamanta.
Prin motivele depuse la 10.02.2016 apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond prin hotărârea apelată, pentru următoarele considerente:
Onorariul perceput de către avocatul părtii adverse apare ca fiind exagerat raportat la obiectul si durata acestui proces.
Avocatul părții pârâte a practicat onorarii mult prea mari, chiar exorbitante in raport de complexitatea cauzelor instrumentate si in raport de durata litigiilor.
Nu exista la dosarul cauzei, documente justificative privind orele prestate si nu rezulta in ce a constat activitatea avocaților, in concret.
Proporționalitatea onorariului avocațial trebuie coroborata cu valoarea ori complexitatea cauzei, aceasta fiind o chestiune de temeinicie, lăsata la aprecierea instanței.
Sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata de către parat, reprezentând onorarii avocațiale sunt exagerate, in raport de onorariile avocațiale practicate, nu se justifica in raport de munca prestata efectiv de avocat, au un vădit caracter voluntar si nu îndeplinesc cerința caracterului rezonabil.
Instanța, pentru a proceda la o corecta aplicare a dispozițiilor art.274 alin 3 Cod Proc Civ., va trebui sa analizeze, prin prisma dispozițiilor legale menționate, fiecare onorariu de avocat achitat de către reclamanta si fiecare document de plata depus la dosarul cauzei in funcție de fiecare faza procesuala in parte, de numărul de termene din cadrul fiecărei faze,etc.
In speța de fata au fost acordate doar trei termene de judecata, cauza fiind soluționata prin admiterea unei excepții.
Cauza ce face obiectul dosarului de fata a fost suspendata din data de 14.12.2012 si pana in data de 11.12.2015, pana la soluționarea irevocabila a cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. X, instanța considerând ca de soluționarea acestei spete depinde si soluția, pe care de altfel a si pronunțat-o in dosarul de fata.
In dosarul nr. X, acesta fiind dosarul pana la a cărui soluționare irevocabila, a fost suspendata cauza ce face obiectul dosarului de fata, paratul a fost reprezentat de același avocat.
Acest dosar a avut trei cicluri procesuale:
- la fond au fost acordate 8 termene de judecata, obiectul acestui dosar fiind pretenții, reziliere si evacuare. Pentru primul ciclu procesual, onorariul perceput de către avocatul paratului a fost in cuantum de 2003 lei astfel cum rezulta din sentința pronunțata la fond, in acest dosar, respectiv, hotărârea nr. X;
- in al doilea ciclu procesual, respectiv in apel, asa cum rezulta din decizia pronunțata de către Tribunalul București, nr. X, au fost acordate 9 termene de judecata, nefiind solicitat nici un onorariu avocațial, nici in dosar si nici pe cale separata, motiv pentru care prezumam ca nu a fost încasat nici un onorariu;
- in calea de atac a recursului, asa cum rezulta din decizia nr. X, Curtea de Apel București a cenzurat cheltuielile de judecata, respectiv onorariul perceput de același avocat ca fiind excesiv, reducându-l la 1000 Lei. Acest dosar a avut doar 2 termene de judecata.
Or, in condițiile in care dosarul mai sus menționat in baza căruia a fost suspendat prezentul, a avut per total, 19 termene de judecata, si a fost perceput un onorariu de 3000 lei, este inadmisibil, ca in speța de fata, în care, practic avocatul părtii adverse nu a mai trebuit decât sa depună hotărârile pronunțate in dosarul in baza căruia a fost suspendat, sa fie perceput un onorariu de 5400 lei.
Apelanta solicită instanței sa retina, ca însăși Curtea de Apel a cenzurat, in calea de atac a recursului, onorariul avocatului părții adverse.
De altfel si CEDO retine ca, cheltuielile de judecata efectuate in proces urmează sa fie recuperate de partea care are câștig de cauza numai in măsura in care constituie cheltuieli reale si necesare.
Munca avocatului trebuie să fie rezonabilă, adică să nu fie exagerată, de exemplu să nu fie prea multă sau prea scumpă. Munca avocatului poate să fie nerezonabilă atunci când, de exemplu, partea apelează la mai mulți avocați pentru cercetarea speței, în mod succesiv sau concomitent, ori atunci când angajează mai mulți avocați pentru activitățile care trebuie realizate. Într-o astfel de situație munca avocaților este reală, este necesară, dar nu este rezonabilă. La fel, munca avocaților ar putea fi prea scumpă. Firește, avocații își stabilesc onorariile în funcție de, în ultimă instanță, piața serviciilor avocațiale, având în vedere experiența profesională, istoricul activității proprii, resursele de timp de care dispun și pragul de acceptabilitate pentru client, însă un onorariu prea mare va putea fi apreciat ca fiind nerezonabil, față de circumstanțele speței, așa cum este in cazul de fata in care pentru o acțiune care nu are un grad de complexitate exagerat s-a perceput un tarif uriaș.
Având în vedere că suportarea de către partea care a căzut în pretenții a onorariului avocațial al părții care a câștigat procesul este o veritabilă pretenție cu caracter pecuniar, părțile au obligația să-și dovedească pretențiile, adică să justifice munca prestată de avocații din perspectiva criteriilor discutate supra: tipul activității, amplitudinea, complexitatea, realitatea, necesitatea, rezonabilitatea și echitatea.
În concluzie, sarcina probei potrivirii dintre onorariul avocațial, pe de o parte, și valoarea litigiului și munca prestată, pe de altă parte, revine părții care pretinde celeilalte părți plata onorariului avocațial, revenind judecătorilor, sarcina de a aprecia cu înțelepciune cu privire la suportarea acestora de către părțile care cad în pretenții, dând prin motivarea hotărârilor măsura înțelepciunii cuvenite, criterii ca necesitatea, realitatea, rezonabilitatea si complexitatea trebuind a fi avute in vedere la pronunțarea hotărârii, cu atât mai mult cu cat la dosar nu este depus nici măcar un înscris din care sa rezulte munca efectiv prestata, o situație a orelor efectiv efectuate precum si orice alt document din care sa rezulte ca sumele exorbitante pretinse sunt justificate, reale si necesare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instnță prin avocat și a susținut respingerea cererii.
Nu au fost administrate probe noi.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată:
Cu prioritate, tribunalul constată că, prin prezenta cale de atac, a fost contestată modalitatea de soluționare a capătului accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată, apelanta susținând că onorariul avocațial în cuantum de 5400 de lei este disproporționat în raport de obiectul și durata procesului.
În cauză, apelanta a susținut că avocatul părții adverse nu a depus documente justificative privind orele prestate și activitatea prestată.
Contrar celor susținute de apelantă, tribunalul reține că intimata pârâtă probează onorariul avocațial prin chitanța nr. 936/2012, nefiind necesară depunerea unor înscrisuri suplimentare privind activitățile prestate, care, de altfel, rezultă din actele de procedură întocmite în cauză.
Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia, considerată ca o garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și/ sau reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta și combate.
Conținutul cheltuielilor de judecată este reglementat de dispozițiile art. 274 alin. 2 și 3 C. proc. civ.
Astfel, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cazul de față, valoarea pricinii nu ar putea determina reducerea onorariului avocațial, având în vedere valoarea obiectului pricinii care este de 50.257, 20 euro la care se adaugă suma de 390.456,17 lei.
Totodată, reprezentantul pârâtului a întocmit întâmpinarea și s-a prezentat în instanță la fiecare termen susținând interesele pârâtului.
În mod neîntemeiat susține apelanta că onorariul apare ca exorbitant în raport de obiectul cererii. În primul rând, ceea ce interesează este valoarea cererii, deci miza litigiului, nu obiectul în sine. În al doilea rând, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată necesitatea și caracterul lor rezonabil. Instanța reține că pârâtul a fost îndreptățit a apela la serviciile unei case de avocatură, având în vedere că sunt mai multe cereri formulate împotriva sa, așa cum rezultă din cauza dedusă judecății.
Împrejurarea că pricina a fost soluționată prin admiterea excepției puterii de lucru judecat, deci modul în care a fost tranșat litigiul, nu reprezintă un criteriu care să permită reducerea onorariului avocațial, atâta timp cât apărările pârâtului au vizat și fondul litigiului.
Instanța nu ar putea aprecia asupra caracterului rezonabil al onorariului în raport de actele de procedură întocmite în dosarul nr. X deoarece dispozițiile art. 274 alin. 3 cpc stabilesc în mod clar, limitativ care sunt criteriile de verificare a acestui caracter. De asemenea, cenzurarea de către o altă instanță de judecată a cheltuielilor dintr-un litigiu conex nu obligă instanța din prezenta cauză să diminueze onorariul.
Contrar celor susținute de apelantă, tribunalul reține că onorariul nu este unul nerezonabil sau mult prea scump, ci unul adecvat valorii pricinii și actelor de procedură îndeplinite, astfel cum s-a arătat anterior. Împrejurarea că, ulterior repunerii cauzei pe rol, nu au mai fost administrate alte înscrisuri, nu are nicio înrâurire asupra modalității de stabilire a onorariului, instanța raportându-se la actele de procedură întocmite până la momentul soluționării cauzei.
Munca prestată de avocat nu este singurul criteriu legal, astfel încât, în raport de considerentele expuse, tribunalul reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere asupra onorariului datorat, apelul fiind nefondat.
În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 297 și 174 cpc, art. 3 din legea nr. 76/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamanta X, cu sediul în X, împotriva sentinței civile nr. 24044/11.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului X București în dosarul nr.X, în contradictoriu cu intimatul-pârât X, cu domiciliul în X, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi X.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red. X
Dact. X
Ex.4/ X
Judecător fond - X
Judecătoria sectorului X București - dosar nr. X
Comunicat……………….
Ex…………………..
| ← Drept de retenţie. obligaţie neexigibilă. Jurisprudență... | Insolventa.cerere de dizolvare a unor societăţi comerciale... → |
|---|
