Contestaţie la executare împotriva deciziei privind accesoriile debitului principal; inadmisibilitate

Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 1518 din data de 23.10.2014

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 03.06.2014 contestatorul S. N. a solicitat în contradictoriu cu intimat A. - D. B. - A. S. anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 1620523322241/32/30/2/2014/323020023705519, respectiv: decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 3230238994489 din 31.12.2013, somația nr. 32/30/2/2014/ 323020023705519 din 09.05.2014 și titlul executoriu nr. 323020020061595 din 09.05.2014, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatorul a arătat că la data de 30.05.2014 i-au fost comunicate somația și titlul executoriu de către S. F. M., în prezent fără personalitate juridică. Titlul executoriu este nelegal întocmit, întrucât nu realizează venituri din activități independente, explicația oferită de S. M. fiind că așa figurează în calculator. Susține că nu i-a fost comunicată nicio decizie de impunere, deși se face referire la aceasta în titlul executoriu, fiind astfel privat de posibilitatea contestării pe cale administrativă.

În drept, a invocat prevederile art. 172-173 din OG nr. 92/2003, art. 711 al. 1 și 2 și art. 712 al. 2 și art. 453 al. 1 NCPC.

Alăturat contestației a depus copia cărții de identitate ( f. 8 ), somația ( f. 9 ), titlul executoriu ( f. 10 ).

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației, obligația de plată fiind stabilită în baza declarației personale depusă la C.N.A.S., din care rezultă că ar fi realizat venituri din dividende.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 NCPC și art. 43 al. 3, art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003.

La solicitarea instanței intimatul a comunicat copii certificate după actele din dosarul execuțional ( f. 51-64 ).

Analizând actele dosarului constat că intimatul a comunicat contestatorului somația nr. 32/30/2/2014/323020023705519 din 09.05.2014 și titlul executoriu nr. 323020020061595 din 09.05.2014.

Aceste forme de executare au la bază decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 3230238994489 din 31.12.2013. Aceasta a fost întocmită prin raportare la un document purtând nr. 2008001780 din 26.03.2008 și reprezintă dobândă pentru perioada 31.12.2012 - 31.12.2013 ( f. 58 ). Acel document a fost comunicat legal contestatorului la data de 02.04.2008 ( f. 59 ).

Decizia de impunere din 31.12.2013 nu a fost comunicată contestatorului.

Între actele de executare există și o comunicare făcută către contestator la data de 19.02.2014, cu confirmare de primire, însă neîndeplinită ( f. 55 ). Nu rezultă din acest înscris ce documente s-au intenționat a fi comunicate petentului, comunicarea nu a fost realizată, iar expeditorul apare D. V. Instanța este în imposibilitate să stabilească ce acte s-a intenționat a fi comunicate și dacă au legătură cu cauza.

Decizia accesorie din 31.12.2013 a fost comunicată doar prin publicitate, prin publicarea unui anunț colectiv în data de 25.03.2014 ( f. 56 ).

Procedând în această modalitate, intimatul a încălcat prevederile art. 44 din OG 92/2003, realizând o comunicare prin publicitate ( lit. d ), deși avea obligația să procedeze la comunicare conform lit. a-c ( prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal, remiterea de către împuternicitul organului fiscal sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ), întrucât dispozițiile NCPC referitoare la comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător ( art. 44 al. 4 din OG nr. 92/2003 ).

În consecință, decizia de impunere nu a fost legal comunicată contestatorului, acesta fiind lipsit de posibilitatea atacării acesteia în procedura contenciosului administrativ.

Prin urmare, în temeiul art. 172-173 din OG nr. 92/2013, instanța va anula toate formele de executare din dosarul execuțional nr. 162052332224 /32/30/2/2014 / 323020023705519 întocmite ulterior emiterii deciziei de impunere, respectiv: somația nr. 32/30/2/2014/323020023705519 din 09.05.2014 și titlul executoriu nr. 323020020061595 din 09.05.2014.

În privința deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 3230238994489 din 31.12.2013 instanța nu poate dispune anularea pe calea contestației la executare, controlul urmând să fie exercitat pe calea contenciosului administrativ, după ce intimatul va proceda la comunicarea legală a acesteia, cu respectarea prevederilor art. 44 din OG nr. 92/2003.

Așadar cererea contestatorului de anulare a acestei decizii în procedura contestației la executare va fi respinsă de instanță ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga intimatul la plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 20 de lei, reprezentând taxa de timbru. Chiar dacă cererea a fost admisă doar în parte, instanța apreciază că intimatul trebuie să suporte integral cheltuielile de judecată, taxa de timbru fiind aceeași, chiar dacă nu s-ar fi solicitat și anularea deciziei de impunere.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare împotriva deciziei privind accesoriile debitului principal; inadmisibilitate