Circulaţia autoturismelor pe drumurile publice cu depăşirea limitei legale de viteză
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4242/2015 din data de 19.10.2016
CIRCULAȚIA AUTOTURISMELOR PE DRUMURILE PUBLICE CU DEPĂȘIREA LIMITEI LEGALE DE VITEZĂ
Asemenea unei infracțiuni, contravenția este fapta tipică și antijuridică, comisă cu vinovăție și care este prevăzută de lege. De asemenea, contravenția are ca obiect juridic, un obiect material, un subiect activ, un subiect pasiv, o latură obiectivă și o latură subiectivă.
În ceea ce privește latura obiectivă, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea descrisă în norma de stabilire și sancționare a contravenției, în urmarea pe care comportamentul ilicit îl produce și în raportul de cauzalitate care trebuie să existe între cele două elemente. Textul legal desemnează exact fapta care constituie contravenție. În speță, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt reținută în sarcina contestatorului prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității.
Având în vedere aceste aspecte mai sus menționate, rezultă că fapta de săvârșirea căreia se face vinovat petentul a fost corect reținută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiția tipicității, care reprezintă corespondența ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenient si modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4242/2015, pronunțată în dosarul nr. 11004/190/2014
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul S.B a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria CP, nr. 7878809 încheiat la data de 26.10.2014 de intimatul IPJ B-N ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, la data de 26 octombrie 2014, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare X a fost oprit în trafic de un agent rutier al IPJ Bistrița Năsăud care i-a adus la cunoștință faptul că ar fi condus cu viteza de 93 km/h pe o secțiune de drum unde limita de viteză era 50 km/h. Urmare a acestui fapt i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei și 6 puncte de penalizare.
Petentul susține că procesul verbal este nelegal și netemeinic întrucât nu se arată cu exactitate locația săvârșirii faptei prin indicarea numărului de km+m; în cuprinsul procesului verbal apare consemnat faptul că viteza ar fi fost încălcată în localitatea Y, pe DN 17.
Astfel cum rezultă din art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu "data și locul unde este încheiat";, "descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului săvârșirii contravenției s-a realizat generic, respectiv "DN 17 Y";, cu atât mat mult cu cât drumul indicat străbate comuna pe o distanță de aprox. 3 km. Atâta timp cât nu se indică locația exactă a săvârșirii faptei prin indicarea nr. de km+m, consideră că nu se poate verifica limita de viteză încălcată. Apreciază că această omisiune este de natură să atragă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Petentul arată că nu s-a luat în considerare eroarea maximă tolerată la măsurarea vitezei cu aparatul radar.
Potrivit art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021 - 05, "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)";, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea tolerată este de +/-3 km/h pentru viteze până la 100 km/h.
Pe baza unui calcul matematic elementar, se poate deduce că viteza minimă posibilă a autoturismului era de 90 km/h.
Conform Metodologiei privind modul de folosire și exploatare a echipamentului video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, elaborată de Inspectoratul Generai al Poliției Române, "la stabilirea vitezei ce constituie contravenție, care va cuprinde și toleranța de 10km/h, se va avea în vedere viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și categoriile din care face parte autovehiculul condus. De exemplu, în localități, unde viteza maximă admisă pentru autoturisme este de 50 km/h, măsura sancționării se va de dispune de la 61 km/h, sancționarea celor care depășesc viteza cu mai mult de 30 km/h, de la 91 km/h, iar a conducătorilor auto care circulă cu mai mult de 50 km/h, de la 111 km/h";.
Rezultă din cele indicate anterior că pentru a se încadra la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG 195/2002 viteza înregistrată ar fi trebuit să fie de cel puțin 101 km/h pentru a fi siguri că și în situația în care eroarea aparatului ar fi fost cea maximă tolerată, viteza s-ar fi încadrat în aceeași clasă de sancțiuni pe care a avut-o în vedere de agentul constatator la aplicarea amenzii.
Având în vedere că în urma calculelor efectuate viteza minimă posibilă a petentului ar fi fost de 90 km/h iar conform metodologiei privind modul de folosire și exploatare a echipamentului video sancționarea pentru viteze care depășesc cu mai mult de 30 km/h viteza legală ar fi trebuit să se realizeze de la viteze mai mari sau egale cu 91 km/h, fapta este sancționată de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2, sancțiunea fiind una mai redusă decât cea aplicată.
De asemenea, arată că nu se indică seria și numărul cinemometrului utilizat la înregistrarea vitezei; nemenționarea seriei și numărului cinemometrului utilizat la înregistrarea vitezei îl pune pe așa-zisul contravenient în imposibilitatea luării la cunoștință și verificării îndeplinirii tuturor condițiilor de bună funcționare a aparatului la momentul înregistrării faptei.
Această omisiune este de natură a provoca un prejudiciu evident petentului, întrucât în lipsa posibilității efectuării verificărilor nu se poate stabili dacă aparatul radar care a înregistrat viteza era verificat sau nu metrologic și dacă îndeplinea sau nu condițiile de funcționare încadrându-se în limitele erorii maxime tolerate de lege. Prin urmare, sancțiunea care va interveni este nulitatea procesului-verbal.
Pentru motivele arătate, solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 7878809 din 26.10.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul IPJ Bistrița Năsăud, Serviciul Rutier.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, considerând că amenda aplicată în cuantumul maxim prevăzut de lege este o sancțiune prea grea raportat la fapta săvârșită și la starea de pericol minim creată prin încălcarea normelor privind respectarea limitei de viteză.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 194 din Codul de procedură civilă, ale art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021 - 05.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în valoare de 810 lei (minimul special, cu posibilitatea de a achita suma de 405 lei în termen de două zile lucrătoare) și cu 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) litera d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 26.10.2014 la ora 19:24 a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare X a condus pe DN 17, în localitatea Y, pe sector de drum cu viteza maximă admisă de 50 km/h, cu viteza de 93 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare Z.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat fără obiecțiuni, primind o copie.
În baza probelor pe care le deține și pe care le propune în cauza de față, apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Fapta reținută în sarcina petentului presupune în primul rând deplasarea cu o viteză peste cea maximă admisă. Deplasarea nu se face într-un loc fix ci pe o distanță, de aceea descrierea locului faptei prin indicarea localității și sectorului de drum este corectă pentru specificul faptei. Art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cere menționarea locului săvârșirii faptei, fără a impune ca acel loc să fie precizat în forma km+m. Locul săvârșirii contravenției este corect indicat iar realitatea mențiunii poate fi verificată atât din ambientul înregistrării video cât și din poziția geografică exactă dată de coordonatele (longitudine și latitudine) în care se afla autovehiculul pe care este montat .cinemometrul. Aceste coordonate (+47 05 433 și +24 22. 423 latitudine) au fost stabilite cu aparatura GPS din componența sistemului de măsurare a vitezei și sunt înscrise în partea de jos a înregistrării video.
Fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică anexat, iar viteza de deplasare a fost cea menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapt dovedit de înregistrarea video anexată.
Cu privire la pretinsa marjă de eroare a cinemometrelor radar pentru care există aprobare de model și verificare metrologică valabilă, Biroul Român de Metrologie Legală a emis precizări prin Adresa nr. 3595/2008 - emitentul fiind cel care a elaborat norma de metrologie legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 și modificată prin Ordinul nr. 187/2009. Din adresa menționată mai sus rezultă că "măsurările efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare, operatorul cinemometrului nu face decât să constatate valoarea măsurată de cinemometru";. Precizări similare au fost comunicate și în alte adrese emise de Biroul Român de Metrologie Legală.
Astfel, în adresa nr. 10260/2009, emisă la solicitarea I.P.J. Constanța, Biroul Român de Metrologie Legală a precizat că cerințele paragrafului 3.1.1 din Norma de metrologie legală se referă doar la operațiunile efectuate pentru evaluările în vederea acordării aprobării de model și verificărilor metrologice. Cerințele nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, în care se utilizează valoarea afișată de aparat, fără nicio ajustare - precizările fiind valabile pentru toate tipurile de cinemometre. În același sens, prin adresa nr. 9920/13.11.2013, Biroul Român de Metrologie Legală i-a comunicat că valoarea utilizată pentru constatarea vitezei de deplasare a autovehiculului este cea afișată de cinemometru, care înglobează orice posibilă eroare, fără a fi efectuate calcule ulterioare. Rezultă, așadar, că nu se pune problema unei erori în utilizarea aparatului care să fie comunicată și să prezinte vreo relevanță, marjele de eroare fiind relevante doar în vederea omologării aparatelor. Aparatele omologate și cu verificare metrologică valabilă indică valoarea corectă a vitezei măsurate.
Seria cinemometrului și celelalte date (model, producător ș.a.m.d.) sunt consemnate în buletinul de verificare metrologică, fără însă a avea relevanță pentru constatarea contravenției, relevantă fiind doar existența unei verificări metrologice valabile. Tot în buletinul de verificare metrologică este indicat și numărul de înregistrare a autovehiculului pe care este montat cinemometrul, Z, menționat și în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Cinemometrul este montat permanent în autovehicul, nu este de tip portabil iar menționarea numărului de înregistrare a autovehiculului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și în buletinul de verificare metrologică permite a se stabili că este vorba de unul și același aparat, pentru care la data constatării contravenției exista buletin de verificare metrologică valabil.
Sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 fiind corect individualizate prin aplicarea amenzii minime prevăzute pentru contravenția săvârșită. Nu trebuie omis nici faptul că petentul are numeroase antecedente contravenționale, evidențiate în cazierul său auto, pe care îl depune în copie doar pentru a argumenta corecta individualizare a sancțiunilor. Solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment petentul neglijează gravitatea faptei concrete, numeroasele sale antecedente în privința încălcării regimului legal de viteză și dispoziția art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ. Avertismentul poate fi aplicat, conform art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, numai pentru faptele cu o gravitate redusă, gravitatea faptei concrete apreciindu-se prin raportare la fapta generică pentru care legiuitorul a prevăzut sancțiuni între anumite limite. Rezultă că aplicarea sancțiunilor în limitele prevăzute de actul normativ este regula iar aplicarea avertismentului este excepția aplicabilă în situații deosebite, în care, datorită unor împrejurări concrete, fapta are o gravitate redusă. In cazul de față nu există nicio împrejurare care să califice fapta ca având un pericol social mai mic decât cel avut în vedere de legiuitor. Din contră, săvârșirea faptei în localitate, în condiții de întuneric și antecedentele contravenționale numeroase ale petentului pot constitui circumstanțe agravante și nu circumstanțe care să indice o gravitate redusă a faptei.
Din motivele arătate mai sus, solicită respingerea plângerii contravenționale.
În drept, a invocat prev. art. 108 alin. (1) litera d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 20-28) și un plic care conține două suporturi optice cu înregistrarea video.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 02.02.2015, petentul arată că susținerile intimatului sunt nefondate.
Astfel, arată că, procesul verbal este nelegal și netemeinic, întrucât nu se arată cu exactitate locația săvârșirii faptei prin indicarea numărului de km+m; în cuprinsul procesului verbal apare consemnat în mod generic faptul că viteza ar fi fost încălcată în localitatea Y, pe DN 17.
Apreciază precizarea inexactă a locației săvârșirii faptei contravine dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001,
În mod greșit indică pârâta în întâmpinare că locația inexact consemnată se datorează faptului că deplasarea se realizează pe o anumită distanță, nu într-un loc fix, deoarece încălcarea limitei de viteză legală se referă la un moment fix surprins de aparatul radar, moment în care mașina se afla într-un punct specific, care nu poate fi identificat decât prin indicarea numărului de km+m, Pentru aceste motive, apreciază că procesul-verbal a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, arată că nu se indică seria și numărul cinemometrului utilizat la înregistrarea vitezei.
Seria cinemometrului și celelalte date (model, producător ș.a.m.d.) sunt consemnate în buletinul de verificare metrologică, însă ele trebuie consemnate și în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției.
În caz contrar, nu se poate stabili dacă la momentul constatării faptei aparatul era verificat metrologic și dacă îndeplinea toate condițiile de bună funcționare, și, mai ales, dacă respectivul aparat a fost într-adevăr utilizat la săvârșirea faptei și nu altul.
Practic, neidentificarea aparatului radar utilizat la constatare atrage imposibilitatea probării veridicității celor constatate.
Lipsa acestor mențiuni este de natura să producă un prejudiciu evident petentului întrucât îl pune în imposibilitatea practică de a contesta probe a căror proveniență nu este una certă, sancțiunea aferentă fiind anularea procesului verbal ca netemeinic.
În subsidiar, în contradictoriu cu susținerile intimatului conform cărora prin solicitarea de a înlocui amenda cu avertismentul petentul neglijează gravitatea faptei concrete, arată că, prin împrejurările concrete de săvârșire a faptei nu a periclitat siguranța traficului rutier și în același timp a realizat starea de pericol prin depășirea limitelor de viteză, încetinind autovehiculul în momentul în care a realizat că se află într-o localitate.
Apreciază că din actele depuse de pârâtă nu rezultă că petentul ar avea un istoric contravențional care să nu permită aplicarea sancțiunii avertismentului. Sancțiunile contravenționale indicate în înscrisurile depuse se întind pe o perioadă de 4 ani și majoritatea sunt pentru depășirea limitei legale de viteză cu maximum 30 Km/h. Pentru aceste motive, petentul apreciază că instanța poate dispune față de petent măsura avertismentului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ale art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021 - 05.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție seria CP nr. 7878809 / 226.10.2014 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din OUG 195/2002 fiindu-i aplicată o amenda contravențională în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a 6 puncte penalizare.
S-a reținut că în data de 26.10. 2014 petentul a condus autobuzul marca BMW, cu număr de înmatriculare X, pe raza localității Șieu Măgheruș cu viteza de 93 km/h.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale în materie, art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând conform dispozițiilor art. 34, alin 1 din OG nr. 2/2001 , legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta este temeinic și legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17, a căror nerespectare este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută.
Legislația aplicabilă regimului juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție , însă, fiind vorba despre un act administrativ se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate.
Astfel, din această perspectivă îi revine petentului obligația de a administra probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul-verbal de contravenție, fapt care nu s-a întâmplat în speța de față. Petentul deși a fost citat de către instanță pentru a-și exprima poziția și pentru a proba cele afirmate, acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată nefăcând nici o dovadă a celor afirmate.
Afirmațiile petentului cu privire la situația de fapt din procesul verbal de contravenție care este neconformă adevărului instanța nu o poate reține, considerând-o lipsită de relevanță în condițiile în care acesta nu a făcut dovada contrară și, mai mult decât atât a semnat procesul-verbal de contravenție.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut ca acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. l7 din OG 2/200l, neexistând motive de nulitate absoluta a acestuia si nici de anulabilitate, fiind corect întocmit.
Instanța apreciază faptul că, în mod corect, a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea acestei contravenții, mai ales că petentul nu a dovedit existența unei alte stări de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal.
Asemenea unei infracțiuni, contravenția este fapta tipică și antijuridică, comisă cu vinovăție și care este prevăzută de lege.
De asemenea, contravenția are ca obiect juridic, un obiect material, un subiect activ, un subiect pasiv, o latură obiectivă și o latură subiectivă. În ceea ce privește latura obiectivă, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea descrisă în norma de stabilire și sancționare a contravenției, în urmarea pe care comportamentul ilicit îl produce și în raportul de cauzalitate care trebuie să existe între cele două elemente. Textul legal desemnează exact fapta care constituie contravenție.
În speță, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt reținută în sarcina contestatorului prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității.
Având în vedere aceste aspecte mai sus menționate, rezultă că fapta de săvârșirea căreia se face vinovat petentul a fost corect reținută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiția tipicității, care reprezintă corespondența ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenient si modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.
În plus, sancțiunea este corect individualizată, având în vedere situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare contravenției, respectiv faptul ca petentul a încălcat dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din OUG 195/2002.
Din înregistrarea video depusă la fila 29 aflate la fila 25 din dosar, rezulta ca petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare X cu 95 km/h , viteza măsurată cu aparatul radar amplasat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare Z.
Din buletinul aflat la fila 33 din dosar, rezultă că aparatul radar era verificat metrologic la data comiterii contravenției.
În acest sens, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a 6 puncte penalizare a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. La stabilirea cuantumului amenzii contravenționale, s-au respectat dispozițiile legale de individualizare ale acesteia. La stabilirea cuantumului amenzii contravenționale s-au respectat dispozițiile legale.
La soluționarea prezentei cauze instanța va avea în vedere și faptul că petentul nu este la prima abatere, fapt care rezultă din fișa de cazier contravențional a acestuia aflată la fila 21-22 din dosar.
Față de considerentele expuse în temeiul art.34 din O.G.nr.2/2001 plângerea a fost respinsă nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul S.B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție atacat; în subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Tribunalul examinând, conform dispozițiilor art. 476 - 478 Cod procedură civilă, hotărârea atacată, constată că aceasta este temeinică și legală, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
| ← Rectificarea judiciară a înscrierilor din cartea funciară şi... | Rezoluţiune antecontract de vânzare cumpărare. Restituire avans → |
|---|
