CIVIL.Stabilire locuinţă minor. Interesul acestuia Criterii
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Sentinţă civilă nr. 16 din data de 12.03.2014
Stabilire locuință minor. Interesul acestuia Criterii.
Prin sentința civila nr......../2011 a Judecătoriei Rm.Sarat, minorul ........născut la data de ........din relațiile de concubinaj ale părților în proces, a fost încredințat spre creștere si educare mamei apelante.
Prin cererea cu care a învestit acum instanța, intimatul reclamant solicită modificarea acestei măsuri cu consecința stabilirii locuinței copilului la domiciliul său motivat de faptul că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de către instanță la luarea acestei măsuri întrucât, din luna noiembrie 2011, imediat dupa rămânerea definitivă a sentinței civile susmenționate, mama apelantă a plecat din țară cu copilul, stabilindu-se în Italia unde nu ar mai dispune de condiții corespunzătoare pentru a asigura copilului o dezvoltare armonioasă din toate punctele de vedere.
De relevat faptul că sentința civila nr...../ 2011 a Judecătoriei Rm.Sarat a fost pronunțată sub imperiul Codului familiei aprobat prin Legea 4/19543 care reglementa instituția încredințării copilului minor spre creștere și educare iar acțiunea dedusă acum judecății a fost promovată sub imperiul Codului civil aprobat prin Legea 287/2009 care înlocuiește instituția de mai sus cu instituțiile autorității părintești asupra copiilor lor minori și stabilirea locuinței acestora.
În ceea ce privește autoritatea părintească, în conținutul căreia intră, potrivit art 487 și următoarele Cod civil, dreptul dar și îndatorirea părinților de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri dar și însușirilor și nevoilor copilului, ambele părți au fost de acord, prin cererea de chemare în judecată și întâmpinarea formulată în cauză, ca aceasta să se exercite în comun.
Divergentă este poziția părinților doar în ceea ce privește stabilirea locuinței minorului......., fiecare solicitând ca aceasta să fie stabilită la domiciliul lui.
Prin sentința apelată Judecătoria Rm Sărat a apreciat că sunt suficiente motive pentru a se schimba măsura încredințării minorului mamei, dispusă prin sentința civila nr......./.2011, definitivă și irevocabilă, și a se dispune stabilirea domiciliului acestuia la locuința tatălui.
Art- 403 Cod civil, permite modificarea măsurilor dispuse prin hotărâre judecătorească în legătură cu exercitarea relațiilor dintre părinți și copii numai în măsura în care s-au schimbat împrejurările avute în vedere atunci când s-au stabilit aceste măsuri.
Cu alte cuvinte, reclamantul intimat trebuia să dovedească, prin actiunea dedusă judecății, că față de momentul pronunțării sentinței civile nr........ /2011, intrată în puterea lucrului judecat, se impune reevaluarea situației minorului .....din perspectiva locuinței acestuia dat fiind că actualele condiții oferite de mamă nu mai răspund dezideratului interesului superior al copilului proclamat de art 263 Cod civil, acest deziderat fiind mai bine atins în măsura în care minorului i s-ar stabili locuința la domiciliul lui.
În acest sens Tribunalul reține că, într-adevăr, atunci când a dispus încredințarea minorului părților în proces către mamă, spre creștere și educare, Judecătoria Rm. Sărat și, ulterior Tribunalul, în calea de atac, au avut în vedere faptul că aceasta locuia în......, unde avea în proprietate un apartament, și era încadrată în muncă la SC ......SRL, asigurând, astfel, satisfacerea nevoilor de trai ale copilului.
Acum, apelanta se află în Italia unde, așa cum rezultă din referatul de anchetă psiho-socială efectuată în apel, la domiciliul său, prin comisie rogatorie de către Tribunalul din Arezzo f. 54-86 dosar apel , locuiește într-un apartament format din două camere, bucătărie și baie, alături de mama sa ( bunica maternă a copilului) și de concubinul acesteia, apartament închiriat de acesta din urmă.
Este adevărat că spațiul de locuit este minimal și că mama ar trebui să facă eforturi pentru a asigura copilului condiții mai generoase însă, de cealaltă parte, stabilirea locuinței minorului la tată ar însemna, în fapt, stabilirea locuinței la bunici paterni unde, așa cum a afirmat chiar intimatul în ședința publică din 17.01.2014 copilul ar urma să locuiască în cursul săptămânii, numai în week-end urmând să stea cu tatăl.
Or, potrivit art 487 și următoarele Cod civil, primii chemați să se ocupe de creșterea , îngrijirea și educarea copiilor sunt părinții, numai în subsidiar bunicii, iar în speță, schimbarea locuinței minorului la tată ar echivala cu trecerea lui în fapt din grija și supravegherea mamei în grija și supravegherea bunicilor, lucru care, apreciază Tribunalul că nu este în acord cu interesul acestuia.
Aici trebuie avut în vedere și faptul că la cei 6 ani ai săi minorul, aflat în Italia de la vîrsta de 4 ani, este foarte posibil să nu-și mai cunoască bunicii paterni astfel că ar fi un efort deosebit pentru el să se desprindă de mamă și să fie adus în România unde să fie crescut, în cea mai mare parte a timpului, de către bunici.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât atât din referatul de anchetă psiho socială efectuat în apel cât și din raportul întocmit de medicul psiholog-psihoterapeut Elisa Biondini, este adevărat, la cererea pârâtei apelante și din înscrisurile emanând de la Grădinița Pio XII respectiv, certificatul de frecvență , dovada plății taxelor aferente cursurilor , precum și caracterizare de la această instituție, rezultă că minorul este integrat în actualul context de viață , este foarte atașat de mamă, de mătușă și de bunica maternă a depășit orice bariere ale noii realități lingvistice și culturale și frecventa, la momentul întocmirii înscrisurilor amintite, cu regularitate grădinița, acum el fiind elev în cls I la Arezzo unde este dus și luat de mama sa, relaționează bine cu profesorii și colegii și s-a acomodat în grupă atât cu copii de aceeași vârstă cât și cu ceilalți.
În acest sens Tribunalul mai observă că și cu prilejul efectuării anchetei psiho-sociale la domiciliul apelantei s-a luat legătura cu copilul care nu-și mai amintește prea multe lucruri despre perioada în care a locuit în România și nu dorește să locuiască cu tatăl său
Așa fiind, opinia Tribunalului este aceea că, deși locația mamei și a copilului s-a schimbat, în sensul că ei acum se află în Italia, nu se poate concluziona că actualele condiții de locuit reclamă schimbarea locuinței copilului la tată.
Nici în ceea ce privește veniturile obținute de mamă nu se poate afirma că aceasta nu este în măsură să facă față nevoilor pe care le implică creșterea și educarea minorului și că se impune să se stabilească locuința acestuia la tată.
Atunci când s-a pronunțat sentința civilă nr.593/11.03.2011, s-a avut în vedere că mama era încadrată în muncă la SC .......SRL. În Italia, apelanta a făcut dovada că este angajată cu contract de muncă în calitate de colaboratore familială, lucru confirmat și de referatul de anchetă socială efectuat prin comisie rogatorie în apel.
Este adevărat că cei doi martori audiați la cererea reclamantului intimat, ........au conturat, în declarațiile lor, un profil al apelantei de o moralitate îndoielnică, însă Tribunalul apreciază că cele afirmate de martori sunt subiective și făcute pro causa având în vedere că referatul de anchetă psiho-socială relevă faptul că aceasta are, în Italia, un stil de viață foarte rezervat și modest, este o persoană echilibrată, responsabilă și capabilă să se ocupe în mod adecvat de fiul său.
Mai mult, în ședința de judecată din 17.01.2014 intimatul reclamant a arătat că ar fi de acord ca minorului să continue a avea locuința la domiciliul mamei dacă aceasta ar trăi în România.
Or, de aici Tribunalul observă că ceea ce îl nemulțumește pe acesta este faptul că minorul se află la o distanță mult prea mare de el și nu poate menține cu acesta o legătură rezonabilă.
Apelanta este, însă, liberă să-și aleagă țara în care înțelege să-și stabilească reședința și nu poate fi obligată să revină în România.
În condițiile în care părțile, care au înțeles să aducă împreună pe lume un copil, nu mai formează un cuplu, evident că minorului trebuie să i se stabilească locuința la unul din ei, celălalt păstrând dreptul de a exercita și el atributele autorității părintești și de a menține contacte și cu copilul și dreptul de a-l vizita.
Așa fiind, și găsind că nu sunt motive pentru a se considera că se impune schimbarea locuinței minorului la tatăl reclamant, Tribunalul urmează să dea eficiență dreptului acestuia de a avea legături personale cu copilul, drept consacrat de art 401 al. 1 Cod civil.
Cu toate acestea, față de împrejurarea că sentința civilă nr.593/11.03.2011, așa cum s-a arătat deja, a fost pronunțată sub imperiul Codului familiei, actualmente abrogat, și având în vedere că, prin sentința astăzi apelată, s-a încuviințat exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți, aducându-se din acest punct de vedere modificări măsurii încredințării minorului către mamă, urmează ca și aspectul locuinței copilului să se aducă în acord cu actuala reglementare chiar dacă, în conținutul noțiunii de încredințare a copilului către mamă intra, ca și o componentă a acesteia, împrejurarea că minorul avea aceiași locuință cu a părintelui căruia îi fusese încredințat spre creștere și educare.
Drept consecință, în temeiul art 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în parte sentința apelată în sensul că se va stabili domiciliul minorului .....la mama sa, apelanta .........urmând a se înlătura obligația acesteia de plata pensiei de întreținere lunară de 150 Euro, ea urmând să presteze întreținere copilului în natură, prin asigurarea celor necesare traiului.
Totodată, pornind de la interesul superior al minorului care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, astfel după cum se prevede și în art. 2, al. 3, din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, având, totodată, în vedere și dispozițiile art. 16 din același act normativ conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, Tribunalul va încuviința tatălui reclamant dreptul de a avea legături personale cu minorul......, după următorul program : o dată pe lună la domiciliul copilului (aflat acum în Italia), mai exact în primul sfârșit de săptămână , atât în ziua de sâmbătă cât și în ziua de duminică începând cu ora 10,00 și până la ora 18.00 ; în fiecare an în perioada vacanței de vară începând cu 15.07, ora 12,00 până la 15.08 , ora 12,00 prin luarea minorului la domiciliul tatălui ; în perioada sărbătorilor de iarnă și a sărbătorilor de Paști, respectiv în anii pari începând cu 23.12 până la 27.12 , precum și a doua zi de Paști , prin luarea copilului la domiciliul tatălui , iar în anii impari începând cu 28.12 până la 2.01 și prima și a doua zi de Paști tot prin luarea copilului la domiciliul tatălui, cu obligația acestuia de a-l înapoia la sfârșitul perioadelor de vizită.
Transportul copilului de la domiciliul lui la domiciliul tatălui cade în sarcina acestuia din urmă.
Deși reclamantul intimat, prin cererea de chemare în judecată a solicitat să-i fie încuviințate legături personale cu copilul de doua ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vineri orele 16:00 până duminica la orele 19:00 cu luarea in domiciliu său, Tribunalul a considerat această modalitate de vizitare nerealistă dat fiind faptul că minorul se află în Italia și nu poate fi adus în România de 2 ori pe lună.
Tot în considerarea distanței, a vârstei minorului dar și a faptului că acesta nu și-a mai văzut tatăl de mai bine de 2 ani, Tribunalul a apreciat că pentru a nu fi un efort prea mare pentru copil și pentru ca acesta să se obișnuiască treptat cu prezența tatălui în viața sa, este necesar ca vizitele lunare să se desfășoare la domiciliul copilului și numai vizitele din vacanța de vară și cele din perioada sărbătorilor de iarnă și a celor de Paști să se desfășoare prin luarea acestuia la domiciliul tatălui.
Mama apelantă are îndatorirea de a asigura condițiile pentru exercitarea dreptului de vizită al tatălui și de a facilita apropierea dintre cei doi dat fiind dreptul incontestabil atât al copilului cât și al părintelui cu care acesta nu locuiește de a menține legături unul cu celălalt cât mai apropiate posibil de legăturile specifice unei vieți de familie.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la exercitarea în comun a autorității părințești.
| ← CIVIL.Punere în posesie. Daune cominatorii | CIVIL.Acţiune în grăniţuire şi drum de acces. Necesitatea... → |
|---|
