Clauze compromisorii. Jurisprudență Clauze compromisorii
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 688 din data de 19.05.2015
Dosar nr. 3100/90/2014
SECȚIA I CIVILA
Sentința civila nr. 688 19 mai 2015
Clauze compromisorii
Dacă părțile au stabilit ca litigiile dintre ele sa fie soluționate pe calea arbitrajului, prin inserarea unei clauze compromisorii in Contractul Cadru, fiind exclusă competența instanțelor judecătorești de drept comun in favoarea instanței arbitrale, rezultă că părțile au optat pentru arbitrajul instituționalizat, fiind suficientă astfel referirea la instituția care organizează arbitrajul , în speță Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie din București, România .
Potrivit art.554 alin.1 Cod.pr.civ ,,Instan?a judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o conven?ie arbitrală, î?i va verifica propria competen?ă ?i se va declara necompetentă numai dacă păr?ile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând conven?ia arbitrală. În acest caz, instan?a î?i va declina competen?a în favoarea organiza?iei sau institu?iei pe lângă care func?ionează arbitrajul institu?ionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instan?a va respinge cererea ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti ,,.
Față de împrejurarea că părțile procesului nu au optat pentru un arbitraj ad-hoc (situație în care se impunea respingerea cererii ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti), ci pentru arbitrajul instituționalizat, tribunalul, constatând necompetența generală a instanțelor judecătorești, a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului, în favoarea Curții de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie din București, România..
La data de 19 septembrie 2015, creditoarea Oltchim SA a chemat în judecată pe debitoarea SC B.SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta din urmă la plata sumelor de 122.022,34 Euro reprezentând marfă livrată și neachitată, penalități de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi, calculate conform contractelor încheiate între părți, până la momentul achitării integrale a debitului, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că între societatea OLTCHIM S.A. Rm. Vâlcea si B.SRL Italia a fost stabilita relația comerciala ca urmare a livrării de către S.C. Oltchim S.A. a mai multor produse.
Creditoarea a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în acest scop încheind contractul de pregătire a medierii nr. 199/ 24.07.2013 cu Biroul de mediator C.D. In baza acestui contract, mediatorul a transmis o invitație la mediere către societatea debitoare B. SRL, insa aceasta nu s-a prezentat la ședința fixata, fapt consemnat prin Procesul verbal privind prezenta părtilor la ședința de mediere nr. 253/ 07.08.2013.
Suma solicitata este o creanța certă, care rezulta din facturile emise de societatea creditoare recunoscute de debitoare; lichidă, pentru ca se știe nu doar ca se datorează o suma de bani, ci si cât se datorează si exigibila, fiind o creanța ajunsă la scadență si în privința căreia s-a născut dreptul la acțiune al creditoarei, in vederea realizării acesteia.
Cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 194, art. 1064 si urm. din NCPC, art. 77 din Legea nr. 85/ 2006.
La primul termen de judecată, respectiv în ședința publică din data de 5 mai 2015, debitoarea B. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești de drept comun si in principal respingerea cererii de chemare in judecata ca nefiind de competenta instanțelor judecătorești de drept comun; in subsidiar, declinarea competentei in favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț si Industrie a României situată in București; admiterea excepției lipsei capacității de folosința a societății B. SRL si pe cale de consecința respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane juridice fără capacitate de folosința; respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata și obligarea societății reclamante la plata cheltuielilor de judecata generate de soluționarea prezentei cauze.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești de drept comun, invocată de pârâta din proces, tribunalul a constat următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanta Oltchim SA s-a solicitat obligarea pârâtei B. SA la plata sumelor de 122.022,34 Euro reprezentând marfă livrată și neachitată, penalități de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi, calculate conform contractelor încheiate între părți, până la momentul achitării integrale a debitului, precum și la cheltuieli de judecată.
Reclamanta a invocat drept temei al pretențiilor sale existența Contractului Cadru nr. DV 7007/12390/PETOL din data de 03.12.2011 și un număr de trei acte adiționale încheiate în baza acestuia , purtând nr. 45/01.07.2012 , 47/05.08.2012 și 49/05.08.2012.
Tribunalul reține că , potrivit art. 16 din Contractul Cadru "Disputele apărute între părți pe parcursul derulării prezentului contract se vor soluționa pe cale amiabilă. In cazul in care părțile nu reușesc sa ajungă la un acord amiabil în termen de 3 luni, litigiile se vor prezenta spre soluționare Comisiei de Arbitraj a Camerei de Comerț si Industrie a României. Curtea de Arbitraj va soluționa disputele conform propriilor sale norme și proceduri, in baza prevederilor prezentului contract si a legii în vigoare a României. Disputele se vor soluționa in București, Romania."
Rezultă că părțile au stabilit ca litigiile dintre ele sa fie soluționate pe calea arbitrajului, prin inserarea unei clauze compromisorii in Contractul Cadru, fiind exclusă competența instanțelor judecătorești de drept comun in favoarea instanței arbitrale. Se constată că ,astfel cum prevede art.550 alin.1 teza a a doua ,părțile au optat pentru arbitrajul instituționalizat ,fiind suficientă astfel referirea la instituția care organizează arbitrajul ,în speță Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie din București, România .
Potrivit art.554 alin.1 Cod.pr.civ ,,Instan?a judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o conven?ie arbitrală, î?i va verifica propria competen?ă ?i se va declara necompetentă numai dacă păr?ile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând conven?ia arbitrală. În acest caz, instan?a î?i va declina competen?a în favoarea organiza?iei sau institu?iei pe lângă care func?ionează arbitrajul institu?ionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instan?a va respinge cererea ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti ,,.
Față de împrejurarea că părțile procesului nu au optat pentru un arbitraj ad-hoc (situație în care se impunea respingerea cererii ca nefiind de competen?a instan?ei judecătore?ti ,astfel cum a solicitat, în principal, pârâta), ci pentru arbitrajul instituționalizat, tribunalul, constatând necompetența generală a instanțelor judecătorești, va dispune declinarea competenței de soluționare a litigiului, în favoarea Curții de Arbitraj a Camerei de Comerț și Industrie din București, România ,soluția de declinare fiind prevăzută expres de textul de lege enunțat anterior.
Se mai constată,de asemenea, că pârâta este cea care a invocat existența clauzei compromisorii inserate în contractul semnat de ambele părți, care nu au invocat motive de nulitate sau care ar determina ca aceasta să fie inoperantă, după cum nici tribunalul nu a identificat asemenea cauze. În aceste condiții ,tribunalul a apreciat că
nu se aplică prevederile art.554 alin.2 Cod., nefiind incident nici unul dintre cazurile limitativ prevăzute la lit.a-c ale acestui aliniat și care ar putea obliga instanța să rețină procesul spre soluționare.
1
| ← Drept civil. Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) | Conflicte de munca. Drepturi salariale. Jurisprudență Chemare... → |
|---|
