Compensaţii băneşti.. Jurisprudență Vânzări-Cumpărări
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 385 din data de 28.01.2013
Compensații bănești.
Natura "contractului de vânzare cumpărare de recolonizare"; în contextul adoptării Decretului nr. 553/1953. Posibilitatea moștenitorilor de a beneficia de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998.
Contractul de vânzare - cumpărare are valoare compensatorie, întrucât a fost încheiat cu autorul intimatei în condițiile prevăzute de Legea nr. 715/1946, iar în conformitate cu art. 2 si art. 3 din acest act normativ, datoriile colonistului se stabileau prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria, soldul respectiv reprezentând datoria față de statul roman, ce urma a fi achitată în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.
În ceea ce privește Decretul nr. 553/1953, la art. 1 din actul normativ se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 385/28.01.2013)
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 21.02.2012 pe rolul Tribunalului Ialomița și înregistrată sub nr. 526/98/2012, reclamanta F. E. a chemat în judecată pe pârâta ANRP, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 1295/20.12.2011 emisă de pârâtă, numai în ce privește aspectul că autorul defunct B. C. a fost despăgubit în urma recolonizării conform contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948, să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să se dispună acordarea de compensații materiale pentru toate bunurile mobile și imobile ce sunt cuprinse în Situația de avere imobiliară rurală a autorului defunct B. C., respectiv :
- imobil teren agricol 10 ha;
- imobil teren intravilan în suprafață de 2400 mp , (teren loc de casă);
- casă de locuit formată din 2 camere;
- anexe gospodărești, șopron, porumbar, grajd animale;
- recolta neridicată de floarea soarelui de pe suprafața de 0,5 ha;
- recolta neridicată de porumb de pe suprafața de 2,5 ha;
- 25 pomi fructiferi.
De asemenea, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, calculate după trecerea a 30 de zile de la comunicarea sentinței ce se va pronunța în cauză.
Prin Sentința civilă nr. 640/F/12.03.2012 Tribunalul Ialomița în baza art. 158 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.2 pct.1 lit. d Cod procedură civilă, coroborate cu art.10 alin.1 și 3 din Legea nr. 554/2004 și art.7 alin.4 din Legea nr. 9/1998 a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.7 alin.4 din Legea nr. 9/1998 care stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalul în raza căruia domiciliază reclamanta și cum niciuna din părțile din proces nu-și au domiciliul sau sediul în raza de competență a Tribunalului Ialomița competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalul Călărași - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin Sentința civilă nr. 791 din data de 8 mai 2012, Tribunalul Călărași a admis contestația formulată împotriva Deciziei nr. 1295/20.12.2011 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în parte, a dispus anularea în parte a deciziei contestate, numai în ce privește aspectul că autorul defunct a fost despăgubit în urma recolonizării conform contractului de vânzare - cumpărare din anul 1948 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să acorde reclamantei, alături de ceilalți moștenitori ai defunctului B. C., compensații bănești pentru toate bunurile abandonate de acest autor în Bulgaria, respectiv și pentru diferența de 0,50 ha teren agricol și un imobil compus din casă cu 2 camere și anexe gospodărești și 1500 mp teren intravilan, precum și la plata de daune cominatorii în cuantum de 10 lei/zi de întârziere, calculate după trecerea a 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 5/08.06.2011 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamantei alături de ceilalți moștenitori le-au fost acordate compensații bănești în cuantum de 7598,4 lei pentru bunurile mobile și imobile abandonate de autorul defunct B. C. pe teritoriul statului bulgar, respectiv: 5733 lei compensații bănești pentru 0,50 ha teren agricol și 1867,4 lei compensații bănești pentru recolte neridicate de porumb și floarea soarelui.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat în termen legal contestație, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 1295/20.12.2011 emisă de pârâta ANRP s-a admis în parte contestația formulată și s-au acordat despăgubiri și pentru 25 pomi fructiferi cu motivarea că autorul defunctului a fost despăgubit parțial în natură prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948.
Instanța de fond a apreciat că decizia emisă de pârâta este nelegală, deoarece nu se poate reține natura compensatorie a actului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948 între autorul defunctului Barbu Constantin și Statul Român, atât timp cât din conținutul actului de vânzare cumpărare menționat mai sus rezultă că autorul defunct a cumpărat terenul și imobilul specificate în contract pentru prețul de vânzare de 12900 lei.
Atât timp cât defunctul B. C. a dobândit imobilele specificate pentru prețul de vânzare de 12900 lei, Tribunalul a considerat că nu se poate reține natura compensatorie a contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948, astfel încât dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998 avute în vedere de Comisia Județeană Călărași la emiterea Hotărârii nr. 5/2011 și de pârâta ANRP la emiterea Deciziei nr. 1295/2011 nu sunt aplicabile în cauză.
Nefiind incidente în speță dispozițiile art.3 din Legea nr. 9/1998 măsura ANRP de admitere în parte a contestației formulate împotriva Hotărârii nr.5/2011 a Comisiei județene Călărași este nelegală, decizia urmând a fi anulată în parte numai în ce privește aspectul că autorul defunct a fost despăgubit în urma recolonizării conform contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948.
Pe de altă parte, s-a reținut că pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit existența vreunei decizii de stabilire a despăgubirilor emisă în baza Legii nr. 715/1946, a eventualelor datorii ale colonistului B. C. sau a sumei rezultate în urma compensării acestora, rezultând astfel că Statul Român nu a stabilit și, cu atât mai puțin, plătit autorului reclamantei vreo despăgubire.
În ceea ce privește Decretul nr. 553/23.12.1953 emis de Prezidiul MAN a R.P.R. s-a apreciat că nu poate fi avut în vedere în prezenta cauză, întrucât actul normativ nu a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial, neexistând certitudinea că acesta a fost vreodată aplicat de către Statul Român.
În cauză reclamanta a tăgăduit că autorul lor a beneficiat de prevederile Decretului nr. 553/1953, iar pârâta nu a produs nici o dovadă în sens contrar.
În ceea ce privește daunele cominatorii, instanța de fond a considerat că reclamanta este îndreptățită să le primească întrucât acestea reprezintă un mijloc de constrângere al pârâtei să își îndeplinească o obligație legală, având și un scop sancționator pentru pârâtă în caz de nerespectare a obligației stabilită în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ANRP, considerând că aceasta este netemeinică si nelegală pentru următoarele motive:
1. În temeiul art. 35 alin. 4 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007 Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin Decizia nr. 1295/20.12.2011, a admis în parte contestația împotriva Hotărârii nr. 5/08.06.2011 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru următoarele motive:
Potrivit Situației de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare și Declarațiunii, autorul B. C. a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere, 1.500 mp teren intravilan, 25 pomi fructiferi și recolte, respectiv 0,5 ha floarea soarelui și 2,5 ha porumb.
Autorul a primit în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafață de 9,5 ha* o casă cu două camere, dependințe și un teren intravilan în suprafață de 2.000 mp în comuna ………, centrul C………., jud. Constanța.
Contractul de vânzare - cumpărare din 1948 a fost încheiat cu autorul în condițiile respectării prevederilor Legii nr. 715/1946, potrivit căreia, conform art. 2 si art. 3 se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria. Soldul respectiv reprezenta datoria față de statul roman, ce urma a fi achitată de aceasta în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.
Recurenta a previzat că autorul, recolonizat a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 1948 în condițiile art. 14, respectiv "subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilului și locul de casă arătate și descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea întinderii, renunț la orice retențiune în viitor față de Statul Român și mă oblig să respect toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, și prin acest contract".
De asemenea, a învederat că la art. 1 din Decretul nr. 553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
În ceea ce privește obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii, recurenta a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și față de dispozițiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, cererea este inadmisibilă.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând ca hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsita de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 și art. 3041 din Codul de Procedură Civila, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de către reclamanta F. E.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile Legii nr. 9/1998, Hotărârea de Guvern nr. 753/1998, Hotărârea de Guvern nr. 286/2004.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
În fapt, prin Hotărârea nr. 5/08.06.2011 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, intimatei - reclamante, alături de ceilalți moștenitori, le-au fost acordate compensații bănești în cuantum de 7598,4 lei pentru bunurile mobile și imobile abandonate de autorul defunct Barbu Constantin pe teritoriul statului bulgar, respectiv 5733 lei compensații bănești pentru 0,50 ha teren agricol și 1867,4 lei compensații bănești pentru recolte neridicate de porumb și floarea soarelui.
În urma contestației formulate de intimata-reclamantă, recurenta-pârâtă ANRP a emis Decizia nr. 1295/20.12.2011 prin care s-a admis în parte contestația formulată și s-au acordat despăgubiri și pentru 25 pomi fructiferi cu motivarea că autorul defunctului a fost despăgubit parțial în natură prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948.
Curtea constată că în mod eronat a apreciat Tribunalul Călărași că decizia emisă de recurenta - pârâta este nelegală, întrucât nu se poate reține natura compensatorie a actului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948 între autorul defunctului B. C. și Statul Român.
Contrar celor reținute de instanța de fond, instanța de control judiciar apreciază că Decizia nr. 1295/20.12.2011 este legală, din considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond - Situația de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare și Declarațiunea - autorul intimatei-reclamante, B. C., a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere, 1.500 mp teren intravilan, 25 pomi fructiferi și recolte, respectiv 0,5 ha floarea soarelui și 2,5 ha porumb.
De asemenea, în urma recolonizării, autorul intimatei a primit, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafață de 9,5 ha, o casă cu două camere, dependințe și un teren intravilan în suprafață de 2.000 mp în comuna ……….., centrul …….., jud. Constanța.
Curtea reține că acest contract de vânzare-cumpărare are valoare compensatorie, întrucât a fost încheiat cu autorul intimatei în condițiile prevăzute de Legea nr. 715/1946, iar în conformitate cu art. 2 si art. 3 din acest act normativ, datoriile colonistului se stabileau prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria, soldul respectiv reprezentând datoria față de statul roman, ce urma a fi achitată în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.
Se mai reține că potrivit art. 14 din contractul (fila 15 dosar fond) semnat de autorul intimatei, recolonizat, acesta a declarat următoarele: "prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilului și locul de casă arătate și descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea întinderii, renunț la orice retențiune în viitor față de Statul Român și mă oblig să respect toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, și prin acest contract".
În ceea ce privește Decretul nr. 553/1953, Curtea constată că la art. 1 din actul normativ se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941. Împrejurarea că acest decret nu a fost publicat în Monitorul Oficial nu este în măsură să conducă la concluzia că prevederile din conținutul său nu au fost aplicate, așa cum reține instanța de fond, întrucât există mai multe decrete care datează din perioada respectivă și care au produs efecte și au fost aplicate, fără a fi publicate în Monitorul Oficial, obligația publicării nefiind instituită pentru toate categoriile de acte normative.
În concluzie, în raport de actele normative menționate și de clauzele inserate în Contractul de vânzare - cumpărare din 1948, semnat de autorul intimate, în special cea de la art. 14, Curtea reține că actul are, în mod indiscutabil, o natură compensatorie, Decizia nr. 1295/20.12.2011 emisă de recurenta - pârâtă ANRP fiind, pe cale de consecință, un act administrativ legal.
Din aceste considerente, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare în parte a Deciziei nr. 1295/20.12.2011 emisă de pârâta ANRP și de obligare a acesteia la emiterea unei noi decizii.
Având în vedere soluția de respingere a cererii principale și caracterul accesoriu al cererii de obligare la plata daunelor cominatorii, cerere care ar putea fi admisă numai în condițiile în care s-ar fi admis cererea de anulare a Deciziei nr. 1295/20.12.2011 și de obligare la emiterea unei noi decizii, Curtea constată că și cererea de obligare la plata de daune cominatorii urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
| ← Calitatea de persoană îndreptăţită. Dovada proprietăţii... | Plângere de carte funciară. Imposibilitatea intabulării unui... → |
|---|
