Competenţă materială a instanţelor judecătoreşti. Limitele rejudecării după desfiinţarea cu trimitere. Efectele modificării cererii introductive de instanţă în faza de rejudecare, după desfiinţare
| Comentarii |
|
Art. 132 alin. (1) C. proc. civ. distinge între două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, iar cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, cum ar fi părţile, obiectul cererii şi temeiul juridic al acesteia. Această distincţie prezintă importanţă deoarece conform art. 132 şi art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părţi, decât la prima zi de înfăţişare, care este aceea în care părţile pot pune concluzii. În caz contrar, cererea este tardivă, precum aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limitele precis determinate în sensul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul apel. Într-o atare situaţie, prima instanţă a depăşit limitele rejudecării şi reţinând ca pertinentă precizarea de acţiune a abandonat întregul litigiu, ce prin ipoteză îi era dat să-l rejudece, declinându-şi competenţa în favoarea altei instanţe numai pentru considerentul că printr-o modificare de cerere, neprocedural formulată, depusă şi înregistrată, s-a schimbat natura cauzei.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1797 din 16 noiembrie 2006
Prin încheierea comercială nr. 3349 din 11 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C.C. și intervenientele S.V. și L.M. împotriva pârâtei SC C. SA Botoșani și Asociația A. P.A.S. Botoșani în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.
Pentru a dispune astfel prima instanță reține că excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă este întemeiată deoarece conform art. 3 din O.G. nr. 26/2000 asociația este o persoană juridică de drept civil al cărei obiect de activitate este fără scop lucrativ, astfel că faptele juridice emanate de la asociație sau în legătură cu aceasta nu pot fi cenzurate decât de instanța civilă și în cadrul procesual stabilit de legea civilă.
împotriva acestei hotărâri reclamantul C.C. și intervenientele S.V.și L.M. au declarat recurs în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și ținând seama de dispozițiile legale pertinente, incidente în materie Curtea reține că este fondat pentru considerentele ce urmează:
1. încheierea recurată a fost pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în calitate de instanță de trimitere, în faza soluționării unui litigiu în rejudecare după desființarea în apel a unei sentințe anterioare.
2. Astfel, Curtea constată că prin decizia civilă nr. 217 din 12 septembrie 2005 pronunțată de această Curte de Apel în dosarul nr. 2131/2005, s-au admis apelurile formulate de C.C., S.V. și L.M. împotriva sentinței civile nr. 502 din 22 decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 38/2004 al Tribunalului Comercial Cluj pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. în decizia de desființare cu trimitere se arată că prima instanță a încălcat dispozițiile prevederile de art. 260 și art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv nu s-a semnat de către judecătorul fondului încheierea de amânare a pronunțării dată la 15 decembrie 2004, astfel că acest act de procedură și sentința care o urmează sunt lovite de nulitate conform art. 105 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
în rejudecare, după desființare, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Comercial Cluj sub nr. unic 1843/1285/2005 iar la data de 22 noiembrie 2005, înainte de primul termen de judecată fixat pentru data de 6 decembrie 2005, reclamantul și intervenientele au formulat o precizare de acțiune prin care au învederat că extind cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea inițială, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului constitutiv de înființare a Asociației A. Botoșani P.A.S. și a Statutului asociației, să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 20 din 23 septembrie 2004 a Judecătoriei Botoșani și să se dispună radierea Asociației A. Botoșani P.A.S. din Registrul asociațiilor, aflat la Grefa Judecătoriei Botoșani începând cu data de 27 iulie 1994 și să se constate inexistența Asociației P.A.S. A. Botoșani ca subiect de drept începând cu 24 iulie 1994.
Prin încheierea din ședința publică din 20 iunie 2006 Tribunalul Comercial Cluj a consemnat poziția procesuală a pârâtei SC C. SA Botoșani și a intervenientei Asociația A. P.A.S. Botoșani în ceea ce privește precizarea de acțiune, respectiv excepția de inadmisibilitate pe considerentul că aceasta ar fi de fapt o modificare de acțiune sens în care Tribunalul Comercial Cluj nu este competent material. în acest sens se solicită fie declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, fie admiterea excepției de inadmisibilitate.
Instanța a amânat pronunțarea asupra ambelor excepții pentru data de 27 iunie 2006.
Prin notele de concluzii privind excepția inadmisibilității precizării de acțiune, depuse înainte de pronunțare, pârâta și intervenienta au reiterat în scris concluziile orale circumscrise excepției de inadmisibilitate susținând în final că dat fiind regimul juridic al cererilor ce formează obiectul precizării de acțiune acestea nu pot fi dezbătute în acest cadru procesual, instanța neavând competența materială să le analizeze.
Prima instanță a mai amânat pronunțarea asupra excepțiilor pentru data de 4 iulie 2006 și ulterior pentru data de 11 iulie 2006, după ce în prealabil s-au înregistrat concluziile scrise ale recurentelor asupra ambelor excepții de procedură.
Față de cele ce preced, Curtea reține că în fața primei instanțe s-au pus în discuție și dezbătut cele două excepții antamate de intimați, respectiv excepția de inadmisibilitate a precizării de acțiune și excepția de necompetență materială, așa încât motivul de recurs axat pe prev. art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este dat în cauză.
Cu toate acestea Curtea reține că, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției de necompetență materială ținând seama exclusiv de natura juridică a precizării de acțiune și întrucât și-a declinat competența de soluționare a întregului dosar în favoarea Tribunalului Cluj s-a pronunțat implicit și asupra excepției de inadmisibilitate invocată în cauză.
Dintr-o astfel de perspectivă și ținând seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și în raport de momentul procesual al înregistrării precizării de acțiune, Curtea reține următoarele:
Tribunalul Comercial Cluj avea de soluționat o cauză comercială inițial soluționată prin sentința comercială nr. 502 din 22 decembrie 2004. Această sentință a fost desființată în apel reținându-se că încheierea de amânare a pronunțării este lovită de nulitate deoarece nu a fost semnată de judecătorul fondului.
Or, prin desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare s-a invalidat momentul procesual al dezbaterilor în fond ale cauzei și concluziile părților consemnate în încheierea de amânare a pronunțării și etapele ulterioare ale procesului, deliberarea și hotărârea. Prin urmare, prima instanță urma să refacă, în rejudecarea cauzei, doar actele referitoare la momentele procesuale invalidate de instanța de apel.
Astfel fiind, precizarea de acțiune a reclamantei și intervenientelor prin care s-a urmărit modificarea acțiunii inițiale a fost formulată cu depășirea limitelor procesuale din faza de rejudecare survenită prin desființarea sentinței de instanța de apel, deci cu încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.
într-o astfel de ipoteză prima instanță nu mai avea căderea să pună în discuție și să analizeze excepția de necompetență materială a întregii cauze ci trebuia să răspundă și să soluționeze excepția de inadmisibilitate în această etapă procesuală a precizării de acțiune și să procedeze apoi la rejudecarea cauzei ce implica refacerea actelor de procedură care au fost anulate de instanța de apel.
Pe de altă parte, Curtea reține că legea procesual civilă conține în art. 132 distincția între două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale iar cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, cum ar fi părțile, obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia. Această distincție prezintă importanță deoarece conform art. 132 și art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii.
Altfel, cererea este tardivă ca și aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limitele precis determinate, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul apel.
Neprocedând astfel, prima instanță a depășit limitele rejudecării și reținând ca pertinentă precizarea de acțiune a abandonat întregul litigiu, ce prin ipoteză îi era dat să-l rejudece, declinându-și competența în favoarea altei instanțe numai pe considerentul că printr-o modificare de acțiune, neprocedural formulată, depusă și înregistrată, s-a schimbat natura cauzei.
Or, pentru a se restabili legalitatea nesocotită de prima instanță, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) cu aplicarea art. 158 C. proc. civ. și art. 315 C. proc. civ. va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge excepția de necompetență materială și drept urmare va trimite cauza pentru continuarea judecății în primă instanță la Tribunalul Comercial Cluj, așa cum s-a statuat în decizia nr. 217 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin nerecurare.
Față de cele ce preced, Curtea reține că analiza celorlalte motive de recurs referitoare la încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 și incidența art. 17 C. proc. civ. este de prisos.
| ← Divorţ cu element de extraneitate. Determinarea instanţei... | Executare silită. Terţ dobânditor al bunului ce a format... → |
|---|
