Executare silită. Terţ dobânditor al bunului ce a format obiect al gajului. Efectele bunei sale credinţe
| Comentarii |
|
Gajul electronic, constituit în baza art. 13 şi urm. din Legea nr. 99/1999, îndeplineşte condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (art. 29). Absenţa înscrierii determină inopozabilitatea garanţiei reale faţă de terţul dobânditor al bunului afectat gajului, ceea ce înseamnă că, prior tempore potior iure, dreptul terţului dobândit anterior înscrierii este definitiv câştigat.
Secţia civilă, Decizia nr. 294 din 19 martie 2008
Prin sentința civilă nr. 6191 din 3.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6138/55/2007 a fost admisă contestația la executare formulată de contestator C.F. în contradictoriu cu intimații R.D. și T.D. în consecință, instanța a anulat procesul-verbal încheiat la 1.06.2007 în dosarul execuțional nr. 222/2007 al Biroului executor Judecătoresc H.V. cu privire la instituirea sechestrului definitiv asupra autoturismului A. cu nr. de înmatriculare AR 60 și a dispus restabilirea situației anterioare încheierii acestui proces-verbal.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că, prin cererea adresată instanței, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal sus-menționat și revenirea la situația anterioară încheierii lui, invocând dreptul său de proprietate asupra autoturismului în litigiu, buna sa credință la dobândirea acestuia și calitatea sa de terț în raporturile dintre vânzător și creditorul acestuia.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 399,art. 401 pct. 2, art. 407,art. 400 C.proc.civ.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că intimatul creditor R.D. a împrumutat intimatului debitor T.D. suma de 20.000 Euro, împrumutul fiind garantat și cu autoturismul în litigiu.
La 28.12.2006 intimatul T.D. vinde contestatorului autoturismul sus-indicat.
Cum împrumutul nu a fost restituit la termenul stabilit prin contractul autentic (14.05.2007) asupra autoturismului s-a instituit sechestrul definitiv.
Din verificările efectuate la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a rezultat că nu s-a găsit vreo înscriere cu privire la gajul instituit asupra autoturismului.
în aceste condiții, față de dispozițiile art. 1909,art. 972 C.civ., contestatorul este proprietar al bunului mobil, a cărui rea-credință, la dobândirea acestuia, nu a fost probată.
Pe de altă parte, împotriva contestatorului nu există un titlu executoriu în sensul art. 372 C.proc.civ., titlu în baza căruia să fie efectuată urmărirea silită.
în consecință, instanța a apreciat ca nelegal procesul-verbal contestat și a dispus conform celor mai sus-arătate.
împotriva sentinței a declarat apel intimatul creditor R.D., care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând greșita reținere a bunei-credințe a contestatorului și inopozabilitatea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului de la debitorul său la contestator.
Prin decizia civilă nr. 434/A din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad apelul a fost admis, iar sentința schimbată în sensul respingerii contestației la executare promovată de contestator, cu consecința menținerii formelor de executare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, deși garantase împrumutul și cu autoturismul în litigiu, debitorul l-a înstrăinat către contestator, care nu poate invoca buna sa credință câtă vreme nu a depus minime diligențe pentru a verifica dacă cumpără de la adevăratul proprietar și nici nu a efectuat demersuri pentru radierea și înmatricularea autoturismului gajat.
împotriva deciziei a declarat recurs în termen contestatorul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de intimat.
în motivare a invocat neobservarea de către instanța de apel a inopozabilității contractului de gaj în ceea ce-l privește, formalitățile de publicitate nefiind îndeplinite conform dispozițiilor Legii nr. 99/1999.
A mai invocat greșita reținere a relei sale credințe în dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismului, el fiind protejat de dispozițiile art. 972,art. 1909 și art. 1899 C.civ. în fine, a invocat faptul că neefectuarea formalităților pentru radierea și înmatricularea autoturismului gajat nu este de natură a înlătura buna sa credință în momentul dobândirii acestuia.
în drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ. și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos-arătate, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 1348/2006 la B.N.P, creditorul R.D. a împrumutat debitorului T.D. suma de 20.000 euro, termenul până la care împrumutul trebuia restituit fiind 14.05.2007.
în baza aceluiași contract, debitorul a garantat restituirea împrumutului și cu autoturismul A., obligându-se să nu-l înstrăineze până la restituirea integrală a împrumutului.
Ulterior, la 28.12.2006, debitorul înstrăinează autoturismul contestatorului contra sumei de 25.000 lei.
Cum debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată, creditorul a trecut la executarea garanțiilor, astfel că, prin procesul-verbal contestat în cauză, s-a instituit un sechestru definitiv asupra autoturismului aflat în posesia contestatorului.
Se observă că debitorul a constituit în favoarea creditorului un gaj fără deposedare asupra unui bun pe care l-a înstrăinat ulterior unui terț care a și intrat în posesia bunului.
Este adevărat că transmiterea dreptului de proprietate a fost constatată printr-un înscris sub semnătură privată (un formular tip), dar acest aspect nu este de natură a afecta valabilitatea vânzării față de dispozițiile art. 1295 alin. (1) C.civ., potrivit cu care „vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra bunului și asupra prețului, deși bunul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”. Or, în cauză, potrivit celor mai sus-arătate, prețul s-a achitat iar contestatorul a intrat în posesia autoturismului.
Pe de altă parte, prin contractul de gaj, debitorul garantează creditorului restituirea datoriei (art. 1685 C.civ.).
Este adevărat că gajul, fiind un drept real, conferă creditorului un drept de urmărire, adică de a revendica bunul din mâna oricui s-ar găsi, însă actualul deținător al bunului poate opune buna sa credință în dobândirea acestuia.
în cauza de față, contestatorul a cumpărat autoturismul la șapte luni după încheierea contractului de împrumut între cei doi intimați, intrând în posesia acestuia.
Pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor art. 1,art. 3,art. 64 din Titlul VI din Legea nr. 99/1999 rezultă că dreptul de urmărire îi este recunoscut titularul dreptului de gaj dacă a efectuat formalitățile prevăzute de lege în acest titlu al legii. Or, după cum a reținut și prima instanță din înscrisurile de la dosar, creditorul nu a procedat la înscrierea dreptului său de gaj în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare, pentru a-l face opozabil terților.
Potrivit dispozițiilor art. 1899 alin. (2) C.proc.civ. buna-credință se prezumă, cel ce invocă reaua-credință fiind ținut să o dovedească.
Se observă că, în cauza de față, contestatorul a cumpărat autoturismul de la proprietarul acestuia, a plătit prețul și a intrat în posesia bunului și a actelor autoturismului în condițiile în care, pe de o parte, creditorul nu a procedat la efectuarea formelor de publicitate și, pe de altă parte, nu s-a dovedit că acesta (contestatorul) ar fi luat la cunoștință în vreo altă modalitate de existența gajului sau că ar fi încheiat actul de vânzare-cumpărare intenționând să-l fraudeze pe creditorul gajist.
Faptul că actul nu a primit dată certă în sensul art. 1182 C.civ. nu este de natură să-i atragă ineficacitatea în raporturile cu creditorul-urmăritor, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul opune urmăritorului nu înscrisul ci buna sa credință existentă în momentul încheierii acestuia.
în fine, nu poate fi reținut argumentul (avut în vedere de instanța de apel), potrivit cu care contestatorul cumpărător nu a efectuat demersuri pentru radierea și reînmatricularea autoturismului gajat: aceste formalități sunt ulterioare încheierii vânzării și neefectuarea lor nu răstoarnă prezumția de bună-credință ce operează în favoarea cumpărătorului în momentul perfectării vânzării - cumpărării.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. (9) C.proc.civ., instanța a admis recursul declarat de contestator și a modificat decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de creditor.
(Judecător Florin Șuiu)
| ← Competenţă materială a instanţelor judecătoreşti. Limitele... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Delimitarea... → |
|---|
