Divorţ cu minori. Stabilirea pensiei de întreţinere. Incidenţa cazului de recurs de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
Determinarea culpei unuia sau altuia dintre soţi, sau a ambilor soţi, în destrămarea relaţiilor de căsătorie, se realizează exclusiv pe baza probelor administrate în cauză, fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond, judecătorie şi tribunal, acesta din urma fiind instanţa care stabileşte definitiv starea de fapt, cu excepţia situaţiei în care, în recurs se depun înscrisuri noi. Aşa fiind, motivul de recurs privitor la modul de stabilire a culpei în destrămarea relaţiilor de familie, vizează netemeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea acesteia, fiind inadmisibil, având în vedere abrogarea disp. art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. În cazul în care recurentul invocă neregularităţi săvârşite de instanţa de apel în ceea ce priveşte modul de administrare a probelor, subzistă motivul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Dar, critica referitoare la stabilirea pensiei de întreţinere este fondată, fiind incident cazul de recurs de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 401 din 20 octombrie 2006
Prin sentința civilă nr. 1030 din 24 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.D. împotriva pârâtului U.D., în contradictoriu cu autoritatea tutelară Consiliul Local al Municipiului Tg. Jiu.
A fost desfăcută căsătoria încheiată între părți din vina exclusivă a pârâtului. S-a încuviințat revenirea reclamantei la numele purtat anterior.
A fost încredințată reclamantei spre creștere și educare minora U.V.A, pârâtul fiind obligat la 56 RON lunar pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data pronunțării și până la majoratul acesteia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut din probatoriile administrate că, în prezent relațiile de familie între părți sunt grav vătămate și căsătoria nu mai poate continua din culpa pârâtului, care obișnuia să consume în mod exagerat băuturi alcoolice, făcând conviețuirea soților imposibilă.
în ceea ce privește încredințarea minorei, s-a reținut că este in interesul acesteia să fie încredințată spre creștere și educare mamei, care are condiții materiale si morale optime pentru dezvoltarea fetiței, aceasta din urmă exprimându-și dorința de a fi încredințată mamei.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că în mod greșit s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa sa exclusivă, în realitate culpa aparținând și reclamantei și ca atare, divorțul trebuia pronunțat din culpa comună. Arata ca pensia de întreținere a fost greșit stabilită, întrucât mai are un minor în întreținere, solicitând recalcularea.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 398/15 mai 2006 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere că din depozițiile martorilor a rezultat că destrămarea relațiilor conjugale s-a datorat culpei pârâtului, care este stăpânit de viciul alcoolului, iar pensia de întreținere a fost corect calculată cu respectarea dispozițiilor art. 86 și art. 94 C.fam.
împotriva acestei hotărâri judecătorești apelantul parat U.D a declarat recurs, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt în esență următoarele: instanța de apel nu a verificat sub toate aspectele sentința instanței de fond, nu a cercetat amănunțit probele administrate în cauza, nu a dispus suplimentarea probei testimoniale, pronunțând în mod greșit divorțul din vina exclusivă a pârâtului; în ceea ce privește pensia de întreținere, arată ca soluția instanței este nelegala, întrucât nu a ținut seama da faptul ca pârâtul mai are un minor în întreținere dintr-o căsătorie anterioară.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei, reținerea cauzei spre rejudecare, suplimentarea probatoriului administrat pentru aflarea adevărului și pronunțarea pe fond a unei soluții temeinice și legale.
Recursul este fondat, dar numai în raport cu motivul care se referă la stabilirea pensiei de întreținere și se va admite ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Determinarea culpei unuia sau altuia dintre soți, sau a ambilor soți, în destrămarea relațiilor de căsătorie, se realizează exclusiv pe baza probelor administrate în cauză, fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond, judecătorie și tribunal, acesta din urma fiind instanța care stabilește definitiv starea de fapt, cu excepția situației în care, în recurs se depun înscrisuri noi.
După abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc. civ. și reglementarea recursului ca o cale extraordinară de atac, prin O.U.G. nr. 138/2000, precum și a dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prin Legea nr. 219/2005, în calea de atac a recursului nu mai pot fi aduse critici de netemeinicie a unei hotărâri judecătorești, ci numai critici de nelegalitate, conform art. 304 C. proc. civ., iar cazurile de recurs, de casare și modificare, sunt clar și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Așadar, critica referitoare la desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a unuia dintre soți, nu poate fi primită, întrucat se referă la stabilirea greșită a stării de fapt, prin neevaluarea corespunzătoare a probelor administrate, vizând astfel netemeinicia hotărârii.
De asemenea, motivul de recurs care se referă la faptul ca instanța nu a admis prelungirea probei testimoniale, împrejurare ce este privită de recurent ca aspect de nelegalitate a hotărârii, nu se va primi.
Pentru a răspunde corespunzator la această critică, se ridică problema de a știi dacă instanța de apel, instanță superioară de fond, a nesocotit vreo dispoziție legală care guvernează formele și judecarea acestei căi ordinare de atac, din perspectiva celor susținute de recurent.
Instanța de apel verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de catre prima instanță, potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte mijloace de apărare și dovezi decât cele arătate în primă instanță sau în motivarea apelului, conform art. 292 alin. (1) C. proc. civ., iar cerința cu privire la arătarea dovezilor poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de infățișare.
Or, analizând motivele de apel formulate de catre pârât, Curtea constată că acesta nu a formulat o cerere de completare a probei testimoniale administrate la prima instanță, admisibilă în raport cu art. 295 alin. (2) C. proc. civ., ci a invocat doar infidelitatea reclamantei, folosind sintagma că această împrejurare este “susținută prin proba cu martori”. Iar potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 112 alin. (6) C. proc. civ. aplicabile în apel, conform art. 298 C. proc. civ., când partea cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința acestora.
în lipsa unei cereri de probatorii clare si explicite, care să îndeplinească și cerințele arătate, cu privire la termen și conținut, este evident că tribunalul nu a fost investit în acest sens, judecând în mod corect apelul raportat la mijloacele de apărare și dovezile invocate la prima instanță, în conformitate cu art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce privește critica referitoare la divorț.
Numai în situația în care ar fi fost formulată în condiții legale, o cerere de completare a probatoriului, iar instanța ar fi respins-o ca tardivă în raport cu dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 4 și alin. (2), raportat la art. 134 C. proc. civ., sau ar fi omis să se pronunțe asupra necesității probei, prin admitere ori respingere, apelantul era în masură să critice hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu invocarea cazului de recurs de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Aceeași neobservare a formelor legale s-ar fi produs și în situația în care tribunalul, deși a încuviințat proba, nu a administrat-o, fără a aplica sancțiunea decăderii, sau a aplicat aceasta sancțiune cu nerespectarea dispozițiilor art. 138 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, apelantul ar fi fost îndreptățit să critice hotărârea și în situația în care, tribunalul ar fi administrat proba încuviințată la un termen cand partea nu a fost regulat citată. Dar, critica referitoare la modul de stabilire a pensiei de întreținere este admisibilă, întrucât vizează nelegalitatea hotărârii recurate, fiind incident cazul de recurs de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care se referă la greșita aplicare a unor dispoziții legale.
în speță, această critică este întemeiată și se referă la greșita aplicare a prevederilor art. 94 alin. (3) C.fam., potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
într-adevar, recurentul, debitor al acestei obligații legale, potrivit art. 86 C.fam., mai are un copil în întreținere, respectiv pe minora U.I.M., în varstă de 14 ani, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (3) teza a II-a C.fam., pensia pentru cele două minore, neputând depăși o treime din veniturile sale.
Recalculând pensia în bani ce urmează a o plati recurentul, în raport cu veniturile sale stabilite de prima instanță, cu dispozițiile legale enunțate și cu vârsta sensibil egală a celor doua minore, rezultă suma de 37 RON.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 296 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtului, se va modifica în tot decizia, se va admite apelul, se va schimba în parte sentința în sensul stabilirii unei pensii de întreținere in suma de 37 RON lunar, menținându-se celelelate dispoziții ale sentinței.
(Judecător Tatiana Rădulescu)
| ← Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.... | Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc.... → |
|---|
