Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
În baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea hotărârii rămase definitivă presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instanţă şi să fi fost determinat pentru soluţionarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de voinţa ei sau pentru că a fost reţinut de partea potrivnică.
Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1470 din 27 noiembrie 2006
Prin decizia civilă 1470 din 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de I.G. împotriva deciziei civile nr. 1639/2005 a aceleiași instanțe în contradictoriu cu SC C.H prin care se solicita desființarea hotărârii atacate, pe considerentul că, ulterior pronunțării acesteia a descoperit înscrisuri care nu au fost administrate în cauză și care erau determinate în soluționarea pricinii.
Revizuentul și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text de lege potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri pronunțată de o instanța de recurs, care evoca fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr o împrejurare mai presus de voința părților.
în speță, decizia nr. 1639 din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești reprezintă o hotărâre pronunțată în recurs, prin care s-a evocat fondul, iar înscrisurile invocate - devizul de calcul și schița întocmită de SC C. SA, sunt anterioare pronunțării deciziei, fiind datate 1999, revizuentul aflând de existența acestora aproximativ cu o săptămână înainte de promovarea prezentei cereri - 8 septembrie 2006, potrivit precizării date de apărătorul ales, la solicitarea instanței, în ședința publică din 27 noiembrie 2006.
Conform textului de lege invocat, pentru admiterea cererii sale, revizuentul trebuia să mai dovedească, pe de o parte fie existența unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea actelor, fie că acestea ar fi fost reținute de parte potrivnică, iar pe de altă parte, caracterul doveditor al înscrisurilor invocate.
Se impune a se preciza, în acest context, că în cauză nu există nici o dovadă cu privire la existența unei împrejurări mai presus de voința revizuentului de a și procura aceste acte pe parcursul procesului, susținerea sa, potrivit căreia ulterior pronunțării deciziei ar fi intrat în posesia înscrisurilor care nu au fost administrate în cauză, neputând fi echivalată unei situații mai presus de voința sa, de natură să-l împiedice să le procure,excedând în mod evident voința legiuitorului.
Pe de altă parte,actele invocate de revizuent nu întrunesc condițiile de „înscrisuri doveditoare“, în sensul dispoziției din art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nedeterminând o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de recurs, ele fiind infirmate de concluziile expertizei efectuată în cauză, la care revizuentul nu a formulat obiecțiuni și prin care s-a stabilit că terenul ocupat de către intimată este 1184 mp.
în considerarea celor ce preced, constatând că în cauză revizuentul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text de lege pe care și-a întemeiat calea extraordinară de atac exercitată, Curtea în baza art. 326 C. proc. civ. a respins cererea de revizuire ca nefondată.
| ← Divorţ cu minori. Stabilirea pensiei de întreţinere.... | Revizuire. Înţelesul sintagmei „mai presus de voinţa... → |
|---|
