Compunerea nelegală a instanţei în cazul căii de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la o contestaţie la executare
| Comentarii |
|
În cauză, fiind vorba despre o hotărâre pronunţată în temeiul art. 401 alin. (2) C.proc.civ., aceasta este supusă atât apelului, care se judecă de către tribunal, cât şi recursului, competenţa de soluţionare a acestei căi extraordinare de atac aparţinând curţii de apel. Cu toate acestea, tribunalul a calificat greşit calea de atac, ca fiind recurs şi nu apel, iar prin urmare a soluţionat practic apelul într-o compunere nelegală, de 3 judecători, în loc de 2 judecători. Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, „apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel”. Nerespectarea acestei dispoziţii legale constituie motiv de nelegalitate şi determină casarea hotărârii, în temeiul art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 1479 din 15 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 1055 din 18.10.2010, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. 1127/198/2010, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul O.I. în contradictoriu cu intimații C.I. și SC D. SRL și au fost anulate formele de executare din dosarul nr. 35/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc R.M., intimații fiind obligați la 204 lei cheltuieli judiciare către contestator.
în considerentele sentinței, s-au reținut următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul O.I. se contestă executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 35/2010 al BEJ R.M., creditor fiind numitul C.I., iar debitor SC D. SRL, solicitându-se anularea formelor de executare și executarea silită însăși, iar în baza art. 403 alin. (1) C.proc.civ. să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea contestației, contestatorul arată că prin adresa nr. 35 din 7.07.2010 executorului judecătoresc a comunicat SC D. SRL, în calitate de debitor, că în ziua de 13.07.2010 urmează a se vinde prin licitație publică un autovehicul marca R. în vederea realizării creanței creditorului C.I.
Precizează că formele de executare și executarea silită sunt lovite de nulitate întrucât bunul mobil urmărit nu este proprietatea societății debitoare, ci este proprietatea contestatorului, așa cum rezultă din procesul-verbal de adjudecare pentru bunuri mobile din 13.03.2008, încheiat în dosarul de executare nr. 1831/2008 al MFP-ANAF-DGFP Vâlcea - AFP Brezoi, contestatorul adjudecându-și dreptul de proprietate asupra autovehiculului în urma licitației publice în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, procesul-verbal de adjudecare constituind titlu de proprietate, fiind incidente prevederile art. 401 alin. (1) C.proc.civ.
Din conținutul probelor dosarului, instanța a reținut că SC D. SRL datorează creditorului C.I. suma de 4.502 lei reprezentând indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, la care de adaugă 1.200 lei cheltuieli de judecată.
Titlul executoriu a fost pus în executare de către creditorul C.I., executare silită ce formează obiectul dosarului nr. 35/2010.
S-a emis procesul-verbal titlu executoriu privind cheltuielile de executare, proces-verbal de sechestru privind autoturismul marca R., s-a întocmit raport de expertiză și s-a emis la data de 7.07.2010 publicația de vânzare privind autovehiculul, cu preț de pornire suma de 5.972 lei.
Prin încheierea nr. 336/13.07.2010 a Judecătoriei Brezoi s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. 35/2010.
Din conținutul procesului-verbal de adjudecare pentru bunuri mobile nr. 1831/13.03.2008, instanța a reținut că același autovehicul ce face obiectul vânzării, a fost dobândit prin licitație publică de la aceeași debitoare pentru sume datorate ca impozite, taxe și contribuții.
Autovehiculul s-a vândut la licitație pentru suma de 27.500 lei, la care se adaugă TVA de 5.225 lei, sume de au fost achitate de către contestator prin chitanțele nr. 7447714 din 5.03.2008 și 7747778 din 10.03.2008.
Având în vedere că bunul scos la licitație în dosarul de executare nr. 35/2010 al BEJ R.M. nu mai este proprietatea debitoarei SC D. SRL, ci a contestatorului, instanța, în baza art. 39 și urm. C.proc.civ., a admis contestația la executare și a anulat formele de executare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea memoriului de recurs se arată că în mod netemeinic s-a admis contestația la executare formulată de O.I., pentru că la dosarul cauzei există adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere care certifică faptul că autovehiculul se afla înmatriculat în proprietatea SC D. SRL din 15.05.2006 și o altă dovadă în acest sens este polița de asigurare de răspundere civilă auto unde asigurat este aceeași societate.
învederează în continuare că procesul-verbal de adjudecare invocat de contestator este într-o totală contradicție cu actele despre care s-a făcut vorbire și care atestă că societatea intimată SC D. SRL este proprietara bunului.
Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, prin decizia nr. 407/R din 22.03.2011 a respins ca nefondat recursul și a obligat pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecată către contestatorul O.I.
în adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că în mod corect a fost admisă contestația la executare, întrucât O.I. este proprietarul autovehiculului supus executării, ca urmare a cumpărării acestuia conform procesului-verbal de adjudecare pentru bunuri mobile încheiat la data de 13.03.2008, proces-verbal care constituie titlu de proprietate pentru acesta conform prevederilor art. 166 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal intimatul C.I., care o critică pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) și (9) C.proc.civ., după cum urmează:
1. Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, apelul a fost judecat în complet de trei judecători, și nu de doi, deoarece contestația la executare a fost făcută de către un terț - art. 401 alin. (2) C.proc.civ., iar recursul este de competența curții de apel.
2. Decizia este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța a ignorat art. 1909 alin. (1) C.civ., și anume faptul că bunurile mobile se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de termen.
Bunul urmărit a fost găsit în Brezoi, sat Păscoaia, punctul „Lângă Pod”, județul Vâlcea, acolo unde debitoarea SC D. SRL desfășoară activitate economică, deci se află în posesia acestuia, iar de aici rezultă prezumția absolută de proprietate a debitoarei asupra bunului urmărit.
3. Instanța a ignorat probele existente în dosar, respectiv adresa nr. 44441 din 13.09.2010 emisă de către Serviciul Public de înmatriculări al Județului Vâlcea, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA de la dosar și adresa nr. 2647 din 17.12.2010 emisă de Primăria Muereasca, județul Vâlcea, din care rezultă că autovehiculul sechestrat este înmatriculat în proprietatea debitoarei, numele asiguratului este numele debitoarei, iar O.I. figurează în evidențele primăriei cu acest autoturism.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar pe fond respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie o contestație la executare formulată de către o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit, deci este vorba despre contestația prevăzută prin dispozițiile art. 401 alin. (2) C.proc.civ.
De altfel, acesta este și temeiul juridic menționat de către contestator la finalul cererii sale adresate primei instanțe, situație necontestată de către partea adversă.
Potrivit dispozițiilor art. 402 alin. (2) C.proc.civ., „hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 4001și art. 401 alin. (2)”.
Prin urmare, în cauză, fiind vorba despre o hotărâre pronunțată în temeiul art. 401 alin. (2) C.proc.civ., față de textul de lege sus enunțat, aceasta este supusă atât apelului, care se judecă de către tribunal, cât și recursului, competența de soluționare a acestei căi extraordinare de atac aparținând curții de apel.
Cu toate acestea, tribunalul a calificat greșit calea de atac, ca fiind recurs, și nu apel, iar prin urmare a soluționat practic apelul într-o compunere nelegală, de 3 judecători, în loc de 2 judecători.
Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, „apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel”.
Nerespectarea acestei dispoziții legale constituie motiv de nelegalitate și determină casarea hotărârii, în temeiul art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
în consecință, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C.proc.civ., combinat cu art. 304 pct. 1 C.proc.civ., a fost admis recursul și casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, care va aplica, cu ocazia rejudecării, regulile specifice căii de atac a apelului.
Totodată, s-a dispus ca celelalte două critici invocate în recurs să fie analizate, în compunere legală, ca apărări de fond.
(Judecător dr. Daniel Radu)
| ← Aplicarea principiului disponibilităţii şi obligaţia... | Rolul activ al judecătorului. Drepturile şi interesele părţilor → |
|---|
