Legitimitatea procesuală activă a notarului public în litigiile având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară
| Comentarii |
|
NCC, art. 884 Legea nr. 7/1996, art. 50, art. 54
Prin sentinţa civilă nr. 99/18.04.2006, Judecătoria Intorsura Buzăului a respins plângerea formulată de notarul public împotriva încheierii de respingere date de Biroul Teritorial de Carte Funciară din circumscripţia Judecătoriei Târgu Secuiesc.
Prin decizia civilă nr. 72/28.09.2006, Tribunalul Covasna a respins apelul formulat de petent, păstrând sentinţa primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, în calitate de notar public, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 CPC.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţele anterioare nu au făcut distincţie între normele juridice de drept comun şi normele juridice speciale tranzitorii, care sunt derogatorii, respectiv între dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 şi cele ale Legii nr. 7/1996, republicată, la acest din urmă act normativ fiind incidente şi normele cuprinse în Ordinul ministrului justiţiei nr. 237l/c/l997 şi protocolul încheiat între A.N.P.C. şi U.N.N.P.R.
Curtea a ridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului, pe care a apreciat-o ca fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 45 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus. Potrivit textului de lege, dacă părţile nu dispun altfel, notarul public este obligat să facă demersurile pentru realizarea publicităţii. Demersurile se efectuează în numele titularilor drepturilor şi, ca atare, rezultă existenţa unui mandat de la lege, dat notarului, pentru îndeplinirea obligaţiilor. Alin. (4) al aceluiaşi articol dispune că pentru a-şi îndeplini această obligaţie notarul are acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară.
Aceeaşi obligaţie este reiterată de legiuitor în art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată. Conform acestui text, notarul public
este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul.
Rezultă că mandatul dat notarului public se limitează doar la a formula cererea de înscriere în cartea funciară şi a depune documentaţia necesară la biroul teritorial de publicitate imobiliară.
Fiind un mandat special, notarul public nu poate efectua alte acte întrucât şi-ar depăşi limitele puterilor ce îi sunt conferite de lege. Drept urmare, notarul public nu are nicio calitate în a introduce o cale de atac împotriva încheierii date de către biroul teritorial de publicitate.
Cererea de chemare în judecată, indiferent de titulatura ei, precum şi căile de atac reprezintă acte de dispoziţie şi se pot exercita personal de către titularul dreptului a cărui protecţie se cere sau prin reprezentant, astfel cum dispune art. 112 pct. 2 CPC.
Conform art. 68 alin. (1) CPC, procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.
în condiţiile în care legea nu îi conferă notarului exerciţiul chemării în judecată în numele titularilor dreptului, trebuie să fie mandatat convenţional printr-un înscris sub semnătură legalizată, respectiv printr-o procură specială.
In lipsa unui atare act, notarul public, în afară de dreptul şi calitatea de a depune cererea de înscriere la biroul teritorial, nu are nicio calitate în a introduce plângerea împotriva încheierii biroului notarial, precum şi exercitarea căilor de atac a apelului şi recursului.
Nu se poate reţine argumentul conform căruia dacă încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, i se conferă notarului public dreptul de a o ataca în cadrul „demersurilor" sale pentru înscrierea dreptului, întrucât încheierea se comunică părţii ca titular al dreptului şi în numele căreia acţionează notarul şi nu al acestuia din urmă.
Notarului public i s-ar comunica încheierea numai în situaţia în
care ar acţiona ca mandatar convenţional. In accastă situaţie, ar avea şi dreptul de a exercita căile de atac conform art. 68 alin. (3) CPC.
In speţă, un asemenea act nu există şi, în consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active urmează a fi admisă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 CPC, întrucât excepţia este întemeiată, instanţa a admis-o, a casat hotărârea atacată, a admis apelul
şi a desfiinţat sentinţa, cu consecinţa respingerii plângerii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 1R din 31 ianuarie 2007,
portal.just.ro
Comentarii: Soluţia prezentată este corectă în raport de reglementarea în vigoare la momentul pronunţării hotărârii, deoarece mandatul legal acordat notarului public în baza art. 54 din Legea nr. 7/1996 are ca obiect numai formularea cererii de înscriere în cartea funciară, iar nu şi exercitarea căilor de atac împotriva soluţiilor dispuse de registratorul de carte funciară şi de registratorul şef.
în schimb, în actuala reglementare, date fiind modificările aduse Legii nr. 7/1996 prin Legea nr. 133/2012, se constată că legiuitorul a înţeles să confere notarului public calitatea procesuală activă în privinţa cererii de reexaminare şi a plângerii formulate împotriva încheierii registratorului-şef, după cum dispune art. 50 alin. (2) şi alin. (21) din actul normativ indicat. Potrivit acestor dispoziţii legale, căile de atac împotriva încheierii de carte funciară pot fi exercitate de persoanele interesate sau de notarul public. Aşa fiind, în prezent, urmează a se recunoaşte notarului public legitimitatea procesuală de a promova căile de atac împotriva încheierilor de carte funciară, prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Calitatea procesuală activă a notarului public în situaţia de faţă este justificată în mod similar ca şi în cazul în care i se impune notarului public obligaţia de a formula din oficiu cerere de înscriere în cartea funciară a actului autentic întocmit prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar, conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. în ambele situaţii, notarul public acţionează ca un mandatar al părţilor implicate, în virtutea unui mandat acordat în puterea legii. Cu toate acestea, trebuie subliniată diferenţa esenţială dintre cele două situaţii în sensul că pentru formularea cererii de înscriere notarul public este obligat să acţioneze, în timp ce pentru exercitarea căilor de atac acesta nu mai are o astfel de obligaţie, ci doar posibilitatea de a recurge la exerciţiul acestora.
în contextul în care parcurgerea cererii de reexaminare este obligatorie pentru a se deschide accesul la calea de atac a plângerii împotriva încheierii registratorului şef, aceasta din urmă neputând fi exercitată omissio medio, se ridică problema admisibilităţii plângerii formulate de partea interesată în situaţia în care cererea de reexaminare a fost formulată numai de notarul public sau, invers, a admisibilităţii plângerii introduse de notarul public în ipoteza în care acesta nu a formulat cererea de reexaminare, ci numai partea interesată a procedat în acest mod. în ceea ce ne priveşte, apreciem că plângerea este admisibilă, atât timp cât notarul public acţionează ca
un mandatar legal al părţilor interesate, astfel încât, în fapt, beneficiul căilor de atac este resimţit de partea mandantă. Altfel spus, în primul caz, cererea de reexaminare a fost formulată de partea interesată prin mandatarul său legal, notarul public, în timp ce plângerea a fost introdusă personal, în nume propriu, iar în al doilea caz s-a procedat în sens invers, respectiv cererea de reexaminare emană de la partea interesată personal, iar plângerea împotriva încheierii este formulată prin reprezentantul său, notarul public. Atragem însă atenţia că această posibilitate este acceptată numai în ipoteza în care notarul public susţine interesele aceleiaşi părţi şi se întemeiază pe aceleaşi apărări, fără ca o altă persoană interesată, în numele căreia notarul public nu a putut acţiona, să beneficieze de calea de atac deschisă în urma acţiunii acestuia sau, dimpotrivă, fără ca notarul public să poată continua exerciţiul căilor de atac iniţiate de o parte al cărei reprezentant nu este.
O altă chestiune controversată care ar putea primi soluţii diferite în practica judiciară se referă la situaţia în care partea interesată renunţă la calea de atac a cererii de reexaminare sau a plângerii împotriva încheierii, în demersul procesual iniţiat de notarul public, în calitate de mandatar legal al acesteia. Deşi textul art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu conţine nicio prevedere în acest sens, considerăm că răspunsul corect poate fi dat pornind tot de la ideea existenţei unui mandat legal judiciar acordat notarului public, astfel încât trebuie să prevaleze voinţa părţii interesate, reprezentată în faţa registratorului şef sau a judecătorului de către notarul public, urmând a se valida actul de dispoziţie al acesteia.
în plus, calitatea procesuală activă a notarului public în materia cererii de reexaminare şi a plângerii împotriva încheierii de carte funciară este instituită în protejarea unui interes privat, particular, al părţilor interesate, fiind facultativ exerciţiul acestor căi de atac. Nu se poate considera că se urmăreşte implicit şi protejarea unui interes public, cum este cazul în situaţia obligaţiei formulării cererii de înscriere a actului translativ, constitutiv, modificator sau extinctiv de drepturi tabulare, atât timp cât pronunţarea încheierii de carte funciară intră în atribuţia autorităţii de cadastru competente, fiind de presupus că soluţia dispusă este conformă realităţii, adevărului şi dispoziţiilor legale incidente, atât timp cât împotriva acesteia nu au fost exercitate căile legale de atac.
| ← Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a... | Neîndeplinirea de către înstrăinător a obligaţiei de... → |
|---|
