Conflcit negativ de competenţă. Divorţ. Soţi care nu au avut domiciliul comun. Pârât încarcerat în penitenciar. Stabilirea competenţei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia este situat penitenciarul
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 5/F din 16februarie 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, reclamanta B.L.A., cu domiciliul în Bistriţa, str. T., apt. 50, a chemat în judecată pe pârâtul L.N.I., cu domiciliul în Penitenciarul Bistriţa, str. T., nr. 22, solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. 137/04.11.2010 la Primăria municipiului Gherla, din vina pârâtului, precum şi, reluarea de către reclamantă a numelui avut înainte de căsătorie, acela de „B.”.
Prin sentinţa civilă nr. 9753 din 07.11.2011 a Judecătoriei Bistriţa, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa în soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta L.L.A., în contradictoriu cu pârâtul L.N.I. şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a invocat din oficiu, la termenul de judecată din data de 07. 11. 2011, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa în soluţionarea cauzei.
Analizând excepţia invocată prin prisma temeiurilor juridice aplicabile, instanţa de fond a reţinut că din certificatul de căsătorie aflat la fila 4, rezultă că părţile s-au căsătorit la data de 04. 11. 2011, căsătoria lor fiind înscrisă în registrul stării civile al primăriei Gherla sub nr. 137/2010.
Dispoziţiile procesuale inserate în cadrul art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, dispoziţii cu caracter imperativ, instituie în sarcina instanţei de judecată obligaţia soluţionării cu prioritate a excepţiilor de procedură sau de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 607 din codul de procedură civilă „Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor.”
Instanţa de fond a reţinut că părţile nu au avut un domiciliu comun, iar căsătoria a fost încheiat pe raza oraşului Gherla.
Având în vedere că dispoziţiile legale precizate sunt cu caracter imperativ, fiind vorba despre o competenţă teritorială specială, nefiind permise derogări în privinţa competenţei, în considerarea dispoziţiilor art. 607 raportat la art. 137 Cod procedură civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale ca fiind întemeiată şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Gherla.
Prin sentinţa civilă nr. 10 din data de 10.01.2012 a Judecătoriei Gherla,, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Gherla, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta L.L.A., în contradictoriu cu pârâtul L.N.I., în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Gherla şi Judecătoria Bistriţa şi s-a înaintat dosarul instanţei superioare comune, respectiv Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Gherla, invocate din oficiu, instanţa a reţinut că pârâtul este o persoană privată de libertate, căsătoria cu reclamanta fiind încheiată la data de 04.11.2010 în timpul executării de către acesta a pedepsei închisorii în Penitenciarul Gherla, astfel cum ambele părţi au recunoscut.
Prin urmare, părţile nu au avut niciodată domiciliu comun. În aceste condiţii, instanţa competentă a soluţiona cererea de divorţ este instanţa de la domiciliul pârâtului. Locul încheierii căsătoriei este o împrejurare lipsită de relevanţă la stabilirea competenţei în materia divorţului.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală”. Faţă de împrejurarea că locul ultimului domiciliu al pârâtului este o chestiune de fapt, dovada lui se poate face, în principiu, cu orice mijloc de probă admis de lege.
Instanţa a apreciat că domiciliul pârâtului, în sensul art. 5 şi 607 C.pr.civ. este în prezent locul de deţinere. Aceasta pentru că, în dreptul procesual civil noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, reprezentând nu atât locuinţa statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv (Trib. Suprem. S. civ., decizia nr. 230/1977). Din probele administrate rezultă că pe parcursul litigiului pârâtul a fost încarcerat în Penitenciarele Bistriţa, Dej şi Gherla. Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că pârâtul s-a aflat în general încarcerat în Penitenciarul Bistriţa, el însuşi solicitând citarea şi comunicarea tuturor actelor de procedură în această locaţie. În consecinţă, instanţa apreciază că domiciliul procesual al pârâtului este în cadrul Penitenciarului Bistriţa.
Având în vedere că Judecătoria Gherla este necompetentă absolut a soluţiona prezenta cauză, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Gherla invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Constatându-se conflictul negativ de competenta între Judecătoria Gherla si Judecătoria Bistriţa, în temeiul dispoziţiilor art. 20 pct. 2 C.pr.civ., a fost sesizată Curtea de Apel Cluj în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Bistriţa şi Judecătoria Gherla, în temeiul art.22 alin.2 C.pr.civ., reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 607 C.pr.civ. „Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut un domiciliu comun (...), judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul (...)”.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 19 C.pr.civ. rezultă că în cauza pendinte competenţa teritorială este exclusivă.
În speţă, pârâtul este o persoană privată de libertate, căsătoria cu reclamanta fiind încheiată la data de 04.11.2010 în timpul executării de către acesta a pedepsei închisorii în Penitenciarul Gherla, astfel cum ambele părţi au recunoscut.
Prin urmare, părţile nu au avut niciodată domiciliu comun. În aceste condiţii, instanţa competentă a soluţiona cererea de divorţ este instanţa de la domiciliul pârâtului. Locul încheierii căsătoriei este o împrejurare lipsită de relevanţă la stabilirea competenţei în materia divorţului.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală”. Faţă de împrejurarea că locul ultimului domiciliu al pârâtului este o chestiune de fapt, dovada lui se poate face, în principiu, cu orice mijloc de probă admis de lege.
În dreptul procesual civil noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, reprezentând nu atât locuinţa statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.
Din probele administrate rezultă că pe parcursul litigiului pârâtul a fost încarcerat în Penitenciarele Bistriţa, Dej şi Gherla. Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare
rezultă că pârâtul s-a aflat în general încarcerat în Penitenciarul Bistriţa, el însuşi solicitând citarea şi comunicarea tuturor actelor de procedură în această locaţie, în şedinţa publică din
12.09.2011.
Având în vedere că la data cererii de chemare în judecată pârâtul era încarcerat în Penitenciarul Bistriţa, precum şi faptul că el însuşi a învederat instanţei ca toate actele de procedură să îi fie comunicate pe adresa locului de deţinere, Curtea apreciază că domiciliul procesual al pârâtului este în cadrul Penitenciarului Bistriţa, locul unde pârâtul locuieşte efectiv.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.22 alin.5 C.pr.civ. va soluţiona conflictul negativ de competenţă în sensul stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa. (Judecător Anca Adriana Pop)<
| ← Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7... | DREPT DE SUCCESIUNE. RENUNŢARE LA SUCCESIUNE. ŞTERSĂTURA PE... → |
|---|
