Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.pr.civ. Lipsa identităţii de obiect şi de cauză. Respingere
Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 13/RR din 8 februarie 2012
Prin cererea înregistrată în 21.11.2011 revizuientul P.L. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii P.C., L.V.E., L:D., L.D. revizuirea decizia civilă nr. 388/A/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.Pr.Civ. Revizuientul a solicitat revizuirea decizia civilă nr. 388/A/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C.Pr.Civ. , instanţa acordând mai mult decât s-a cerut, pronunţându-se ultra petita.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, în opinia revizuientului cele două hotărâri potrivnice sunt sentinţa civilă nr. 7749/2008 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.229/A/2009 a Tribunalului Cluj, pe de o parte, şi decizia civilă nr. 388/A/2011, pe de altă parte.
Revizuientul P.L. a arătat că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C.Pr.Civ. deoarece ambele părţile au figurat în ambele procese, există identitate de pricină chiar dacă petitul este formulat diferit în cele două cereri, dacă scopul final urmărit este acelaşi. S-a arătat că scopul urmărit de părţi este acela de a se stabili dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 mp., situat în Cluj-Napoca, str. R., nr. 19, înscris în C.F. 23286 Cluj-Napoca. În dosar revizuientul a avut calitatea de reclamant alături de soţia sa şi instanţele de fond şi de apel au constat simulaţia contractelor autentice de vânzare-cumpărare nr. 9317/1981 şi nr. 9318/1981 şi au stabilit dreptul de proprietate exclusiv în favoarea sa asupra terenului în litigiu. Prin sentinţa civilă nu. 7749/2008 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca şi prin Decizia civilă nr. 229/A/2009 instanţa a stabilit că revizuientul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 mp. în temeiul „contractului de vânzare-cumpărare „încheiat la data de 01.06.1970 cu pârâţii L.V. şi L.V.E., pe de altă parte.
Prin decizia civilă 388/A/2011 Tribunalul Cluj a nesocotit efectul autorităţii de lucru judecat şi a stabilit că intimatul P.C. ar fi participat la încheierea contractului sub semnătură privată, stabilindu-i-se acestuia un drept de proprietate, fără a se preciza în ce cotă.
În opinia revizuientului există identitate de obiect între cele două pricini deoarece soluţionarea litigiului porneşte de la reglementarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Prin urmare, cele reţinute prin sentinţa civilă 7749/2008 completate prin decizia civilă nr. 229/A/2009 nu pot duce decât la concluzia contrară celei reţinute de tribunal în decizia civilă nr. 388/A/2011 anume că reclamantul a dobândit în mod exclusiv dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin întâmpinare, intimatul P.C. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7
C.Pr.Civ. deoarece deciziile invocate de revizuient vizează dosare care au obiecte diferite: decizia civilă nr. 229/A/2009 a avut ca obiect simulaţia a două contracte de vânzare-cumpărare autentice încheiate în 1981, iar decizia civilă nr. 388/A/2011 se constată simulaţia unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în 1970. Aşadar nu se poate reţine că sunt două hotărâri potrivnice. Pe de altă parte nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire acesta este nefondat, instanţa s-a pronunţat numai cu privire la ce s-a solicitat de reclamanţi.
În şedinţa publică din 11.01.2012 curtea a dispus disjungerea petitului al doilea de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C.Pr.Civ. şi a dispus declinarea acestei cereri în favoarea tribunalului, având în vedere dispoziţiile art. 323 al.1 C.Pr.Civ. deoarece decizia a cărei revizuire se solicita era pronunţată de tribunal.
Prin urmare, curte va analiza numai primul motiv de revizuire invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct 7 C.Pr.Civ.
Analizând cererea de revizuire curtea reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C.Pr.Civ. dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare care poate fi utilizată numai pentru motivele expres prevăzute de art. 322 C.Pr.Civ. Astfel cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.Pr.Civ. poate fi admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice, cele două hotărâri trebuia să fie date în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, să existe identitate de părţi, obiect şi cauză. Din cele mai sus reţinute rezultă că acest motiv de revizuire devine incident când s-a încălcat principiul puterii de lucru judecat.
Verificând susţinerile revizuientului curtea constată că prin sentinţa civilă 7749/2008 , pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9317/1981 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9318/1981 fiind obligaţi pârâţii L.V. şi L.V. să încheia contract de vânzare-cumpărare cu reclamanţii P.L. şi P.N. cu privire la terenul în suprafaţă de 500 mp., înscris în C.F. 23286 Cluj-Napoca, în caz contrar prezenta hotărâre să ţină locul actului autentic. Această sentinţă a fost menţinută prin decizia civilă nr. 229/A/2009 pronunţată de Tribunalul Cluj.
Prin decizia civilă nr. 388/A/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a constatat simulaţia antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în 01.07.1970 între L.V. şi L.V. şi pârâtul P.L. cu privire la terenul de 500 mp., înscris în C.F. 23286 Cluj-Napoca, reţinându-se că în realitate cumpărători ai acestui imobil sunt reclamantul P.C. şi fratele său P.L..
Prin urmare curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, mai sus invocate întrucât nu există identitate de obiect şi de cauză. În primul dosar s-au constat simulate două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică în 1981 iar în cel de-al doilea dosar se solicită constatarea simulaţiei unui antecontract încheiat în 1970. Prin urmare chiar dacă obiectul acţiunilor este constatarea simulaţiei este de remarcat că este vorba de raporturi juridice diferite decurgând din contracte diferite, respectiv contract de vânzare-cumpărare şi un antecontract de vânzare-
cumpărare. Împrejurarea, că ambele contracte vizau acelaşi imobil, nu conduce la concluzia că ambele cauze au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Pe de altă parte, atât doctrina cât şi practica judiciară au reţinut că admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.Pr.Civ. este posibilă numai dacă partea nu avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se autoritatea de lucru judecat instanţa a omis să soluţioneze această excepţie.
Din hotărârile invocate rezultă că nici aceste condiţii nu sunt îndeplinite, revizuientul a avut calitate de reclamant în prima decizie invocată, deci nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut litigiul, iar în al doilea proces a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat şi aceasta a fost analizată de instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 312 pct. 7 C.Pr.Civ.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. curtea va obliga recurentul să plătească intimatului P.C. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial (Judecător Tania Antoaneta Nistor)
← Nulitatea contestaţiei în anulare de drept comun. Neindicarea... | Conflcit negativ de competenţă. Divorţ. Soţi care nu au avut... → |
---|