Contestaţie în anulare specială. Admisibilitate pentru greşeli de fapt, iar nu pentru greşeli de judecată
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 16/RC din 3 februarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 6909/21.05.2010 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta C.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să-i
plătească reclamantei suma de 13.178,81 lei reprezentând valoarea actualizată a preţului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32717/22.01.1997 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului sa restituie preţul de piaţă al apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca, str. B. nr. 19 înscris în CF nr. 126909 Cluj, achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare mai sus menţionat. A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1366,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 418/21.09.2010 a Tribunalului Cluj, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta C.I. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 6909/21.05.2010 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost păstrată în întregime şi a fost respinsă cererea apelantei privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanta C.I..
Prin decizia civilă nr. 5149 din 08.12.2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a perimat recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei civile nr. 418/R din 21 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, sentinţa fiind menţinută.
La data de 16 decembrie 2011 contestatoarea C.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 5149/A/ din 08.12.2011 a Curţii de Apel Cluj solicitând admiterea contestaţiei în anulare, casarea deciziei, respingerea excepţiei perimării şi rejudecarea fondului cu admiterea acestuia.
În motivarea contestaţiei arată că prin încheierea din 02.12.2010 instanţa de recurs a dispus suspendarea judecăţii dosarului în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ. constatând lipsa părţilor de la dezbateri.
Ulterior, la 08.12.2011 deşi contestatoarea a formulat la 14.11.2011 cerere de repunere pe rol a cauzei, instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia perimării pe care a admis-o.
Instanţa de recurs nu a observat la data de 02.12.2010 şi 08.12.2011 împrejurarea că intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa acestuia de la dezbateri.
Având în vedere că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 14.11.2011, consideră că operează întreruperea termenului de perimare, astfel că instanţa nu trebuia să invoce excepţia perimării ci să repună cauza pe rol şi să soluţioneze fondul recursului.
Analizând decizia, prin prisma motivelor de contestaţie în anulare invocate, instanţa reţine că cererea nu este fondată.
Contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu a observat la data de 02.12.2010 şi
08.12.2011 împrejurarea că intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa acestuia de la dezbateri.
Curtea constată că în dosarul Curţii de Apel Cluj unde s-a pronunţat decizia nr. 5149/A/ din 08.12.2011, atacată cu prezenta contestaţie în anulare, nu există nici o cerere formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, de nici un fel, şi prin urmare nici de judecare a cauzei în lipsă.
Faptul că în alte stadii procesuale s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu are nici o relevanţă deoarece pentru fiecare stadiu procesual se cere aplică toate regulile fără a se împrumuta poziţia procesuală a părţii din alt stadiu procesual, după cum rezultă din dispoziţiile art. 298 Cod procedură civilă care prevăd că „Dispoziţiile de procedură privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul titlu.“
Dacă ar fi posibilă împrumutarea unor acte de procedură de la un stadiu procesual la altul s-ar ajunge, de exemplu, la situaţia invocării în apel a unei perioade pentru care dosarul a fost suspendat la fond pentru împlinirea termenului de perimare în apel sau a faptului că la fond s-a achitat o taxă de timbru astfel că nu ar mai fi necesară timbrarea în căile de atac ori altele asemenea.
Dar, cât timp dispoziţiile de procedură privind judecata în prima instanţa se aplica şi în instanţa de apel, respectiv în recurs, iar aceste norme de procedură se referă şi la cererea de judecare în lipsă rezultă că aceste dispoziţii de procedură se aplică independent în fiecare stadiu procesual.
Având în vedere că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 14.11.2011, contestatoarea consideră că operează întreruperea termenului de perimare, astfel că instanţa nu trebuia să invoce excepţia perimării ci să repună cauza pe rol şi să soluţioneze fondul recursului.
Această chestiune nu se poate constitui în noţiunea de eroare materială dat fiind că motivul prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, prevede că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, şi se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului, ca respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Ori chestiunea analizării cererii de repunere pe rol a cauzei la data de 14.11.2011 a fost dezbătută prin decizia atacată iar o nouă analiză ar transforma contestaţia în anulare într-un recurs la recurs, respectiv s-ar impune a se stabili dacă în mod corect s-a soluţionat cererea de repunere pe rol. Aprecierile pe care le face contestatorul necesită o analiză în drept şi nu se încadrează prin urmare în noţiunea de greşeală materială.
În sensul textului citat, "greşeală materială" înseamnă greşeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În aceasta categorie intră greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, întrucât este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justeţea soluţiei pronunţate prin prisma motivelor limitativ enumerate.
În speţă chestiunea considerată de contestatoare ca şi greşeală materială, analiza cererii de repunere pe rol a cauzei la data de 14.11.2011, a fost analizată de instanţa de recurs, or o astfel de analiză exclude o greşeală de fapt, o omisiune, chiar dacă contestatoarea consideră că instanţa de recurs nu a dat o interpretarea corectă, aceasta fiind o chestiune de judecată iar nu o omisiune sau o eroare de fapt.
Faţă de acestea, în temeiul prevederilor art. 317 şi 318 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatoarea C.I. în contradictoriu cu intimatul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 5149/A/ din 08.12.2011 a Curţii de Apel Cluj, pe care o va menţine. (Judecător Ioan Daniel Chiş)
| ← Dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor români în... | Nulitatea contestaţiei în anulare de drept comun. Neindicarea... → |
|---|
