Nulitatea contestaţiei în anulare de drept comun. Neindicarea expresă şi concretă a motivelor contestaţiei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 18/RC din 10 februarie 2012
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Curtea de Apel Cluj, contestatorul C.H.E., în contradictoriu cu STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, a solicitat anularea deciziei civile nr. 61/11.01.2012 a Curtea de Apel Cluj.
Contestatorul a învederat instanţei că motivele prezentei contestaţii în anulare le va formula separat, în urma motivării deciziei atacate.
În şedinţa publică din 10.02.2012, Curtea, din oficiu, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.133 C.pr.civ. coroborat cu art.320 C.pr.civ., a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru neindicarea obiectului şi a motivelor concrete de fapt şi de drept pe care aceasta se sprijină.
În conformitate cu prevederile art.137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunţa asupra excepţiei nulităţii cererii, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a contestaţiei în anulare.
Astfel, Curtea reţine că prin decizia civilă nr. 61/11.01.2012 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 427 din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva sentinţei civile nr. 5146/30.03.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.A. şi continuată de moştenitorul acesteia, reclamantul C.H.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Aşa cum s-a arătat, prin prezenta contestaţie în anulare, contestatorul C.H.E. a solicitat anularea deciziei civile nr. 61/11.01.2012 a Curţii de Apel Cluj, şi a menţionat că motivele le va formula separat, în urma motivării deciziei atacate.
Mai trebuie sesizat însă că cererea formulată de contestator nu indică în concret nici unul dintre motivele contestaţiei în anulare prevăzute de art. 317 şi art.318 C.pr.civ., ci indică doar generic faptul că cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 317 şi urm. C.pr.civ.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, fiind reglementată de dispoziţiile expres prevăzute de art.317 - art.321 C.pr.civ cuprinse în Titlul V intitulat „Căile extraordinare de atac”, capitolul I1.
Fiind o cale extraordinară de retractare a hotărârilor judecătoreşti, contestaţia în anulare este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, indiferent de motivul care se invocă, astfel încât Curtea de Apel Cluj este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie care, potrivit art.320 alin.1 C.pr.civ., se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Spre deosebire de apel şi recurs a căror motivare este legată de cunoaşterea conţinutului hotărârii atacate prin aceste căi de atac, contestaţia în anulare, în principiu, poate fi exercitată chiar mai înainte de redactarea hotărârii a cărei anulare se solicită, cum este şi cazul prezentei cereri.
Întrucât dispoziţiile legale în materie nu cuprind norme derogatorii de la cele de drept comun, urmează ca, în ceea ce priveşte cuprinsul cererii de contestaţie, să fie pe deplin aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art.82 şi art.112 C.pr.civ., arătându-se însă, numele şi domiciliul contestatorului, precum şi numele şi domiciliul intimatului, hotărârea care se atacă şi totodată, temeiurile contestaţiei, motivele acesteia în fapt şi în drept.
Cu alte cuvinte, din combinarea art.82 şi a art.112 C.pr.civ., prevederile acestuia din urmă referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată aplincându-se mutatis mutandis, prin analogie, partea va trebui să îşi motiveze contestaţia, arătând toate împrejurările de fapt şi dispoziţiile legale pe care se sprijină în cererea sa şi care justifică cercetarea şi admiterea căii extraordinare de atac. „Motivele” reprezintă de fapt „cauza” contestaţiei în anulare, adică temeiul ei juridic. Cauza contestaţiei în anulare este nelegalitatea hotărârii constând în vreuna dintre deficienţele arătate expres şi limitativ de art.317 şi de art.318 C.pr.civ.
Judecata prezentei contestaţii în anulare se face potrivit regulilor aplicabile la instanţa de recurs astfel încât potrivit art.316 C.pr.civ. în speţă sunt incidente dispoziţiile art.133 Cpr.civ.
Art. 133 alin.1 C.pr.civ. prevede că „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.“
Deşi , în principiu elementele cererii de chemare în judecată reglementate de art.82 şi art.112 C.pr.civ., sunt prevăzute în interesul pârâtului, în cauză al intimatului, totuşi elementul esenţial referitor la obiectul cererii depăşeşte interesul privat al intimatului, pentru că nu este permis ca instanţa de judecată să fie sesizată cu cereri, pe care în lipsa elementelor esenţiale să nu le poată rezolva, dar pe care trebuie să le păstreze pe rol, astfel încât nulitatea
cererii neregulat făcute poate fi invocată şi din oficiu. De altfel, termenii utilizaţi de art.133 alin.1 „ ... va fi declarată nulă” justifică aprecierea caracterului imperativ al acestei norme.
Prin urmare, făcând aplicarea art. 133 alin.1 C.pr.civ., Curtea constată că în înţelesul acestui text legal, cel ce formulează cererea de contestaţie în anulare trebuie să indice şi motivul sau motivele concrete ale acesteia. În speţă obiectul generic al cererii îl reprezintă contestaţia în anulare a hotărârii mai sus arătate însă Curtea constată că obiectul doar atunci se poate socoti ca fiind indicat în conformitate cu prevederile legale menţionate anterior în condiţiile în care poate fi determinat cu suficientă claritate şi precizie.
Indicarea în mod generic a dispoziţiilor art. 317 şi urm. C.pr.civ., fără a indica expres şi concret motivele contestaţiei în anulare, nu este de natură a duce la concluzia că exigenţele art. 133 alin.1 C. pr.civ. au fost pe deplin respectate.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept şi având în vedere că numitul contestator nu a înţeles să îşi motiveze contestaţia, arătând toate împrejurările de fapt şi dispoziţiile legale pe care se sprijină în cererea sa şi care justifică cercetarea şi admiterea căii extraordinare de atac Curtea, în temeiul art.137 alin.1 coroborat cu art.133 alin.1 C.pr.civ., va admite excepţia nulităţii cererii de contestaţie, iar în temeiul art.320 alin.3 C.pr.civ., va constata nulă contestaţia în anulare declarată de contestatorul C.H.E. împotriva deciziei civile nr. 61/R din 11.01.2012 a Curţii de Apel Cluj, pe care o menţine.
Ţinând seama de faptul că hotărârea irevocabilă supusă prezentei contestaţii nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, precum şi de faptul că prezenta contestaţie a fost declarată nulă, contestatorul are posibilitatea de a formula, în termenul prevăzut de art.319 alin.2 teza II C.pr.civ., o nouă contestaţie în anulare, cu respectarea cerinţelor de fond şi formă prevăzute de lege. (Judecător Anca Adriana Pop)
| ← Contestaţie în anulare specială. Admisibilitate pentru... | Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7... → |
|---|
