Conflict de competenţă între secţiile tribunalului Competenţa de a judeca apelul declarat împotriva sentinţei pronunţată de judecătorie în contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Sentinţă civilă nr. 220 din data de 15.05.2015
Prin sentința civilă nr. 3738 de la 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 2584/225/2014 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea x, în contradictoriu cu intimatele Direcția de Impozite și Taxe Locale Drobeta Turnu Severin și Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin prin Primar și a fost anulată somația de executare nr. 283215/06.02.2014 și titlul executoriu nr. 283214 din 06.02.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 3738 de la 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 2584/225/2014 au declarat apel intimatele Direcția Impozite și Taxe Locale Dr. Tr. Severin și UAT Dr. Tr. Severin prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 24.03.2015 intimata prin apărător a invocat excepția necompetentei funcționale a Secției I Civilă în soluționarea cauzei, susținând că obiectul litigiului îl reprezintă o contestație la executare a unui titlu executoriu fiscal și, în consecință, este competentă cu soluționarea Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 24.03.2015 pronunțată de Secția I Civilă a Tribunalului Mehedinți în dosarul nr. 2584/225/2014 s-a declinat spre competentă soluționare Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal apelul civil formulat de apelantele intimate Direcția de Impozite și Taxe Locale Drobeta Turnu Severin și Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin prin Primar, reținând că față de obiectul cauzei deduse judecății, respectiv contestație la executarea unui titlu executoriu fiscal, precum și disp. art. 172 și următoarele din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, competența de soluționare a cauzei revine Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 2584/225/2014*.
Prin Încheierea de ședință de la 07 aprilie 2015 pronunțată de Secția a II-a Civilă, de Contencios Adminstrativ și Fiscal a Tribunalului Mehedinți, în dosarul nr. 2584/225/2014*, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Secției I Civilă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova spre soluționare.
Pentru a se pronunța astfel, examinând excepția invocată, instanța a constatat următoarele:
Prin acțiunea pendinte s-a solicitat anularea titlului executoriu nr. 283214/06.02.2014, respectiv anularea somației de plată nr. 283215/06.02.2014, acte de executare propriu-zise, iar nicidecum acte administrative sau acte administrativ fiscale pentru a atrage competența secției de contencios administrativ și fiscal.
Aceasta rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 141 alin. 8 și 145 alin. 1 Cod de procedură fiscală unde se precizează că somațiile de plată și titlurile executorii (precum în speță) sunt acte de executare, iar nu acte administrativ fiscale, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 care să atragă competența instanței de contencios administrativ, competența aparținând instanței civile de executare, respectiv Tribunalul Mehedinți - Secția I Civilă ca și instanță de control judiciar, potrivit dispozițiilor art. 172 și următoarele Cod de procedură fiscală, fiind irelevantă și calitatea părților, de profesioniști sau neprofesioniști.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 131 și următoarele Cod de procedură civilă, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Mehedinți..
Constatând ivit conflictul negativ, în temeiul art. 136 Cod de procedură civilă, a fost sesizată Curtea de Apel Craiova - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în vederea stabilirii competenței de soluționare a apelului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 689/54/2015, la data de 14 mai 2015.
Soluționând conflictul negativ de competență în temeiul art. 135 alin. 1 și art. 136 N.C.proc.civ., Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal constată că Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Mehedinți îi revine competența soluționării cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 alin. 1 N.C.proc.civ., republicat "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.";
Noul Cod de procedură reglementează, față de vechea reglementare, pentru prima dată prin art. 136, procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Astfel, noul Cod de procedură civilă, în acord cu prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede prin art. 136 că dispozițiile privitoare la soluționarea conflictelor de competență se aplică și la conflictele de competență care apar între secțiile specializate sau completele specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Un asemenea conflict se soluționează de către secția instanței stabilită la art. 135 corespunzătoare secției înainte căreia s-a ivit conflictul.
În cauză, a fost soluționată o contestație la executare de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, care prin sentința civilă nr. 3738 de la 26 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr. 2584/225/2014 a admis contestația la executare și a anulat somația de executare nr. 283215/06.02.2014 și titlul executoriu nr. 283214 din 06.02.2014.
Pricina care a generat prezentul conflict de competență a fost soluționată în primă instanță de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece contestația la executare în temeiul art. 713 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 650 alin. 1 C.proc.civ., așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 08.10.2014.
Soluția judecătoriei s-a bazat pe împrejurarea inexistenței unor decizii de impunere, acte administrativ fiscale conform art. 41 din O.G. nr. 92/2003, în care să fie individualizată obligația de plată și care să fie comunicate contestatoarei în condițiile art. 44 din aceeași ordonanță. Judecătoria a reținut că titlul executoriu ce nu a avut la bază un asemenea act de creanță este nul și nu poate produce niciun efect juridic, aceeași sancțiune afectând și somația emisă în baza sa, întrucât creanța fiscală nu există, constatând că se impune anularea titlului executoriu astfel emis, precum și a somației întocmite în baza acestuia, în baza art. 719 Cod procedură civilă.
În speță, cu privire la instanța de control judiciar competentă să soluționeze calea de atac în contestația la executare nu există divergență, divergența de opinie apărând în ceea ce privește secția din cadrul instanței de control judiciar la care trebuie să se înregistreze dosarul și care trebuie să soluționeze apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de judecătorie.
Competența de soluționare a căii de atac formulată împotriva contestației la executare se determină după regulile general aplicabile cuprinse în Codul de procedură civilă.
Apelul se soluționează de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea apelată, astfel cum rezultă din observarea dispozițiilor generale în materie de competență materială, art. 95 pct. 2 N.C.proc.civ. conform cu care: "Tribunalele judecă: (...) 2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță";;
Contestația la executare a fost soluționată de către instanța de executare potrivit art. 714 alin. 1 N.C.proc.civ., republicat.
Potrivit art. 718 alin. 1 N.C.proc.civ., republicat "(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. 4 și art. 715 alin. 4 care pot fi atacate în condițiile dreptului comun";.
Sentința pronunțată în primă instanță de judecătorie, în aceste condiții, este supusă numai apelului la tribunal, care va pronunța o hotărâre definitivă, așadar, în ultimă instanță.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin dispoziții legale exprese, stabilește competența instanțelor de judecată în soluționarea litigiilor de contencios administrativ, precum și procedura de judecată a litigiilor de contencios administrativ.
După adoptarea noului Cod de procedură civilă, prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a acestuia, în materia contenciosului administrativ este menținut sistemul dublului grad de jurisdicție, respectiv instanțele de fond care soluționează litigiile de contencios administrativ care sunt, după caz, secțiile de contencios administrativ și fiscal al tribunalelor sau ale curților de apel, fiind menținută de asemenea, prin dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/2012, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțele de fond. Noul Cod de procedură civilă, art. 95 pct. 1, face trimitere la lege în privința competenței tribunalului, iar soluționarea în fond a litigiilor de contencios administrativ de către tribunale derivă din prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca lege specială în materie, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.
Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului nu are competența de a soluționa apeluri împotriva soluțiilor pronunțate de judecătorie în materia contestației la executare, nu are o competență proprie prevăzută în texte de lege care să dea naștere la interpretări diferite.
Curtea menționează că în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrative fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 și, respectiv, în titlul IX C.proc.fisc., care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 205-209 din Titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale"; din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit procedurii prevăzute de dispozițiile legii speciale, respectiv Codul de procedură fiscală.
Aceste dispoziții din legea specială derogă și exclud de la aplicare dispozițiile dreptului comun, respectiv normele de competență din Codul de procedură civilă.
Potrivit pct. 5.3. din Anexa la Ordinul nr. 2906/25.09.2014 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală "Prin alte acte administrative fiscale, prevăzute la art. 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, se înțelege actele administrative fiscale emise de organele fiscale competente, altele decât cele stipulate expres și limitativ la art. 209 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și pentru care competența de soluționare a contestațiilor aparține organelor fiscale emitente";.
Potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale"; și el nu se confundă cu actele de executare, categorie în care intră titlul executoriu, înștiințările de plată și somațiile de executare, diferența rezultând și din dispozițiile art. 145 din același act normativ.
Simpla împrejurare că emitentul titlului este un organ fiscal, nu este de natură a atrage competenta instanței de contencios administrativ, întrucât, în lipsa unor dispoziții speciale, derogatorii, competența materială și teritorială în soluționarea contestațiilor împotriva actelor de executare și a titlurilor executorii, urmează regulile generale, instituite prin art. 714 alin. 1 N.C.proc.civ., republicat.
În speță, nu este incidentă procedura contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ a tribunalului nu are competența de a soluționa apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de judecătorie în materia contestației la executare, ci competența de a soluționa apelul aparține instanței superioare în materie civilă.
Ca urmare, Curtea, în conformitate cu art. 135 alin. 1 și art. 136 N.C.proc.civ., a stabilit competența soluționării apelului în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Mehedinți.
| ← Angajat în sistemul administratiei penitenciarelor. Promovarea... | Contestaţia la executare prevăzută de art. 711 şi... → |
|---|
