Raportul vizitei de verificare la faţa locului. Inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea raportului vizitei de verificare la faţa locului şi a adresei prin care a fost respinsă contestaţia împotriva respectivului rap
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 1802 din data de 12.05.2015
Actele contestate nu prezintă caracteristicile unor acte administrative, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantului mai multe recomandări urmare a verificării legalității, regularității și realității operațiunilor derulate în baza contractului de finanțare
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 8025/63/2014 în data de 26 mai 2014 reclamanta CCIV a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - ORGANISM INTERMEDIAR REGIONAL P.O.S.D.R.U REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA, MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE precum și a chematului în garanție MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - DIRECȚIA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie dispusă anularea Deciziei(adresa) nr. 10320/27.11.2013 emisa de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia si înregistrata la aceasta sub nr. 2407/27.11.2013, anularea Raportului vizitei de verificare la fata locului nr. 9245/21.10.2013 întocmit de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia, precum si constatarea ca eligibile si obligarea la rambursare a sumelor ce fac obiectul contestației.
Prin sentința nr. 3534 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 8025/63/2014 a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă ca fiind inadmisibilă. A fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta reclamantă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
Recurenta reclamantă, a arătat, în esență, că, in susținerea admiterii excepției inadmisibilității , singurul argument pe care se întemeiază soluția instanței de fond este acela că, actele atacate nu sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 coroborate cu cel ale OUG nr. 66/2011, ci acte preparatorii care pot fi atacate doar odată cu un eventual proces verbal de stabilire a neregulilor emise in temeiul OUG nr. 66/2011.
De asemenea că, in accepțiunea Legii nr. 554/2004 actele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată sunt acte administrative. A mai arătat că, contractul de finanțare incheiat la data de 23.02.2010 este un act adminitrativ fiind încheiat cu o autoritate publică și având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului intitulat " PRO RURAL- sistem integrat de dezvoltare a resurselor umane pentru sustenabilitatea mediului rural";.
De asemenea că, orice act emis in virtutea legii și in executarea contractului conform procedurii administrative reglementate de normele legale in materie sunt acte administrative în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004.
Totodată că, in speța dedusă judecății raportul de verificare la fața locului, intrucât cuprinde constatări cu privire la neeligibilitatea unor cheltuieli, produce efecte juridice majore in dauna acesteia in sensul modificării raportului juridic incident, respectiv dreptul acesteia de a obține rambursarea sumelor de bani considerate cheltuieli neeligibile.
A mai arătat că și în cazul adresei nr. 10320/27.11.2013 emisă de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia raționamentul este același. De asemenea că, dacă s-ar reține că, actele a căror anulare o solicită nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, ar insemna că este ori a fost îndreptățită la rambursarea sumelor de bani reprezentând cheltuieli pe care intimata le-a considerat neeligibile iar raportul atacat nu ar putea sta nici la baza emiterii unui act ulterior. Totodată că, intrucât cheltuielile au fost considerate neeligibile prin raportul de vizită atacat acesta este producător de consecințe juridice.
Temeiul de drept: art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 483 și urm. NCPC.
Legal citați intimații au depus întâmpinare solicitaând respingerea căii de atac.
Au solicitat judecarea cauzei și în lipsă in condițiile art. 411 alin.1 pct. 2 NCPC.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ susceptibil de atac în fața instanței de contencios administrativ în temeiul art. 52 din Constituție, reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Așa cum se desprinde din dispozițiile legale ce definesc noțiunea de act administrativ, o condiție esențială pe care trebuie să o întrunească actele emise de autoritățile publice pentru a fi calificate drept acte administrative este aceea de a produce efecte juridice, respectiv de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.
În speța de față, deși emise de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, actele nu prezintă caracteristicile unor acte administrative, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantului mai multe recomandări urmare a verificării legalității, regularității și realității operațiunilor derulate în baza contractului de finanțare.
În cauza de față, ceea ce caracterizează actul contestat este scopul său, respectiv acela de a comunica destinatarului suma apreciată neeligibilă și motivele avute în vedere.
Prin ea însăși, comunicarea efectuată prin raportul vizitei de verificare la fața locului nr. 9245/21.10.2013 nu este de natură a produce efecte juridice. Actul nu stabilește nicio obligație în sarcina reclamantului, ci doar comunică anumite informații rezultatele din datele pe care le deține autoritatea publică.
Actul contestat a fost emis în parcurgerea procedurii reglementată de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, ordonanța de urgență reglementează activitățile de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali.
Potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 66/2011 "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare";.
Potrivit art. 65 din O.U.G. nr. 66/2011 "orice referire în actele normative existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare, și orice trimitere la actul normativ menționat se vor considera ca referire/trimitere la prezenta ordonanță de urgență și/sau la secțiunile corespunzătoare din prezenta ordonanță de urgență, după caz";.
Deoarece O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare la data de 03.07.2011, legea aplicabilă controlului efectuat în speță este O.U.G. nr. 66/2011.
Această ordonanță conține norme procedurale, ceea ce înseamnă că procedura de control se efectuează după legislația în vigoare la data efectuării lui.
Potrivit art. 21 alin. 13 din O.U.G. 66/2011 verificările desfășurate de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20, se finalizează prin întocmirea unui proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.
Art. 21 alin. 19 din același act normativ statuează că "procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare";.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. 20 coroborate cu cele ale art. 34 alin. 3, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe, iar împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație în condițiile și termenele stabilite de ordonanța de urgență.
Astfel, în raport de dispozițiile legale arătate, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță, constituie acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, acte care produc efecte pentru destinatar și care pot fi contestate în condițiile și termenele stabilite de O.U.G. nr. 66/2011.
Față de cele expuse corect a reținut instanța de fond că, actele administrative a căror legalitate și temeinicie pot fi supuse controlului instanței de judecată sunt procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, respectiv decizia prin care a fost respinsă contestația împotriva acestuia. Tot corect a reținut instanța de fond că, odată cu eventuala cerere de chemare în judecată având ca obiect procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, respectiv decizia dată in soluționarea contestației formulată împotriva acestuia poate, in acord cu prevederile art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004 face apărări și cu privire la actele emise anterior procesului verbal de constatare a neregulilor.
Raportul vizitei de verificare la fața locului, respectiv adresa nr. 10320/27.11.2013 prin care i s-a comunicat recurentei reclamante soluția dată în soluționarea contestației împotriva acestuia, acte contestat în prezenta cauză, sunt o simplă operațiune administrativă de comunicare, ce are drept scop transmiterea unor informații, calificare față de care acțiunea în anularea actului, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, este inadmisibilă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Este evident că reclamantul nu poate uza de prezentul demers judiciar în condițiile în care legiuitorul a prevăzut o procedură specială de contestare a actelor administrative și nu poate acoperi necunoașterea legii în ceea ce privește modalitatea de contestare a actelor emise în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
Legea specială prevede o procedură pentru modificarea sau desființarea actelor administrative emise în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
Curtea menționează faptul că stabilirea unor condiționări pentru introducerea unor acțiuni în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile stabilite de lege.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat întemeiată excepția inadmisibilității, sentința recurată fiind legală, iar neacceptarea de către recurentul reclamant a motivelor avute în vedere de instanța de fond nu poate constitui un temei legal pentru admiterea recursului, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
| ← Contestaţia la executare prevăzută de art. 711 şi... | Anulare ordin emis de prefect privind componenţa comisiilor de... → |
|---|
