Conflict negativ de competenţă. Jurisprudență Conflict negativ de competenţă

Curtea de Apel BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 54 din data de 13.06.2013

Conflict negativ de competență.

- art.2 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă; decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr. 75/2007;

Reclamanta a investit instanța cu o acțiune având ca obiect constatarea caracterul simulat al contractelor de cesiune enumerate în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, contracte ce atestă drepturi și obligații cu un conținut patrimonial și care luate individual au fiecare in parte o valoare sub pragul de 100.000 lei.

Deși, prin fiecare contract in parte se creează raporturi juridice distincte, Curtea apreciază că se impune însumarea valorii acestor contracte deoarece cererea de chemare in judecată este formulată de un terț in raport cu părțile contractelor, iar acest terț este chiar societatea ale cărei acțiuni au format obiectul contractelor de cesiune. Or in acest caz trebuie avut in vedere interesul societar, care primează, fiind vorba de acțiunile societății.

Cum prin însumarea valorii contractelor de cesiune se ajunge la o valoare ce depășește suma de 100.000 lei, iar dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ, în vigoare la momentul respectiv, stabileau competența Tribunalului peste această valoare, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,

SENTINȚA CIVILĂ NR. 54 din 13.06.2013)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția aVI-a Civilă sub nr.46512/3/2010 , reclamanta SC H SA a chemat în judecată pe pârâții A I, B I, B S și alții, solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate caracterul simulat al contractelor de cesiune încheiate între acționarii cedenți și numitul U E cu privire la acțiunile reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.2431/24.02.2012 tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat soluționarea cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că potrivit art.2 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, tribunalul este competent să soluționeze procesele și cererile în materie comerciala al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, rezultând din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții că revine judecătoriei competența de soluționare a litigiilor comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Prin decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr. 75/2007, admițându-se recursul in interesul legii , s-a stabilit ca dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, dezlegarea acestei probleme de drept judecata fiind obligatorie pentru instanțe în lumina prevederilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.

Prin decizia amintită s-a statuat că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.

Prin acțiunea de față reclamanta a înțeles să solicite constatarea caracterului simulat al contractelor de cesiune enumerate in tabelul aflat la filele 20-21, vol.I, contracte ce atestă drepturi și obligații cu un conținut patrimonial.

Se observă că reclamanta se întemeiază pe raporturi juridice distincte, încheiate intre pârâtul U E și pârâții identificați în Anexa 1 a cererii de chemare în judecată.

În aceste condiții, cu privire la solicitarea reclamantei tribunalul consideră că aceasta reprezintă o juxtapunere a mai multor capete de cerere, toate principale, al căror obiect privește constatarea caracterului simulat al fiecărui contract de cesiune.

Drept urmare, pentru stabilirea competenței materiale conform criteriului valoric nu se va avea în vedere valoarea totală (însumată) a tuturor capetelor de cerere referitoare la constatarea caracterului simulat, ci valoarea fiecărui capăt de cerere ce corespunde valorii fiecărui contract de cesiune în parte. Această opinie a fost exprimată și în doctrină (Dr. Mihaela Tabârcă - "Drept procesual civil , vol.I, Edit. Universul Juridic, Bucuresti, 2005, pg. 246; Prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu - "Tratat teoretic si practic de procedură civilă";, vol. I, Edit. Național, Bucuresti 1996, pg. 410) dar și în practică (Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă, decizia nr. 3499/2000).

Astfel cum rezultă din precizarea făcută de reclamantă (filele 27-29, vol. I) valoarea fiecărui contract de cesiune este inferioară pragului valoric stabilit prin dispozițiile art.2 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă, respectiv 100.000 lei.

Pentru aceste considerente a fost admisă excepția de necompetentă materială și în temeiul art.158 alin.3 Cod procedură civilă declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucuresti, instanța competentă teritorial conform art.5, 9 și 12 Cod procedură civilă. Astfel, domiciliul pârâtului Dinu Paul se află în circumscripția acestei instanțe, prevederile art.9 Cod procedură civilă arată că cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei, iar reclamanta a înțeles să sesizeze instanțele din București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.04.2012 sub nr..

Prin sentința civilă nr.7546/04.04.2013 judecătoria a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalul București și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate caracterul simulat al contractelor de cesiune enumerate în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, contracte ce atestă drepturi și obligații cu un conținut patrimonial.

Instanța a apreciat că în prezenta cauză, nu se poate discuta despre existența unor cereri având ca obiect raporturi juridice distincte, fără nicio legătură între ele. Reclamanta menționează că este o societate de tip închis iar transferurile de acțiuni nu puteau avea loc decât între membri acesteia, acesta fiind, în opinia sa motivul comun de nulitate comun pentru toate contractele de cesiune.

Față de cele arătate care circumscriu prin intermediul motivării în fapt și în drept obiectul dedus judecății, este evident că ne aflăm în prezența unei coparticipări procesuale cel puțin în forma indicată de art. 47 teza finală a C.pr.civ (drepturile și obligațiile părților au aceeași cauză) sau cel mult în prezența unor capete de cerere (toate principale cu puternică situație de conexitate pentru care toate sumele trebuie adunate pentru a se stabili valoarea litigiului și în funcție de aceasta instanța competentă. În acest sens este și Decizia civilă nr. 1599/2012 din 02.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. (număr intern 1540/2012) - filele 51 - 54 din Dosarul al Judecătoriei Sectorului 1 București, Vol II.

De altfel și în doctrina juridică s-a statuat că "dacă s-au formulat mai multe cereri, fără ca unele să constituie principalul iar celelalte accesoriul, toate sumele trebuie adunate pentru a se stabili valoarea litigiului și în funcție de aceasta, instanța competentă";(Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi - Drept procesual civil. Curs selectiv Ediția 4 Editura C.H Beck, București 2009, fila 136).

Cum în mod evident valoarea cumulată a cesiunilor presupus frauduloase invocate în speță depășește 100.000 lei iar dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ, în vigoare la momentul respectiv, stabileau competența Tribunalului peste această valoare, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.06.2013 sub nr.4148/2/2013.

Asupra conflictului negativ de competență Curtea reține următoarele:

Reclamanta a investit instanța cu o acțiune având ca obiect constatarea caracterul simulat al contractelor de cesiune enumerate în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, contracte ce atestă drepturi și obligații cu un conținut patrimonial și care luate individual au fiecare in parte o valoare sub pragul de 100.000 lei.

Deși, prin fiecare contract in parte se creează raporturi juridice distincte, Curtea apreciază că se impune însumarea valorii acestor contracte deoarece cererea de chemare in judecată este formulată de un terț in raport cu părțile contractelor, iar acest terț este chiar societatea ale cărei acțiuni au format obiectul contractelor de cesiune. Or in acest caz trebuie avut in vedere interesul societar, care primează, fiind vorba de acțiunile societății.

Cum prin însumarea valorii contractelor de cesiune se ajunge la o valoare ce depășește suma de 100.000 lei, iar dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ, în vigoare la momentul respectiv, stabileau competența Tribunalului peste această valoare, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Conflict negativ de competenţă. Jurisprudență Conflict negativ de competenţă