Poprire asiguratorie. . Jurisprudență Popriri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 248 din data de 13.06.2013
. Poprire asiguratorie.
- art.969 NCPC, art.952 NCPC
In ceea ce privește condiția privind exigibilitatea creanței Curtea apreciază că in mod corect prima instanță a reținut că această creanță nu este exigibilă in integralitatea ei.
Dacă in ceea ce privește facturile emise in temeiul contractelor nr.63/B74C/11004C/01.09.2010 și nr.63/B74E/11056C/01.09.2010, creanța este exigibilă față de împrejurarea că scadența este prevăzută la 15, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturilor, in ceea ce privește facturile emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009, scadența a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii. Or, in cauză nu s-a făcut dovada primirii acestor facturi. Susținerile din apel in sensul că prin înscrisurile depuse se face dovada primirii acestor facturi, nu pot fi reținute de către Curte, având in vedere că apelanta face dovada prin bonurile contract curierat depuse la dosar că a transmis debitoarei niște plicuri, însă aceste înscrisuri nu fac dovada cu privire la conținutul plicurilor, mai exact că este vorba chiar de facturile emise in temeiul contractului mai sus menționat.
Faptul că apelanta a prezentat sumele defalcat pe fiecare contract in parte, nu înseamnă că s-a făcut dovada exigibilității facturilor emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009 prin trecerea in tabel a datei scadenței, având in vedere că scadența a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii, or, așa cum s-a arătat mai sus nu s-a făcut dovada primirii facturilor emise in temeiul acestui contract.
In ceea ce privește cea de-a treia critică, față de faptul că apelanta și-a precizat cererea in sensul că se întemeiază pe dispozițiile alin.1 ale art.952 Noul C.pr.civ, nu mai trebuie analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de alin.3 al aceluiași articol.
Dovada sumelor datorate de terțul poprit debitorului nu mai prezintă nicio relevanță câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile pentru înființarea popririi.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
SENTINȚA CIVILĂ NR. 248 din 13.06.2013)
Prin încheierea dată in Camera de consiliu in data de 18.03.2013 de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă in dosarul nr.9351/3/2013 a fost respinsă cererea privind pe creditoarea SC N T SA, pe debitoarea SC N C SRL și pe terțul poprit SC D C S SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că potrivit art.969 NCPC, poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art.952.
Art.952 NCPC reglementează 3 ipoteze distincte pentru instituirea măsurii asigurătorii, astfel: alin.1 - la cererea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată, în acest caz fiind posibilă obligarea la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță, alin.2 - la cererea creditorului care nu are titlu executoriu și a cărui creanță nu este constatată prin act scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și dacă depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată, alin.3 - la cererea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris, însă nu este exigibilă, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își risipească avere, în acest caz cu depunerea obligatorie a cauțiunii în cuantumul fixat de instanță
În speță, solicitarea de instituire a măsurii popririi asigurătorii este întemeiată pe dreptul de creanță în sumă de 456.534 lei, în baza facturilor emise de creditoare în temeiul contractului de închiriere de tubete nr.63/B74C/11004C/01.09.2010, al contractului de închiriere de racorduri nr.63/B74E/11056C/01.09.2010 și al contractului de închiriere de tubete nr.016/11.02.2009 + 85.062,12 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Contractul de închiriere de tubete nr.63/B74C/11004C din 01.09.2010 încheiat între creditoarea S.C. N T S.A., în calitate de furnizor, pe de o parte și debitoarea S.C. N C S.R.L., în calitate de utilizator, pe de cealaltă parte, are ca obiect închirierea de tubete, conform anexei 3, pe bază de comenzi emise în baza contractului, în schimbul plății chiriei de către utilizator. Prin același contract utilizatorul a contractat și servicii de supraveghere a instalării în schimbul plății tarifului de supraveghere convenit. Potrivit contractului, chiria lunară s-a stabilit în conformitate cu produsul asociat per buclă, conform anexei 2, iar tariful pentru asistența și supravegherea instalării, în cuantum de 45 Euro/km (art.7 din contract). Potrivit art.8.1 taxa pentru asistență și supravegherea instalării se plătește într-o singură tranșă de către utilizator în baza unei facturi emise de către furnizor, taxa fiind obținută prin multiplicarea lungimii de cablu instalat, rotunjit la hectometrul superior cu tariful unitar. De asemenea, conform art.8.2, utilizatorul s-a obligat să plătească chiria lunar, pe baza facturii emise de către furnizor în primele 5 zile lucrătoare ale fiecărei luni calendaristice, plata urmând a fi efectuată în termen de 15 zile de la data facturării.
Conform contractului de închiriere de tubete nr.016/11.02.2009 încheiat între aceleași părți, în aceeași calitate, pentru închirierea segmentelor de tubetă și pentru supervizarea instalării, debitoarea s-a obligat să achite chiria totală maximală de 61.200 Euro, suma fiind calculată potrivit formulei 85 Euro / lună/ km de segment de tubetă predat înmulțit cu numărul total de luni din perioada de valabilitate cuprinsă între data semnării certificatului de acceptantă și data prevăzută în subclauza 2.3. (11.02.2014). Conform art.8, utilizatorul s-a obligat să plătească chiria în tranșe lunare de 1.020 Euro pe baza facturilor emise de furnizor în primele 5 zile calendaristice după data acceptanței, urmând ca plata să fie efectuată în termen de 15 zile de la data primirii facturii.
De asemenea, potrivit contractului de închiriere racorduri nr.63/B74E/11056C din 01.09.2010, utilizatorul S.C. N C S.R.L., s-a obligat să plătească chiria lunară aferentă racordurilor închiriate pe baza comenzilor emise în baza contractului, conform grilei de tarife stipulată în anexa 1, aplicată buclei din care face parte produsul pentru care se calculează chiria, precum și tariful pentru asistența și supravegherea instalării în cuantum de 25 Euro/racord, plătibil în lei la cursul valutar de referință publicat de BNR (art.6 din contract.). Părțile au convenit ca plata să fie efectuată în baza facturilor emise de furnizorul S.C. N T S.A., plata urmând a fi făcută în termen de 30 de zile de la data facturării. Din facturile depuse la dosar în susținerea cererii de instituire a măsurii popririi asigurătorii, rezultă că facturile sunt emise pentru sume reprezentând chirie racord, chirie tubete și diferite servicii de acces și supraveghere, fără a se specifica contractul în baza căruia s-a stabilit valoarea chiriei pentru închirierea de tubete și serviciile aferente.
În condițiile în care creditoarea se prevalează de două contracte de închiriere de tubete, în ceea ce privește exigibilitatea creanței, se poate constata că poate fi privită ca fiind exigibilă creanța constând în valoarea chiriei solicitate în temeiul din contractului de închiriere de tubete nr.63/B74C/11004C/01.09.2010, care prevede în art.8.3 scadența obligației de plată la expirarea termenului de 15 zile de la data facturării, precum și creanța constând în valoarea chiriei solicitate în temeiul contractului de închiriere de racorduri nr.63/B74E/11056C/01.09.2010, prin care părțile au stabilit în art.6.4 termenul de plată ca fiind 30 de zile de la data facturării, pe de altă parte, deoarece nu s-au depus la dosar dovezile de primire a facturilor de către debitoare, nu poate fi considerată exigibilă creanța constând în valoarea chiriei aferente închirierii de tubete în baza contractului de închiriere de tubete nr.016/11.02.2009, părțile convenind ca plata să fie efectuată în termen de 15 zile de la data primirii facturii.
Ca atare, parte din creanță s-ar putea încadra în textul art.952 alin.1 NCPC, iar parte din creanță în textul art.952 alin.3 NCPC. Instanța are în vedere, pe de o parte, faptul că prin cererea de față nu s-a indicat defalcat valoarea creanței în raport de cele 3 contracte, iar pe de altă parte faptul că delimitarea, în raport de facturile emise, cel puțin pentru valoarea chiriei pentru închiriere de tubete, prin raportare la cele 2 contracte având acest obiect, nu este posibilă numai în baza înscrisurilor depuse la dosar, în cuprinsul facturilor nefăcându-se vreo mențiune cu privire la raportul contractual ce a determinat emiterea acestora. De asemenea, instanța constată că nu s-a făcut dovada incidenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.952 alin.3 NCPC, simpla încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la rețeaua de telecomunicații a Netserv nefiind suficientă pentru a se aprecia asupra intenției debitorului de a-și risipi averea ori de a se sustrage de la urmărire.
Conform art.953 alin.2 rap. la art.970 alin.1 NCPC, instanța este obligată să stabilească suma până la care se încuviințează măsura popririi asigurătorii, determinare care se face în raport de cuantumul și caracterul creanței invocate prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, ceea ce în cauza de față nu este posibil, față de considerentele anterior expuse.
De asemenea, pentru toate ipotezele vizate de textul art.952 NCPC, este necesară îndeplinirea cerinței impuse de art.969 NCPC, și anume ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului ori să i le datoreze în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
În acest sens, din faptul încheierii contractului de vânzare-cumpărare între terțul poprit S.C. D C S S.A. și debitorul S.C. N C S.R.L., nu se poate reține că terțul, în calitate de cumpărător, datorează ori va datora sume de bani în viitor vânzătorului, cât timp nu s-a dovedit neplata prețului ori existența unei clauze contractuale privind plata prețului în rate sau la un termen ulterior încheierii contractului.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.969 rap. la art.952 NCPC, tribunalul a respins cererea de instituire a măsurii popririi asigurătorii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea solicitând admiterea acestui și înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor datorate de terțul poprit debitoarei N C SRL.
In motivarea apelului s-a arătat că prin înscrisurile depuse in susținerea apelului s-a făcut dovada de comunicare a facturilor, o persoană semnând și ștampilând pentru primirea corespondenței din partea N C. Se mai arată că într-o singură corespondență se trimitea una sau mai multe facturi in funcție de numărul facturilor emise in luna respectivă. Astfel că termenul de plată a expirat in cazul tuturor facturilor emise de N T.
In ceea ce privește reținerea primei instanțe in sensul că sumele din facturi nu sunt defalcate pe cele trei contracte încheiate între părți se arată că înțelegerea mutuală a părților a fost ca facturile emise să cuprindă valorile rezultate din cele trei contracte încheiate între părți. Până la începutul anului 2012 N C a achitat facturile emise de N T in aceleași condiții, însoțite de centralizatoare care indicau tipul de serviciu, produs închiriat.
Cu privire la aprecierea instanței de fond in sensul că, faptul că N C și-a înstrăinat rețeaua nu prezintă un indiciu că și-a risipit averea ori că se sustrage de la urmărire, se arată că cererea de poprire asiguratorie se încadrează in dispozițiile art.952 alin.1 C.pr.civ și nu trebuie să se facă dovada că N C încearcă să se sustragă de la plata datoriilor pe care le are față de creditori, însă unicul obiect de activitate al debitoarei este acela de a oferi servicii de comunicații electronice clienților săi.
Cu privire la faptul că nu s-a făcut dovada că terțul poprit i-ar datora sume de bani debitoarei se arată că există cel puțin prezumția că terțul poprit îi datorează o sumă de bani pentru rețeaua transferată. Instanța are la dispoziție instituția cauțiunii care vine tocmai să protejeze celelalte părți împotriva abuzurilor pe care le-ar face autorul cererii de poprire.
In drept s-au invocat prevederile art.969, 952 alin.1, 953 alin.3, 970 C.pr.civ, art.466 și urm. C.pr.civ.
In susținerea apelului s-au depus înscrisuri in fotocopie.
Intimata SC N C SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate și in raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea apelantei creditoare de înființare a popririi asiguratorii este întemeiată pe dispozițiile art.952 alin.1 Noul Cod de procedură civilă astfel cum rezultă atât din motivele invocate in cererea de chemare in judecată cât și din precizarea făcută prin motivele de apel. Potrivit acestui text legal, "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărei creanță este constatată in scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat cerere de chemare in judecată.";
Prin urmare, pentru a se putea dispune înființarea popririi asigurătorii in condițiile art.969 rap. la art.952 alin.1 Noul C.pr.civ. trebuie îndeplinite următoarele condiții: creanța creditorului este constatată in scris, creanța este exigibilă și creditorul dovedește că a intentat cerere de chemare in judecată.
In cauza de față apelanta creditoare își întemeiază cererea pe o serie de facturi emise in temeiul a trei contracte încheiate cu intimata debitoare, facturi care au valoarea totală de 456.533,99 lei.
Astfel, prima condiție și cea de-a treia sunt îndeplinite deoarece creanța este constatată in scris (rezultă din facturi) și creditoarea a făcut dovada intentării cererii de chemare in judecată.
In ceea ce privește condiția privind exigibilitatea creanței Curtea apreciază că in mod corect prima instanță a reținut că această creanță nu este exigibilă in integralitatea ei.
Dacă in ceea ce privește facturile emise in temeiul contractelor nr.63/B74C/11004C/01.09.2010 și nr.63/B74E/11056C/01.09.2010, creanța este exigibilă față de împrejurarea că scadența este prevăzută la 15, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturilor, in ceea ce privește facturile emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009, scadența a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii. Or, in cauză nu s-a făcut dovada primirii acestor facturi. Susținerile din apel in sensul că prin înscrisurile depuse se face dovada primirii acestor facturi, nu pot fi reținute de către Curte, având in vedere că apelanta face dovada prin bonurile contract curierat depuse la dosar că a transmis debitoarei niște plicuri, însă aceste înscrisuri nu fac dovada cu privire la conținutul plicurilor, mai exact că este vorba chiar de facturile emise in temeiul contractului mai sus menționat.
Faptul că apelanta a prezentat sumele defalcat pe fiecare contract in parte, nu înseamnă că s-a făcut dovada exigibilității facturilor emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009 prin trecerea in tabel a datei scadenței, având in vedere că scadența a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii, or, așa cum s-a arătat mai sus nu s-a făcut dovada primirii facturilor emise in temeiul acestui contract.
In ceea ce privește cea de-a treia critică, față de faptul că apelanta și-a precizat cererea in sensul că se întemeiază pe dispozițiile alin.1 ale art.952 Noul C.pr.civ, nu mai trebuie analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de alin.3 al aceluiași articol.
Dovada sumelor datorate de terțul poprit debitorului nu mai prezintă nicio relevanță câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile pentru înființarea popririi.
Față de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.480 alin.1 Noul C.pr.civ a respins apelul ca nefondat.
In temeiul art. 451 alin.1 noul C.pr.civ a obligat pe apelanta creditoare la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată in apel către intimata debitoare N C SRL, reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr.27/07.05.2013 și chitanței nr.28/07.05.2013 (filele 40 și 41 dosar apel).
| ← Încadrare juridică. Elementele constitutive ale infracţiunii... | Conflict negativ de competenţă. Jurisprudență Conflict... → |
|---|
