Contencios administrativ și fiscal. anulare proces verbal de contravenţie
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 424 din data de 15.03.2017
Asupra apelului civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. din , Judecătoria a respins plângerea contravențională formulată de petentul , împotriva procesului verbal de contravenție seria nr. încheiat la data de de Poliția .
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr.583/321/2016, petentul , în contradictoriu cu intimatul , a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal seria nr. încheiat la data de de Poliția orașului , prin care a fost sancționat cu suma de 1365 lei amendă contravențională și 13 puncte-penalizare, precum și reținerea perimsului pentru 30 zile, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 59 alin.2 și art.10 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, constând în aceea că la data de , ora 13.33, conducând autoturismul marca , cu nr.de înmatriculare , pe strada , la intesecția cu strada a efectuat un viraj la stânga și nu a acordat prioritate de trecere autospecialei , care circula regulamentar din sens opus. Totodată, avea expirată I.T.P. de la data de .
În plângere, petentul nu a făcut referire la contravenția prevăzută de 10 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, ci doar la cea prevăzută de art.59 alin.2, susținând că a acordat prioritate. Plângerea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedire, petentul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri depunând la dosar procesul-verbal, dovada nr. și planșe fotografice (f.).
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii(f.).
În motivare, a arătat în esență că procesul-verbal este temeinic și legal fiind întocmit conform prevederilor O.G.nr.2/2001, iar din economia textului art.34 din acest act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
S-a mai arătat că fapta contravențională descrisă în procesul-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, act emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege coroborat cu prezumția de autenticitate, cât și cu prezumția de veridicitate.
În apărare, intimatul a depus la dosar procesul-verbal contestat și raportul întocmit de agentul constatator (f.).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de , a fost încheiat procesul-verbal seria nr. reținându-se faptul că petentul, conducând autoturismul marca , cu nr.de înmatriculare , pe strada , la intersecția cu strada a efectuat un viraj la stânga și nu a acordat prioritate de trecere autospecialei , care circula regulamentar din sens opus. Totodată, avea expirată I.T.P. de la data de , încălcând astfel dispozițiile art.10 alin.1 și art.59 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002.
În cauză, petentul a contestat procesul-verbal doar cu privire la fapta reglementată de art.59 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ și se bucură de prezumția de legalitate.
În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de judecată.
În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Examinând sub aspectul legalității procesul-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului și contestată de acesta, instanța a reținut că regimul juridic al contravențiilor se completează, în materie de probe, cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Astfel, potrivit art.249 N.C.proc.civ, "cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege";. De altfel, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia de inadmisibilitate în cauza Haiducu contra României "prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională";.
Astfel, în cauză, petentul a înțeles să facă dovada susținerilor sale cu înscrisuri constând din copia procesului-verbal, planșe fotografice și legislație.
În ceea ce privește probatoriul propus de intimat, s-a reținut că acesta a înțeles să facă dovada săvârșirii faptei contravenționale cu înscrisuri, respectiv, procesul-verbal de contravenție și raportul agentului constatator.
În cauză, s-a reținut că fapta contravențională a fost percepută de agentul constatator cu propriile simțuri, constatările acestuia beneficiind în aceste condiții de prezumțiile de veridicitate și temeinicie până la înscrierea în fals.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată.
Având în vedere situația astfel reținută, instanța a considerat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.59 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere pericolul social al faptei.
Astfel, s-a reținut că prin neacordarea priorității pe drumurile publice se produce o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere.
Faptele de natura celei pentru care a fost sancționat petentul prezintă, prin ele însele, un grad ridicat de pericol social întrucât pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
Din aceste motive, analizând fapta petentului, instanța a constatat că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Față de aceste considerente, a apreciat că sancțiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect, iar scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin executarea acesteia.
Împotriva sentinței civile nr. din pronunțată de Judecătoria a formulat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că se deplasa cu autoturismul cu număr de înmatriculare pe strada din direcția Vânători spre . La intersecția cu str. M. Sadoveanu, din sens opus, din direcția Ocea către se deplasa autospeciala care virase spre dreapta înspre , a încetinit acordându-i prioritate de dreapta. După trecerea de pietoni polițistul i-a făcut semn din mașină să tragă pe dreapta, aplicându-i amenda contravențională.
Menționează că a făcut obiecțiuni la procesul verbal, iar fapta reținută în sarcina sa nu este dovedită. Autospeciala nu este dotată cu cameră video, fapta nefiind înregistrată. Solicită în acest sens ca poliția să precizeze dacă autospeciala este dotată cu camera video ori dacă are acces la sistemul video din intersecție.
Totodată arată că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate doar până la formularea plângerii împotriva acestuia, situație în care trebuie ca organul constatator să aducă dovezi în dovedirea faptei.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Prin adresa nr. înaintată la dosar (F. apel) a arătat că aparatul radar marca PHYTON montat pe auto este dotat cu aparatură video, însă abaterea din data de nu a fost înregistrată.
Examinând apelul petentului, conform art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticii invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal seria nr. încheiat de Poliția orașului , petentul-apelant a fost sancționat cu amendă de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.59 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și cu amendă de 945 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și drept sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere pentru 30 de zile.
Din cuprinsul procesului verbal rezultă că la data de , ora 1333, petentul -apelant a condus autoturismul marca cu nr. pe str. , la intersecția cu str. M. Sadoveanu a efectuat un viraj la stânga și nu a acordat prioritate de trecere autospecialei , care circula regulamentar din sens opus.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, în acord cu prima instanță, se reține că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și a art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, Tribunalul reține că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei contravenționale să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Amintim că și în Decizia nr. 70 din 21.02.2013, Curtea Constituțională a subliniat faptul că "procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură";.
În acest caz, instanța va administrat probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal. Cel care a formulat plângere nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (cauza Salobiaku c. Franței, Anghel c. României) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (în care CEDO a inclus și acuzația contravențională), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de "acuzare";, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În prezenta cauză, Tribunalul reține că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, având în vedere împrejurarea că petentul a susținut în mod constant, încă din momentul încheierii procesului-verbal, că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, respectiv neacordarea de prioritate de trecere a autospecialei , astfel încât se naște o îndoială rezonabilă cu privire la săvârșirea de către petent a faptei reținute în sarcina sa.
În această situație, în lipsa unor probe care să confirme fapta petentului, prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în cauză, ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.
Prima instanță arată că intimatul, în calitate de agent constatator " a înțeles să facă dovada săvârșirii faptei contravenționale cu înscrisuri, respectiv, procesul-verbal de contravenție și raportul agentului constatator";.
Cu aceste înscrisuri agentul constatator nu poate face dovada săvârșirii contravenției de către petent, în lipsa unei probe care să confirme situația de fapt petrecută la data de și reținută în procesul-verbal contestat.
La cererea petentului-apelant s-a solicitat de la intimat să comunice dacă fapta reținută în sarcina sa, petrecută la intersecția străzii cu strada Mihail Sadoveanu-, a fost înregistrată video.
Cu adresa nr. (F. dosar apel), intimatul a comunicat că autospeciala este dotată cu aparatură video, însă abaterea din data de nu a fost înregistrată.
Nefiind nicio dovadă a organului constatator care să conducă la faptul că petentul-apelant a săvârșit fapta contravențională, în mod nelegal prima instanța a respins plângerea.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a art. 6 paragraful 2 din CEDO, instanța constată plângerea petentului întemeiată.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă apelată, va admite în parte plângerea contravențională și va dispune anularea în parte a procesului verbal de contravenție contestat, urmând a se înlătura sancțiunea contravențională prev. de art. 59 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, respectiv contravenția privind neacordarea de prioritate de trecere autospecialei , va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 420 lei și va înlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile
Se mențin celelalte dispoziții ale procesului-verbal, reprezentând contravenția prev. de art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în expirarea I.T.P. la data de , faptă dovedită și recunoscută de petentul-apelant, urmând ca acesta să achite amenda aferentă de 945 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de petentul petentul , cnp:, cu domiciliul în , str., împotriva sentinței civile nr. din pronunțată de Judecătoria în contradictoriu cu intimatul .
Schimbă în tot sentința apelată și în consecință:
Admite în parte plângerea formulată de petentul , împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională seria nr. întocmit la data de de către Poliția orașului .
Anulează în parte procesul verbal contestat în sensul că înlătură sancțiunea contravențională prevăzută de art.59 alin.2 din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.3** lit.c din OUG nr.195/2002, precum și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesul verbal contestat, urmând ca petentul să achite amenda de 945 lei.
Definitivă.
| ← Obligaţia de a face. Jurisprudență Autorizare | Drept civil. acțiune în revendicare. nedovedirea calității... → |
|---|
