Contencios administrativ și fiscal. anulare proces verbal de contravenţie

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 470 din data de 24.04.2017

Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. a Judecătoriei , tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. pronunțată de Judecătoria , a fost admisă, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta , în contradictoriu cu intimata - - , sens în care a fost anulat, în parte, procesul verbal de contravenție seria din data de în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară aplicată de intimată în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/2009, respectiv suspendarea activității operatorului economic pentru o perioadă de 30 zile.

A fost înlăturată sancțiunea complementară a suspendării activității petentei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță de fond a reținut următoarele considerente:

Prin plângerea înregistrată la data de 19.08.2015 sub nr. 6608/279/2015 pe rolul Judecătoriei , petenta a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria din .

În motivarea plângerii, s a arătat că sancțiunea amenzii de 17.500 lei și aplicarea măsurii suspendării activității societății sunt nelegale întrucât nu a prestat activități comerciale care să nu fie evidențiate în contabilitate. Pentru activitățile reținute de organul constatator s au emis facturi însoțite de chitanțe, menționate în procesul verbal, iar sumele de bani încasate sunt supuse taxelor prevăzute de lege, fiind evidențiate în contabilitate.

De asemenea s-a menționat că emiterea unei chitanțe fiscale care însoțește factura în locul bonului fiscal nu constituie o fraudare a legii, deoarece TVA care apare în mod obligatoriu pe bon fiscal este evidențiată și în factura la care se anexează chitanța.

În subsidiar, s a solicitat înlocuirea sancțiunii cu avertisment întrucât ambele sancțiuni aplicate sunt excesiv de severe, practic abuzive și disproporționate, față de faptul că însuși procesul verbal nu constată niciun fel de prejudiciu adus bugetului statului.

S-au anexat în copie, înscrisuri: proces verbal criticat, facturi, chitanțe, jurnal pentru vânzări, jurnal de ieșiri din gestiune.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata - - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, învederând că din punct de vedere al temeiniciei, în mod corect reclamanta a fost sancționată cu amendă în sumă de 17.500 lei potrivit art. 11 alin. 1 lit. e pct. iv din O.U.G. nr. 28/1999, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate serviciile prestate direct către populație până la momentul controlului, iar sancțiunea complementară pe o perioadă de 30 de zile de la data comunicării procesului verbal, conform art. 11 alin. (1) lit. e pct. vii din O.U.G. nr. 28/1999.

În cauză, instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, ca fiind legală, pertinentă și concludentă cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată pentru faptul că, urmare a controlului efectuat la data de și continuat la data de la contribuabilul - s a constatat că operatorul economic, deși este dotat cu AMEF seria nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile/serviciile livrate/prestate direct către populație, încălcându se astfel prevederile art. 1 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.28/1999.

În urma verificărilor efectuate prin sondaj asupra documentelor financiar contabile aferente perioadei - au fost identificate un număr de 7 (șapte) chitanțe în valoare de 717,5 lei, emise către diverse persoane fizice din care unele sunt individualizate cu nume și prenume, iar altele nu sunt identificate, fiind anexate fotocopii certificate după următoarele chitanțe nr. precum și nota explicativă dată de administratorul societății.

Agentul constatator a reținut că deficiența constatată contravine prevederilor art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., aplicând petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 17.500 lei conform art.11, alin.(1), lit. e (iv) din O.U.G. nr. 28/1999, iar ca sancțiune complementară s a dispus suspendarea activității pentru o perioadă de 30 zile conform art. 11 alin. (1) lit. e (vii) din O.U.G. nr. 28/1999 Rep.

Petenta a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție seria din , fiind depusă la data de.

Instanța de fond a reținut că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, termen care a început să curgă de la data înmânării, respectiv la data de .

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanță de fond a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, judecătorul fondului a reținut că petenta a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, potrivit cărora constituie contravenție "neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)";.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/1999R, bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și seria fiscală ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Astfel, prima instanță de fond a reținut din probele administrate că nu a rezultat o situație contrară celei constatate de agentul constatator. Potrivit raportului zilnic emis de aparatul de marcat Z: suma marcată a fost de 200 lei în condițiile în care au fost identificate un număr de șapte chitanțe în valoare totală de 717,5 lei.

Cu privire la motivele invocate de petentă, respectiv faptul că a emis chitanțe și facturi fiscale, instanța a apreciat că motivul invocat nu înlătură răspunderea contravențională, petenta având obligația de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, obligație prevăzută de dispozițiile art. 6 din OUG nr. 28/1999. Doar în situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale, până la repunerea în funcțiune a acestora operatorii economici utilizatori sunt obligați să emită doar chitanțe și facturi, la cererea clientului și să înregistreze într un registru special, întocmit în acest sens toate operațiunile efectuate (art. 1 alin. 8 din OUG nr. 28/1999 Rep.), însă o astfel de situație nu a fost invocată în cauza de față.

În aceste condiții, judecătorul fondului a apreciat că situația de fapt reținută prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria din corespunde realității, petenta nu a prezentat niciun mijloc de probă din care să reiasă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate petentei pentru săvârșirea contravenției, s-a reținut că organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 17.500 lei, individualizând în mod corect sancțiunea prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. iv din O.U.G. nr. 28/1999 potrivit cărora nerespectarea art. 10 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 este sancționată cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului.

Totodată, s-a menționat că potrivit art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. "Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).";

În consecință, raportat la dispozițiile anterior menționate, instanța de fond a constatat că în cauză, având în vedere că în sarcina petentei s a reținut contravenția prevăzută la art. 10 lit. c, sancțiunii amenzii nu poate fi înlocuită cu avertisment, legiuitorul înlăturând această posibilitate.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară aplicată de intimat în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din OUG nr. 28/1999 respectiv suspendarea activității pentru o perioadă de 30 zile, s-a reținut următoarele:

Conform art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999 contravențiile prevăzute la art.10 se sancționează cu "suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni.";

Or, în cauză intimata nu a făcut dovada că petenta a mai fost anterior sancționată contravențional într un interval de 24 de luni.

Având în vedere cele expuse, prima instanță de fond a anulat, în parte, procesul verbal de contravenție seria din data de , doar în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară aplicată de intimată în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv suspendarea activității operatorului economic pentru o perioadă de 30 zile, această sancțiune urmând a fi înlăturată.

Împotriva sentinței primei instanțe de fond au declarat apel atât petenta , cât și intimatul - , cu sediul în municipiul .

1. În motivarea apelului declarat, petenta a criticat sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:

La prima instanța de fond, a invocat în mod expres nulitatea procesului verbal de contravenție pentru încălcarea prevederilor art.17 din OG nr. 2/2001, cu referire concretă la faptul că în procesul verbal nu este arătată fapta în accepțiunea acestui termen astfel cum rezultă prin corelare cu art. 16 din OG nr. 2/2001, adică descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite";.

De asemenea, conform dispozițiilor art.17 din OG nr. 2/2001, se prevede că: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu";".

Fata de aceste dispoziții legale, s-a arătat că situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție contestat este esențial diferită, dacă nu chiar esențial contradictorie, cu situația de fapt pe care o prezintă pârâta prin întâmpinare.

Prin procesul verbal se atestă că: 1- la data controlului efectuat - , la sediul social al a fost constatată "ex propriis sensibus"; de către inspectorii antifraudă, din verificarea numerarului existent în posesia unității a rezultat suma de 30 lei pentru care s a întocmit monetar/și care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în AMEF seria , prin registrul special al casei de marcat sau prin chitanțe, contrar prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999;

2 - în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru - -, în data de , s a constatat deținerea la unitatea de cazare și de prestare a serviciilor de alimentație publica a sumei de 30 lei, care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de AMEF seria , în registrul special și/sau prin chitanțe contrar prevederilor O.U.G. nr. 28/1999.

Urmează încadrarea acestor fapte, în cadrul PV de contravenție seria , nr. -din , în art. 10 lit. c și în art. 10 lit. gg din O.U.G. nr. 28/1999, republicata - acesta fiind conținutul integral al procesului verbal pe care îl contestă.

Abia după comunicarea întâmpinării formulată de către pârâta , în cadrul exercițiului dreptului său de apărare în instanță, conform dispozițiilor art. 13 Cod procedura civila, a aflat despre o mulțime de alte aspecte concrete asupra situației de fapt pe care le prezintă cu foarte multă larghețe prin întâmpinare:

În primul rând, apare suma de 717,50 lei pentru care se precizează că nu a prezentat documentele justificative în regimul O.U.G. nr. 28/1999, în sensul că: "în vederea determinării stării de fapt fiscale reale, echipa de control a dat dovada de disponibilitate, a solicitat documente justificative pentru suma de 717,50 lei și au respectat dreptul domnului de a declara orice apreciază acesta ca este util și relevant în speță";.S-a menționat că acesta este motivul elementar pentru care în plângerea contravenționala introductiva nu a avut nicio posibilitate să facă referire concretă la aceste sume, precum și la toate celelalte împrejurări și considerații pe care le-a arătat pârâta prin întâmpinare la pag..

Apelanta petentă a mai arătat că în al doilea rând, în conținutul procesului verbal nu se face niciun fel de referire la cele 7 (șapte) chitanțe care însumează o valoare totala de 717,50 lei, și pe care pârâta le-a atașat la întâmpinare. Or, în lipsa menționării acestor chitanțe în prezentarea situației de fapt din procesul verbal de contravenite și a sumei pe care o totalizează, cu totul altele decât suma de 30 lei, care se menționează în două rânduri în procesul verbal fiind și subliniată, rezultă foarte clar că situația de fapt nu este prezentată în procesul verbal, mai ales la nivelul exigentei dispozițiilor art.16 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Pentru acest motiv, petenta a solicitat la prima instanța de fond să constate nulitatea expresa a procesului verbal de contravenție seria , nr. din , aceasta nulitate fiind expres prevăzuta de art. 17 din OUG nr. 2/2001 și putând fi constatată de instanță din oficiu.

Față de aceste motive, apelanta petentă consideră că a demonstrat în mod clar nulitatea absoluta expresă a procesului verbal de contravenție, în temeiul dispozițiilor art. 17, cu raportare la art. 16 din OG nr. 2/2001, prima instanța de fond neavând niciun fel de reacție. Practic, prima instanța a omis analizarea acestor motive de nelegalitate clara a procesului verbal de contravenție, ceea ce înseamnă ca prima instanța a soluționat plângerea contravenționala fără a fi intra în judecata fondului cu privire la aspectele concrete de nelegalitate a procesului verbal de contravenție seria , nr. din , în accepțiunea prevederilor art. 480 alin. 3 teza I-a Cod procedura civila.

Un al doilea motiv de apel invocat de apelanta petentă privește netemeinica procesului verbal de contravenție contestat.

Astfel, apelanta a arătat că și recunoaște prin întâmpinare, că procesul verbal de contravenție a fost generat în urma unui control operativ efectuat în data de , la sediul social al contribuabilului , din comuna , sat , jud.. La momentul respectiv controlul a fost finalizat prin procesul verbal de contravenție seria nr. din . Ulterior, administratorul firmei a fost invitat la sediul instituției pârâte, în localitatea , jud. , unde s a întocmit alt proces verbal de contravenție seria , nr. din , de către aceiași agenți constatatori și privind fapte constatate în urma controlului din data de .

Consideră apelanta că în acest mod a fost sancționat de două ori fiind întocmite doua procese verbale de contravenție, pentru unul și același control, privind în mod logic aceleași fapte, dubla sancționare în urma unui singur control constituie ea însăși o nelegalitate gravă comisă de cei doi agenți sancționatori, și .

Pentru aceste motive a solicitat în primul rând anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță pentru a beneficia de cele doua grade de jurisdicție, sau ca instanța de apel să retină cauza spre rejudecare în fond, să anuleze sentința în totalitate și să admită plângerea contravențională cu consecința anularii procesului verbal de contravenție contestat.

Apelanta a mai invocat un alt motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție respectiv nelegalitatea sancțiunilor aplicate.

Astfel, apelanta a arătat că în baza art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal";.

Față de ansamblul acestor criterii de individualizare, consideră apelanta că a justificat pe deplin că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate în suma de 17.500 lei, fiind excesiv de severă în modul cel mai evident și să se dispună înlocuirea cu Avertisment.

Având în vedere motivarea sentinței că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr. 28/1999, avertismentul ca sancțiune contravenționala nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c, d, e si dd, apelanta petentă a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 5 din O.G. nr. 28/1999, republicata, pentru următoarele motive:

Astfel, petenta a precizat că prevederile art. 12 alin. 5. din O.G. nr. 28/1999, republicată, care nu permit aplicarea sancțiunii avertisment pentru contravențiile reglementate de aceasta, reprezintă legea specială în raport cu cele cuprinse în legea generală, respectiv prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.

În aceste condiții, consideră că prioritatea dispoziției din legea specială față de cea din legea generală contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitute, întrucât acest text din Legea fundamentala consacră nu numai aplicarea retroactiva a legii penale sau contravenționale mai favorabile, ci și aplicarea legii penale sau contravenționale mai favorabile în general, adică atunci când vine in concurs cu o alta prevedere penala sau contravenționala mai puțin favorabilă. Or, în cauză, dispoziția legală care permite aplicarea avertismentului este mai favorabila decât cea care interzice aplicarea avertismentului ca sancțiune contravenționala principală.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (fila ).

2. Prin apelul declarat, în termenul legal, intimatul - , cu sediul în municipiul a solicitat schimbarea sentinței nr. din pronunțata de Judecatoria în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale, având drept consecință menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, ca fiind temeinic și legal întocmit.

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria /, întocmit de inspectorii antifraudă fiscală din cadrul , Societatea a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 17.500 lei, în baza art.11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata (3), cu modificările și completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999.Totodată, s au dispus sancțiuni complementare, și anume:

În temeiul art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, s a dispus suspendarea activității operatorului economic. () la unitatea de vânzare a bunurilor și prestare a serviciilor din Comuna , sat , județul Neamț, pentru o perioada de 30 de zile, cu mențiunea că nu a existat posibilitatea de a efectua operațiunea de sigilare a unității, deoarece ușa de acces este confecționată din material termopan și imobilul nu este delimitat între activitatea desfășurata și locuința personală.

Inspectorii antifraudă fiscala din cadrul au reținut prin actul de control că în urma controlului operativ și inopinat inițiat în data de la contribuabilul S.C. - și continuat în ziua de la sediul , s a constatat că operatorul economic, deși dotat cu AMEF seria , nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile/serviciile livrate/prestate direct către populație, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 28/1999.

În urma verificărilor efectuate prin sondaj asupra documentelor financiar contabile aferente perioadei -au fost identificate un număr de 7 (șapte) chitanțe în valoare totala de 717,5 lei, emise către diverse persoane fizice din care unele sunt individualizate cu nume și prenume, în timp ce altele nu sunt identificate. Au fost anexate fotocopii certificate după următoarele chitanțe: nr., precum și nota explicativă dată de administratorul unității .

Sub aspectul legalității procesului - verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, de asemenea instanța a constatat că în raport de probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că faptele reținute de agentul constatator sunt conforme realității și că înscrisurile depuse a dosarul cauzei susțin în mod absolut aspectele menționate în procesul - verbal de contravenție.

În speța, apelantul intimat a precizat că nu au fost identificate motive de nulitate absoluta prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care să poată fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petentă în sprijinul plângerii sale sunt neîntemeiate.

Prima instanța a dispus anularea în parte a procesului verbal de contravenție seria din data de în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară aplicată de inspectorii antifraudă în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/2009 respectiv, înlăturarea sancțiunii complementare privind suspendarea activității operatorului economic pentru o perioada de 30 zile.

Apelantul intimat a criticat sentința civilă raportat la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pentru o perioada de 3 luni de zile, deoarece instanța de fond - în opinia sa - a făcut aplicarea intervenirii legii contravenționale mai favorabile, reținând în mod greșit ca intimata nu a făcut dovada ca petenta a mai fost anterior sancționata contravențional într-un interval de 24 luni.

În acest sens a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție seria nr. /, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul , prin care petenta, Societatea , a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum total de 3.500 lei, după cum urmează:

a) Cu amenda în cuantum de 3.500 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronic fiscale, republicata (3), cu modificările și completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999;

B) Cu avertisment, în baza art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenirilor, cu modificările si completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republican (3), cu modificările si completările ulterioare. Totodată, s au dispus sancțiuni complementare și anume:

În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a (i) din O.U.G. nr. 28/1999, s a confiscat suma de 30 lei, care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de AMEF în registrul special și/sau chitanțe.

Astfel, consideră apelantul că se impunea aplicarea de drept a sancțiunii suspendării activității petentei, deoarece aceasta a fost sancționată de doua ori într-un interval de 24 de luni, prin procesul verbal de contravenție seria nr. /, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul și procesul verbal de contravenție seria /, întocmit tot de inspectorii antifraudă fiscala din cadrul .

Consideră apelantul că o altă interpretare este abuzivă și nelegală, determinând crearea unor situații incerte, controversate, subiective, ilegale, vătămătoare chiar de către instanțele de judecată. Opinia apelantului este aceea că trebuie să se aibă în vedere că fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.

S-a mai arătat că faptele contravenționale săvârșite în cauza se afla în imediata vecinătate a infracțiunii de evaziune fiscala, întrucât săvârșirea contravențiilor prevăzute ca atare la art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999, au repercusiuni asupra diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. A mai precizat apelantul intimat că nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 28/1999 face imposibilă, pe de o parte încasarea taxelor și impozitelor la bugetul de stat, iar pe de alta parte urmărirea tranzacțiilor economice reale pe care le încheie un agent economic; mai mult decât atât, evaziunea fiscala reprezintă un pericol grav la adresa siguranței naționale.

Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art.30 din OG nr.80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la filele a răspuns la excepția neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 28/1999 invocată de apelantul petent solicitând respingerea acesteia pentru următoarele considerente:

Nu există niciun motiv de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece pe de o parte nu este indicat niciun temei de fapt și de drept care să justifice o astfel de susținere, iar pe de altă parte O.U.G. nr. 28/1999 prin deciziile nr. 752/2012, nr. 828/2012, nr. 308/2013 și nr. 128/2016 Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate cu privire la O.U.G. nr. 28/1999.

De asemenea, există nenumărate acte normative care prevăd că avertismentul nu se poate aplica pentru anumite contravenții, respectiv Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții; Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; Codul rutier pentru anumite contravenții, etc.

Aceste acte normative au fost declarate constituționale, inclusiv textile de lege care prevăd imposibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, prin urmare, consideră că se impune respingerea excepție invocată.

De asemenea Curtea Constituțională (Decizia nr. 529/31.05.2007) a reținut că prevederile OUG nr.28/1999:"reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale incidente în materie consecința încălcării acestora fiind amendarea contravenientului și suspendarea activității acestuia";, iar măsurile sancționatori dispuse vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, "fiind justificate de imperativul protejării interesului social și ai ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală";.

Nu există nicio decizie a Curții Constituționale care să declare neconstituțional nici măcar o literă din cuprinsul OUG nr. 28/1999; toate excepțiile de neconstituționalitate invocate în raport de OUG nr. 28/1999 au fost respinse.

Actul constatator nu conține vreo cauză de nulitate, astfel că dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în prezenta cauză.

Ținând cont de cele prezentate mai sus, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria /a fost întocmit în baza unor constatări reale, clare și precise și face dovada situației de fapt constatată și înscrisă în cuprinsul acestuia.

Întrucât petenta a săvârșit o faptă ilicită gravă; totodată, prin nota explicativă angajații societății au recunoscut faptele contravenționale săvârșite, controlul fiind efectuat în condiții de legalitate, operativ, inopinat, fără exercitarea vreunui abuz.

În considerarea dispozițiilor legale avute în vedere la aprecierea faptelor și pe deplin demonstrate sub aspect probator de către agentul constatator în speță inspectorii antifraudă, se reține fără putință de tăgadă existența faptelor sancționate.

Apelantul intimat consideră că instanța de fond în mod corect a respins plângerea petentei, întrucât aceasta nu a depus probe și nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, iar în urma analizării materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Judecătoria a constatat că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în calitate de act al autorității de stat, nu a fost răsturnată în cauză.

Ambele părți au depus fiecare răspuns la întâmpinarea celeilalte părți, aflate la filele și respectiv.

Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 noul Cod de procedură civilă, constată că apelurile nu este întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi reținute:

Potrivit dispozițiilor art. 477 Cod procedură civilă instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

În fapt, prin procesul verbal de contravenție seria /, întocmit de inspectorii antifraudă fiscală din cadrul , a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 17.500 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata (3), cu modificările și completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999.

Totodată, s a dispus și sancțiunea complementară prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv suspendarea activității operatorului economic () la unitatea de vânzare a bunurilor și prestare a serviciilor din Comuna , sat , județul Neamț, pentru o perioada de 30 de zile, cu mențiunea că nu a existat posibilitatea de a efectua operațiunea de sigilare a unității, deoarece ușa de acces este confecționată din material termopan, iar imobilul nu este delimitat între activitatea desfășurata și locuința personală.

Inspectorii antifraudă fiscala din cadrul au reținut prin actul de control că în urma controlului operativ și inopinat inițiat în data de la contribuabilul - și continuat în ziua de la sediul , s a constatat că operatorul economic, deși dotat cu AMEF seria , nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile/serviciile livrate/prestate direct către populație, încălcându se astfel prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 28/1999.

În dovedire au fost anexate fotocopii certificate după următoarele chitanțe: nr., precum și nota explicativă dată de administratorul unității .

De asemenea sub aspectul temeiniciei procesului verbal, prima instanță de fond a constatat că în raport de probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că faptele reținute de agentul constatator sunt conforme realității și că înscrisurile depuse a dosarul cauzei susțin în mod absolut aspectele menționate în procesul - verbal de contravenție.

Prima instanța a dispus, totuși prin sentința civilă nr. /(apelată în cauză) anularea în parte a procesului verbal de contravenție seria din data de , în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară aplicată de inspectorii antifraudă în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/2009 respectiv, înlăturarea sancțiunii complementare privind suspendarea activității operatorului economic S.C. pentru o perioada de 30 zile.

Prin apelul declarat în cauza pendinte, petenta - a criticat, în esență, faptul că deși au argumentat nulitatea absoluta expresa a procesului verbal de contravenție în temeiul dispozițiilor art. 17, raportate la art. 16 din O.G. nr. 2001, prima instanța nu a analizat în mod motivat criticile pe care le a adus legalității emiterii procesului verbal de contravenție; că prima instanța nu și a îndeplinit obligația să facă verificări concrete și complete asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, în limitele investirii prevăzută de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar în al treilea rând au criticat și sancțiunea aplicată - în cadrul acestor critici s a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999.

1. Tribunalul analizând apelul petentei - va reține că nu sunt fondate criticile aduse procesului verbal de contravenție dedus judecății emis de apelantul intimat seria /(fila dosar fond) cu privire la legalitatea și temeinicia acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001"; Contravenția se constată printr un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.";

Art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede că";Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

(6) În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni";, sub sancțiunea nulității procesului verbal.

ART. 17 prevede, sub sancțiunea nulității actului de control, că trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu.

Or, analizând actul sancționator procesului verbal de contravenție dedus judecății emis de apelantul intimat seria /() va constata legalitatea acestuia, nefiind omise niciunul dintre elementele prevăzute în mod obligatoriu de către legiuitor, fapt pentru care va respinge primul motiv de apel.

În ceea ce privește temeinicia actului de control, tribunalul va reține că potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 rep. privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale (în vigoare începând cu data de 23.07.2015 - aplicabil la data săvârșirii contravenției) operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 10, lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 rep. că operatorul economic săvârșește o contravenție în cazul de:";…neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);";.

Sancționarea acestei fapte contravenționale se dispune potrivit dispozițiilor art. 11, alin. 1, lit. e din O.U.G. nr. 28/1999 care prevăd următoarele:

(i) cu avertisment în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;

(ii) cu amendă în cuantum de 3.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;

(iii) cu amendă în cuantum de 12.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;

(iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;

(v) *) cu amendă în cuantum de 22.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este mai mare de 1.000 lei, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;

(vi) *) cu amendă în cuantum de 27.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este mai mare de 1.000 lei și mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și cu:

(vii) suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;

(viii) în situațiile prevăzute la pct. (vii), dacă operatorul economic achită amenda contravențională sau jumătate din cuantumul acesteia, după caz, precum și o sumă egală cu de zece ori amenda aplicată, sancțiunea complementară încetează de drept la 24 de ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de zece ori amenda aplicată se face venit la bugetul de stat și poate fi achitată la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitățile Trezoreriei Statului. Termenul de 24 de ore curge de la data înregistrării la registratura organului constatator a dovezii achitării sau de la data confirmării de primire dacă aceasta a fost transmisă prin poștă.

(2) Contravenția prevăzută la art. 10 lit. g) se sancționează cu amendă în cuantum de 1.250 lei, care se aplică persoanelor fizice.

(3) Pe durata de suspendare a activității, unitatea este sigilată de echipa de control constituită potrivit legii. Concomitent cu sigilarea unității, se afișează la loc vizibil un anunț cu privire la această situație. Anunțul va fi scris cu litere de tipar având înălțimea minimă de 10 cm. Procedura de aplicare a acestei prevederi se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice), până la data de 1 martie 2015.

(4) Sumele confiscate potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență se fac venit la bugetul de stat.

Art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 prevede că";. .prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).";

Or, față de aceste dispoziții fapta săvârșită de petenta - a fost în mod corect individualizată și sancționată potrivit dispozițiilor art. 10 lit. c) și de art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din O.U.G. nr. 28/1999, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este 717,5 lei (așa cum apare înscrisă în actul constatator și dovedită prin chitanțele depuse la filele dosar fond), fapt pentru care va menține sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 17.500 lei, sens în care va respinge și cel de al doilea motiv de apel care prin care s a invocat netemeinicia actului sancționator.

Prin al treilea motiv de apel petenta - a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999.

Tribunalul va reține că potrivit dispozițiilor art. 29, alin. 1 din Legea nr. 47/1992 doar Curtea Constituțională poate decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr un astfel de act în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, în considerarea acestor dispoziții imperative, și cum în cauză nu operează excepția prevăzută de alin. 4 al aceluiași articol, tribunalul va sesiza Curtea Constituțională și în temeiul art. 29, alin. 4 din Legea nr. 47/1992 va trimite dosarul în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 invocată prin cererea de apel de către petenta - .

Totodată va reține că prin punctul de vedere al apelantului intimat - precizat prin concluziile scrise de la filele, dar și prin întâmpinarea depusă la filele, se solicită respingerea excepției pentru următoarele considerente:

Nu există niciun motiv de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece pe de o parte nu este indicat niciun temei de fapt și de drept care să justifice o astfel de susținere, iar pe de altă parte prin deciziile nr. 752/2012, nr. 828/2012, nr. 308/2013 și nr. 128/2016 Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate cu privire la O.U.G. nr. 28/1999.

De asemenea, există nenumărate acte normative care prevăd că avertismentul nu se poate aplica pentru anumite contravenții, respectiv Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții; Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; Codul rutier pentru anumite contravenții, etc.

De asemenea Curtea Constituțională (Decizia nr. 529/31.05.2007) a reținut că prevederile O.U.G. nr. 28/1999: "reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale incidente în materie consecința încălcării acestora fiind amendarea contravenientului și suspendarea activității acestuia";, iar măsurile sancționatori dispuse vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, "fiind justificate de imperativul protejării interesului social și ai ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală";.

Nu există nicio decizie a Curții Constituționale care să declare neconstituțional nici măcar o literă din cuprinsul O.U.G. nr. 28/1999; toate excepțiile de neconstituționalitate invocate în raport de O.U.G. nr. 28/1999 au fost respinse.

Tribunalul analizând excepția invocată de apelanta petentă va reține că dispozițiile art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 nu au fost supuse unor analize anterioare și declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, deci nu ne aflam în ipoteza prevăzută de art. 29, alin. 3 din Legea nr. 47/1992.

Într adevăr, anterior Curtea Constituțională a mai fost sesizată printre altele și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din O.U.G. nr. 28/1999, însă prin decizia nr. 363 din 22.03.2011, publicată în Monitorul Oficial sub nr. 328 din 12.05.2011 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la această excepție și opinia instanței de apel este de respingere, ca neîntemeiată, deoarece legiuitorul este singurul abilitat și îndreptățit, fiind direct interesat să stabilească care fapte au un caracter contravențional și care penal, și în funcție de gravitatea faptelor săvârșite să stabilească natura lor (contravențională sau penală), să le sancționeze gradual, să stabilească sancțiuni pentru care aplicarea avertismentului prevăzut prin legea cadru - O.G. nr. 2/2001 - să se aplice sau să fie exceptate de la această clemență a legii. Astfel, doar legiuitorul poate ca în funcție de norma socială încălcată și de interesul societății, să impună, printr o legislație severă, o conduită fiscală corectă și fără preferințe cu privire la diferite sancțiuni în raport de gravitatea urmărilor faptelor contravenționale săvârșite de către contravenienți, fie că sunt persoane juridice sau persoane fizice.

Față de cele reținute, Tribunalul în temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul (sub toate motivele invocate) declarat de petenta .

2. Apelantul intimat - prin apelul declarat în cauză a criticat, în esență, soluția pronunțată de prima instanță de fond doar sub aspectul că se impunea aplicarea de drept a sancțiunii suspendării activității petentei , deoarece aceasta a fost sancționată de doua ori într un interval de 24 de luni, prin procesul verbal de contravenție seria nr. /, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul și procesul verbal de contravenție seria /, întocmit tot de inspectorii antifraudă fiscala din cadrul .

Analizând motivele invocate de apelantul intimat pentru a se menține în totalitate procesul verbal de sancționare, respectiv și a măsurii suspendării activității petentei, Tribunalul constată că nu este fondată susținerea intimatei potrivit căreia a mai existat o sancționare anterioară și ca atare potrivit dispozițiilor art. 11, lit. e, pct. vi din O.U.G. nr. 28/1999 nu se poate înlătura sancționarea complementară.

Tribunalul va reține că sancțiunea aplicată prin procesul verbal încheiat la data de , depus de intimată în dovedirea conduitei contravenționale a petentei, a intervenit la același control în cadrul căruia a fost aplicată și sancțiunea contestată în cauza pendinte.

Astfel, dacă apelantul intimat ar fi efectuat verificarea actelor contabile puse la dispoziție de petentă la momentul controlului inopinat din (la sediul petentei) ar fi aplicat o singură sancțiune, prin cumul aritmetic pentru toate faptele contravenționale constatate.

În această situație nu ar mai fi putut fi invocată sancționarea anterioară, pentru imposibilitatea înlăturării sancțiunii complementare.

Pe de altă parte, potrivit art. 20, alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999: "Dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces verbal.";

În consecință, doar pentru simplul fapt al sancționării petentei, în baza aceluiași control, dar la date diferite (-la sediul petentei și respectiv la sediul organului sancționator la data de ), nu se poate reține cu eficiență juridică faptul că anterior momentului aplicării amenzii contravenționale și a măsurii complementare ar mai fi fost săvârșită de către petentă o altă faptă contravențională, de aceeași natură, în accepțiunea art. 11 lit. e pct. vii din O.U.G. nr. 28/1999.

Față de cele reținute, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedură civilă să respingă, ca nefondat și apelul intimatului - .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de petenta , cu sediul în comuna , sat , str., și de intimata - , cu sediul în , str., sector împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Judecătoria .

Definitivă.

← Drept civil. acțiune în revendicare. excepție de nelegalitate.		Drept civil. hotărâre care să țină loc de act autentic →

Contencios administrativ și fiscal. anulare proces verbal de contravenţie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contencios administrativ și fiscal. anulare proces verbal de contravenţie