CONTESTAŢIE ÎN ANULARE - LITIGIU CU PROFESIONIŞTI. ART.317 (1) PCT.1 COD PROCEDURĂ CIVILĂ NU ARE ÎN VEDERE IPOTEZA ÎN CARE PARTEA CARE A AVUT INTERESUL SĂ PARTICIPE ÎNTR-UN LITIGIU, NU A FOST INTRODUSĂ ÎN CAUZĂ, VIZÂND DOAR PĂRŢILE DIN PROCES. -art.31
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 130 din data de 19.02.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
CONTESTAȚIE ÎN ANULARE - LITIGIU CU PROFESIONIȘTI. ART.317 (1) PCT.1 COD PROCEDURĂ CIVILĂ NU ARE ÎN VEDERE IPOTEZA ÎN CARE PARTEA CARE A AVUT INTERESUL SĂ PARTICIPE ÎNTR-UN LITIGIU, NU A FOST INTRODUSĂ ÎN CAUZĂ, VIZÂND DOAR PĂRȚILE DIN PROCES.
-art.317 (1) pct.1 Cod procedură civilă;
-art.105 (2) Cod procedură civilă;
-art.108 (4) Cod procedură civilă;
-art.18 (1) din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.130/C/19.02.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pin DECIZIA nr. 784/C/2012 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibil recursul declarat de E. SPRL A. în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC S. V. SRL S. M.
A admis ca fondat recursul declarat de B. C. I. S. R. SA A. - în reprezentarea B. C. I. S. S. M. în contradictoriu cu intimații creditori I. T. M. al județului S. M., D. G. F. P. S. M., SC A. R. I. SA B. , SC E. F. T. N. SA - prin A. F. E. E. S. M. , SC A. SRL C. J., SC L. SRL S. M. , SC B. SRL S. M., SC R. R. SRL D. D., A. E. & C. SRL B. M. , SC U. C & O SRL B., SC L. F. SRL, SC A. SRL S. M., SC N. & N. SRL C. , intimați contestatori A. R. R. R. B. , S.C. P. G. 4 S.R.L. G., BRD - G. S. G. SA prin S. S. M. , SC E. R. SRL P., P. K. C., M. S. B. SRL - mandatar al D. C. U. R. SRL B. , S.C. U. G. S.R.L. C. , SC E. R. SA S. M., SC G. SRL C., SC W. C. L. IFN SA O., E.O. G. R. SA T. M., SC A. S. SRL S. M., SC B. L. T. IFN SA C. N., SC N. SRL S. M. , A. F. M. B., C. R. C. M. S. SRL B., ANAF - DRAOV C. - O., T. C., E. SPRL B. și intimatul - administrator special S. C. F. împotriva SENTINȚEI nr. 592/F/2012 din 04 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4833/83/C/2009*, pe care a modificat-o în tot în sensul că :
A respins cererea de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei SC S. V. RL și a trimis dosarul judecătorului sindic pentru a lua măsurile ce se impun.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu a reținut că recursul declarat în cauză de E. SPRL A. este inadmisibil, dispunând respingerea lui ca atare, iar recursul B. C. I. S. R. SA a fost admis pentru următoarele considerente :
În ceea ce privește recursul declarat de E. SPRL A. , Curtea a constatat că este inadmisibil, fiind respins în consecință. Astfel, judecătorul sindic, în cuprinsul sentinței atacate, nu a dispus cu privire la onorariul administratorului judiciar despre care se face referire doar în cuprinsul planului de reorganizare, motiv pentru care, atâta vreme cât această chestiune nu a fost invocată în fața judecătorului sindic, apare ca inadmisibil recursul declarat în cauză pe acest aspect.
Pentru aceste considerente, a respins ca inadmisibil recursul declarat de E. SPRL A. - în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC S. V. SRL S. M.
În ceea ce privește recursul declarat de B. C. I. S. R. SA A. :
Potrivit art.101 alin.1 din Legea 85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: A. cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. 3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; C. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan; D. vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă; E. planul respectă prevederile art.95.
Potrivit art.101 alin.2, tratament corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută de art.100 alin.3, nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
În speță s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 101 alin. 1 lit. C) raportat la alin. 2 lit. a) al aceluiași articol, care prevăd că, tratament corect și echitabil există atunci când, niciuna dintre categoriile care resping planul și nici o creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului.
Debitoarea a pretins că această condiție este îndeplinită, arătând că a prevăzut în plan cifra de 1.239.659 euro, în vreme ce, potrivit calculelor sale, în ipoteza falimentului, recurenta ar obține cu circa 200.000 euro mai puțin, adică 1.023.663 euro.
Raportat la acest aspect, debitoarea are în vedere faptul că, este creditorul SC C. SRL, societate care este deținută tot de asociații SC S. V. SRL, iar ipoteza recuperării creanței în sumă totală de 4.543.217 lei nu a fost luată în considerare în cazul falimentului debitoarei. Or, în cazul în care, în faliment ar fi recuperată această creanță de către SC S. V. SRL de la debitoarea sa SC C. SRL, previziunile de recuperare în caz de faliment ar fi mai bune decât cele prezentate în planul de reorganizare.
Tot raportat la acest aspect, opinia practicianului în insolvență, însușită de judecătorul sindic, în sensul că valoarea acoperită a creanței I. S. P. B. în caz de faliment a debitoarei SC S. V. SRL este de aproximativ 34%, mult sub valoarea creanței băncii realizată prin implementarea planului de reorganizare, estimată a se acoperi în procent de 55,61% nu se coroborează cu raportul în ansamblu, omițându-se din calcul suma care ar urma să fie recuperată de la SC C. SRL.
Prin urmare, nu s-a putut reține că, simularea recuperării creanțelor în caz de faliment și de reorganizare, are la bază date corecte, astfel că, în mod întemeiat recurenta invocă încălcarea în speță a prevederilor art.101 alin.1 lit. C raportat la alin.2 lit. a al aceluiași articol.
Curtea a mai reținut că, planul de reorganizare al debitoarei SC S. V. SRL nu respectă nici dispozițiile art.101 alin.1 lit. C coroborat cu alin.2 lit. c, care prevăd că tratament corect și echitabil există în cazul în care atunci când o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută de art.100 alin.3, nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.";
Cu privire la respectarea acestei condiții, debitoarea a susținut că, creditorii ce fac parte din categoria de creanțe inferioare grupei creanțelor garantate, grupă din care face parte creanța deținută de recurenta I. S. R. SA, ar recupera, în caz de faliment, un procent de 100 % din creanțele cu care au fost înscrise în tabel.
O atare susținere se întemeiază pe faptul că hala de lăcătușărie amplasată pe terenul cu nr. cadastral 10.012 înscris în CF Nedef. nr.6164 S. M. nu ar face obiectul contractului de ipotecă nr.86/28.04.2009, aflat la f.341-343 supl. I din dosarul primei instanțe, astfel că, în urma vânzării acestuia la licitație, primii care s-ar îndestula din prețul obținut ar fi, potrivit dispozițiilor art.123 din Legea nr.85/2006 titularii creanțelor salariale și bugetare.
Contrar susținerilor debitoarei, instanța de recurs a reținut că obiectul contractului de garanție imobiliară l-a constituit imobilul situat în S. M., str. O. , nr.A, evidențiat în CF nr.6164 Nedef S. M., nr. cadastral 10012, aflat în proprietatea garantului cu toate modificările, extinderile și îmbunătățirile, prezente și viitoare, ale acestuia.
Având în vedere că hala de lăcătușărie era amplasată pe respectivul teren la momentul încheierii contractului de garanție imobiliară, instanța de recurs a apreciat că și această construcție face obiectul garanției constituite în favoarea recurentei, prin urmare, distribuirea prețului obținut în caz de faliment prin vânzarea acesteia s-ar face cu prioritate în favoarea creditorului garantat, respectiv a recurentei și nicidecum în favoarea creditorilor salariați și bugetari.
Față de aceste precizări, apărarea intimatei în sensul că respectiva hală de lăcătușărie nu este înscrisă în CF apare ca fiind lipsită de relevanță.
Pe de altă parte, planul de reorganizare prevede încasarea integrală și a creanței BRD, aspect ce rezultă din perfectarea contractului de novație prin schimbare de debitor, prin care, SC C. SRL devine împrumutată în locul SC S. SRL reprezentată de administrator judiciar E. C. SPRL, în favoarea BRD G. S. G. (f.333-337), obligându-se să acopere integral creanța acestei bănci.
Or, în tabelul de creanțe, creditoarea BRD apare înscrisă la categoria de creanțe garantate cu suma de 325.228,18 lei, diferența fiind trecută în tabel la categoria creanțe chirografare, astfel că, nici în privința acestui creditor nu se poate susține că, în caz de faliment, și-ar recupera integral creanța, planul încălcând și în privința acestui creditor prevederile legale menționate.
De asemenea, sunt încălcate dispozițiile art.101 alin.1 lit. E, în sensul că planul nu respectă prevederile art.95.
Astfel, planul de reorganizare încalcă dispozițiile art.95 lit. E din Legea nr.85/2006, respectiv darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi va putea fi efectuată doar cu condiția prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanței lor.
Susținerile intimatei în sensul că aceste dispoziții nu ar fi aplicabile întrucât procedura insolvenței împotriva debitoarei s-a deschis la 27.11.2009, anterior adoptării Legii nr.l169/14.07.2010, prin care au fost introduse aceste dispoziții nu pot fi reținute atâta vreme cât, la momentul la care a fost propus planul, aceste prevederi erau în vigoare, iar textul de lege vizează tocmai condițiile pe care trebuie să le îndeplinească planul de reorganizare.
În speță, astfel cum arată și recurenta, nu există un asemenea acord scris. Din înscrisul întocmit de recurentă rezultă că "imobilele și sumele pentru care se va realiza operațiunea de dare în plată urmează a se stabili la o dată ulterioară";, ca atare, obiectul acestui acord nu este determinat, nici determinabil.
Dat fiind faptul că, planul de reorganizare încalcă prevederile mai sus menționate, nefiind așadar îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 101 alin.1 din Legea 85/2006, fapt care atrage, pe cale de consecință respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare, Curtea a apreciat ca fiind irelevante celelalte susțineri invocate de părți.
Împotriva acestei decizii au formulat contestații în anulare T. C. în nume propriu și în calitate de reprezentant al creditorilor salariați ai SC S. V. SRL S. M., debitoarea SC S. V. SRL S. M. prin administrator special C. G. și administratorul special al SC S. V. SRL - C. G. solicitând anularea acesteia și rejudecând, să se respingă ca nefondat recursul și să se mențină sentința 592/F/04.04.2012 a Tribunalului Satu Mare ca fiind temeinică și legală.
S-a mai solicitat suspendarea executării deciziei pronunțate în recurs până la soluționarea contestației în anulare.
În motivările contestațiilor lor, contestatorii au arătat că decizia este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la procedura de citare pentru următoarele considerente:
Atât în primă instanță cât și în recurs și ulterior după casare, în primă instanță, a doua fază procesuală cât și în recurs administratorul special a fost citat, fiind asistat de un apărător ales.
În cauza de față, societatea debitoare prin administratorul special a propus un plan de reorganizare, care a fost votat în Adunarea Generală a Creditorilor din data de 28.10.2010 conform procesului verbal al adunării 4 din cele 5 categorii între care și 2 categorii defavorizate acceptând planul.
La momentul confirmării planului de către judecătorul sindic conform dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006, administratorul special S. C. F. a fost citat, iar apoi acesta a fost asistat de către avocat și prezent la toate ședințele de judecată.
În recurs, Curtea de Apel Oradea a citat toți participanții la procedură, aceștia devenind părți în cadrul acțiunii de confirmare a planului, inclusiv administratorul special.
În data de 15.07.2012, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 15.07.2012, administratorul special S. C. F. a fost înlocuit cu domnul C. G.
Astfel, la data înregistrării și judecării recursului, societatea debitoare avea un nou administrator special care reprezenta societatea alături de administratorul judiciar.
Cu privire la necesitatea citării administratorului special în momentul judecării recursului încălcarea de către instanță a prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și neîndeplinirea procedurii de citare în ce-l privește pe administratorul special, contestatorii învederează următoarele:
La termenul din 07.11.2012 a fost citat administratorul special S. C. F. și tot la acest termen noul administrator C. G. a depus o adresă prin care solicită instanței citarea acestuia în calitatea sa de administrator special al debitoarei. Instanța de recurs nu a dat curs cererii acestuia acordând părților prezente cuvântul asupra recursurilor și amânând pronunțarea pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, deși nul administrator special nu a fost citat în recurs.
Cu privire la vătămarea adusă părții prin îndeplinirea unui act fără a observa forma legală, este evidentă ,societatea intrând de la data pronunțării hotărârii în recurs, în faliment, iar prejudiciul cauzat salariaților este incontestabil, invocând ca jurisprudență Decizia nr. 98/R/27.01.2011 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Încălcarea dreptului la apărare de către instanța de recurs atrage nelegalitatea, dar și nulitatea hotărârii întrucât partea care avea dreptul de a-și susține apărările în fața instanței a fost privată de acest drept, tocmai prin nelegala citare a acesteia pentru ziua în care s-a dezbătut fondul cauzei, pronunțarea unei hotărâri care aduce atingere acestui principiu, producând grave consecințe persoanei căreia i-a fost încălcat acest drept.
Un alt principiu încălcat de către instanță este acela al contradictorialității, nedându-i administratorului special posibilitatea de a se pronunța asupra motivelor de recurs invocate de creditoare.
În ce privește cererea de suspendare arată că această măsură se impune față de efectele grave pe care le produce decizia pronunțată asupra activității debitoarei care va fi întreruptă , asupra salariaților care vor fi disponibilizați, precum și supra bunurilor societății care vor fi scoase la vânzare.
În drept au fost invocate prevederile art. 317 (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă, art. 3191 Cod procedură civilă și textele invocate în motivarea contestației.
Intimata creditoare B. C. I. S. R. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației în anulare și a cererilor de suspendare fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală în cazul lui C. G. în nume propriu și ca nefondate a cererilor formulate de SC S. V. SRL prin administrator special și a celei formulate de creditoarea T. C.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a d-lui C. G. a arătat că acesta este lipsit de calitate în situația în care a formulat cererea în nume propriu întrucât decizia a fost pronunțată în contradictoriu cu debitoarea prin administratorul special, care a fost reprezentat prin avocat, schimbarea reprezentantului debitoarei pe parcursul procesului, neatrăgând refacerea procedurii de citare.
Pe de altă parte contestatorii n-au probat producerea vreunei vătămări în prezenta cauză prin necitarea d-lui C. G., cu atât mai mult cu cât acesta nu și-a dovedit calitatea în fața instanței de recurs.
Administratorul judiciar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea contestațiilor în anulare ca nefondate, invocând lipsa calității procesuale active a d-lui C. G. pentru cererea formulată în nume propriu, raportat la prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora administratorul special participă la procedură pe seama debitoarei .
Apreciază că, contestațiile în anulare sunt neîntemeiate, contestatarii neprobând o vătămare suferită prin necitarea d-lui C. G. care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei atacate.
Debitoarea, prin administrator special S. C. F., prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea contestației și anularea deciziile raportat la prevederile art. 317 (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă, coroborat cu art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă cu motivarea că prin necitarea acestuia pentru termenul la care s-a judecat recursul, i-au fost încălcate principiile respectării dreptului la apărare precum și al contradictorialității.
Verificând decizia contestată prin prisma contestațiilor formulate și a prevederilor art. 317 (1) pct. 1 Cod procedură civilă pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele :
Potrivit art. 317 (1) pct. 1 Cod procedură civilă, "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. "Când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii ". Acest text de lege nu are în vedere ipoteza în care partea care a avut interesul să participe într-un litigiu, nu a fost introdusă în cauză, vizând doar părțile din proces.
De nelegala citare se poate plânge, uzând de contestația în anulare numai partea care, din această cauză nu a fost prezentă în instanță și nu a avut cum să-și formuleze apărările.
Această cale extraordinară de atac nu poate fi folosită de părțile care nu au fost prejudiciate în acest mod și cu atât mai puțin de persoanele care nu au avut calitatea de parte în proces chiar dacă ar fi avut dreptul și interesul să participe la judecată, față de aceste persoane, hotărârea neavând putere de lucru judecat.
Nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă,având în vedere interesul particular protejat prin norma legală, care poate fi invocată numai de partea lezată.
Or, contestatoarea T. C. nu invocă o astfel de neregulă procedurală în ce o privește pe ea sau pe creditorii salariați pe care îi reprezintă, ci raportat la o altă persoană, respectiv în ce-l privește pe C. G. care nici nu a avut calitatea de parte în cauză, solicitând introducerea sa în cauză doar în recurs, cerere ce a fost respinsă de instanța de recurs, întrucât nu a făcut dovada calității sale de administrator special, calitate pe care nu i-a recunoscut-o nici apărătorul ales al debitoarei astfel cum rezultă din pag. 3 a practicalei deciziei contestate.
În consecință, Curtea a apreciat că această contestatoare nu justifică nici un interes în promovarea prezentei căi extraordinare de atac.
Referitor la contestațiile formulate de debitoarea SC S. V. SRL S. M. , prin administratorul special C. G. , este de reținut că în ședința publică din 07.11.2012, instanța de recurs a respins cererea formulată de C. G. prin care acesta solicita să fie citat în cauză în calitate de administrator special al debitoarei, apărătorul ales al debitoarei, avocat U. V. învederând că administratorul special al debitoarei este S. C. F. , domnul C. G. fiind acționarul majoritar, ceea ce echivalează cu ratificarea tacită de către debitoare a actelor de procedură săvârșite de ea prin vechiul administrator special.
Fiind respinsă cererea d-lui C. G. de a fi citat în cauză ca administrator special al debitoarei, acesta nu a dobândit calitatea de parte în proces, fapt dovedit și cu concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare de apărătorul ales al debitoarei prin administrator special S. C. F., care a fost citat în cauză și în contradictoriu cu care s-a pronunțat decizia contestată.
De altfel și în contestația în anulare, apărătorul ales al debitoarei a formulat concluziile scrise în numele debitoarei prin administratorul special S. C. F. care, deși a fost citat în cauză în toate fazele procesuale, nu a confirmat calitatea de administrator special al numitului C. G.
Potrivit art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă, nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Cum în speță, domnul C. G. nu și-a dovedit calitatea de administrator special decât în cadrul contestației în anulare, curtea a apreciat că neregularitatea privind vicierea procedurii față de el s-a produs din propria lui culpă, situație în care nu o poate invoca prin această cale extraordinară de atac.
Pe de altă parte potrivit art. 18 (1) din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii, administratorul special reprezintă interesele societății debitoare și ale asociaților și participă la procedură pe seama debitoarei.
Cum în cauză speță debitoarea prin vechiul administrator special a fost reprezentată prin apărător ales care i-a făcut apărările ce s-au impus în toate fazele procesuale, curtea a apreciat că prin necitarea noului administrator special în cauză din culpa acestuia, debitoarea nu a suferit nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În consecință contestația formulată de debitoare prin administratorul special C. G. a fost respinsă ca nefondată.
În ce privește contestația formulată de C G. în calitate de administrator special al debitoarei, față de respingerea cererii sale de citare în recurs în această calitate și nepronunțarea deciziei în contradictoriu cu el, curtea a apreciat că nedobândind calitatea de parte în proces din culpa sa, nu are calitatea de a formula contestație în anulare.
În consecință, contestația formulată de C. G. în calitate de administrator special al debitoarei, a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimați.
| ← Gradualitatea măsurilor preventive. Măsura obligării de a... | EXPROPRIEREA. Art.1, art.3, art.28 si art.31 din Legea... → |
|---|
