DREPTUL FAMILIEI. MĂSURA PLASAMENTULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ A MINORULUI. ÎNCETAREA MĂSURII CA URMARE A MODIFICĂRII CONDIŢIILOR INIŢIALE. Legea nr. 272/2004 Art. 495 din Codul civil
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 949 din data de 14.02.2013
DREPTUL FAMILIEI. MĂSURA PLASAMENTULUI ÎN REGIM DE URGENȚĂ A MINORULUI. ÎNCETAREA MĂSURII CA URMARE A MODIFICĂRII CONDIȚIILOR INIȚIALE.
Legea nr. 272/2004
Art. 495 din Codul civil
Legea nr. 272/2004 prevede dreptul fundamental al copilului de a fi crescut, îngrijit de părinții săi și doar în măsura în care nu este posibilă o atare situație, să beneficieze de o îngrijire printr-un asistent maternal profesionist, or, în speță s-a dovedit că acele condiții inițiale ce au condus la luarea măsurii speciale s-au schimbat, ca atare dispoziția de încetare a măsurii plasamentului în regim de urgență s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 495 din Codul civil.
DECIZIA CIVILĂ NR.949/2013-R
din 14 februarie 2013
Dosar nr.5531/111/2012
Prin sentința civilă nr.162/PC din 31 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta V M-M, în contradictoriu cu pârâții D GENERALĂ D A S ȘI P C B cu sediul în O, și P D P L T B.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta D G D A S Ș P C B.
A dispus încetarea măsurii plasamentului în regim de urgență a copilului V A, născut la data de 18.12.2009 în O, tatăl necunoscut, mama V M-M și reintegrarea copilului în familie, drepturile și obligațiile părintești urmând a fi exercitate de mamă.
A obligat pe pârâta D G D A S Ș P C B să înapoieze reclamantei pe copilul V A, născut la data de 18.12.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, examinând acțiunea principală și cererea reconvențională formulate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, găsește ca fiind întemeiată acțiunea principală, aceasta fiind admisă așa cum a fost formulată, și fiind respinsă, pentru următoarele considerente :
Prin Decizia Civilă nr. 148/R/2012 a Curții de Apel O a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D G d A S P C B având ca obiect înlocuirea măsurii de plasament a copilului V A, născut la data de 18.12.2009, în Oradea, din părinți NECUNOSCUT și V M M la asistentul maternal profesionist M M, cu domiciliul în com. B, sat B, nr. 200, jud. B și exercitarea drepturilor părintești de către asistenta maternală M M.
S-a reținut de către instanță că, V M-M s-a maturizat și s-a echilibrat în ultimele luni, dorința ei de a fi alături de copil părând reală, iar insistența cu care aceasta a abordat poziția exprimată în această cauză, aceea că dorește să îl reintegreze pe minor în familia naturală, care este reprezentată practic de ea, în calitate de mamă, nu poate fi explicată decât printr-o dorință sinceră de a avea șansa să își crească băiețelul.
S-a mai apreciat că mamei nu i se poate reproșa că urmărește un alt interes deoarece în măsura în care ar evalua situația doar din punctul ei de vedere i-ar fi mult mai facil să lase copilul în plasament, o astfel de soluție acordându-i o oarecare libertate în ceea ce privește propria viață.
Cu toate acestea, recurenta face demersuri pentru a putea îngriji copilul, ceea ce denotă că neliniștea sa este reală, dublată de faptul că asistentul maternal locuiește la B, motiv pentru care se poate lua legătura cu băiețelul destul de rar, ceea ce ar putea determina o înstrăinare a acestuia față de mama sa naturală.
Recurenta pare a conștientiza reacția dură pe care a avut-o față de copil și consecințele acesteia, declarând că regretă acel incident care a impus luarea măsurii plasamentului în regim de urgență, dar că era puternic afectată de starea precară de sănătate, de oboseală în care se afla și că în acel moment părea că nu există în favoarea ei nici o soluție viabilă, motiv pentru care a simțit nevoia unui gest extrem.
Expertiza psihiatrică efectuată în cauză concluzionează că recurenta este în măsură să asigure supravegherea și educarea copilului său, motiv pentru care nu există un motiv real pentru care instanța să justifice o respingere a unei astfel de cereri.
Legat de faptul că recurenta nu are nici un venit, instanța a apreciat eforturile depuse de aceasta pentru a se educa și dorința reală de a se angaja și ia act de aranjamentul existent în acest moment față de numitul P E care a declarat că oferă locuința sa recurentei și copilului.
S-a mai apreciat că în măsura în care, oricare din elementele avute în vedere în prezenta cauză de instanță se vor modifica sau dacă după integrarea în familia naturală, viața copilului va fi pusă în pericol în orice fel, D G d A S și P C B este abilitată să ia măsurile care se impun, într-o astfel de situație scoaterea copilului de sub influența mamei fiind definitivă. În acest moment însă soluția instanței de a permite copilului să crească sub supravegherea mamei este în interesul acestuia.
Ca și consecință a acestei decizii, față de minor nu s-a dispus măsura plasamentului, însă minorul nu a putut fi reintegrat în familie, întrucât a rămas în vigoare dispoziția nr. 20/2.03.2011 prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență, prin faptul că instanța nu a dispus prin hotărâre încetarea acestei măsuri și reintegrarea copilului în familie.
Prima instanță a reținut că, prin acțiunea formulată în prezentul dosar, reclamanta solicită practic punerea în executare a Deciziei Curții de Apel, în sensul de a se dispune cu privire la încetarea măsurii plasamentului de urgență și reintegrarea minorului în familie.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat din nou luarea față de copil a măsurii plasamentului, care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat Curtea de apel prin Decizia amintită, în principal pentru motivele invocate și în prima cerere, invocând însă și împrejurări noi, legate de atitudinea reclamantei față de cursurile școlare, de refuzul acesteia de a se prezenta la DGASPC Bihor pentru o reevaluare psihologică după data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
În ce privește împrejurările anterioare datei de 17.01.2012, s-a reținut de instanță că acestea au fost deja analizate prin decizia pronunțată de Curtea de Apel O, care a statuat că nu se justifică luarea măsurii plasamentului față de copil, astfel că acestea nu mai pot justifica o nouă cerere având ca obiect luarea măsurii plasamentului.
În perioada scursă de la data de 17.01.2012 și până în prezent, instanța de fond a reținut că situația reclamantei și a copilului nu s-a schimbat semnificativ, respectiv nu au intervenit evenimente noi care să justifice luarea unei noi măsuri de protecție față de copil prin prisma art. 56 din Legea nr. 272/2004. Astfel, reclamanta locuiește în continuare ca aceeași persoană care s-a oferit să îi acorde sprijinul, este în prezent în clasa a II-a la cursurile de recuperare, beneficiază de ajutor social și nu a săvârșit fapte grave care ar putea conduce la concluzia că nu poate avea grijă de copil, dovedind în continuare un interes real de a-și crește copilul. În ce privește refuzul reclamantei de a se prezenta după introducerea acestei acțiuni la DGASPC B pentru o reevaluare psihologică, instanța de fond a reținut că acesta nu are vreo relevanță în cauză, câtă vreme reclamanta a fost deja supusă unei expertize medico-legale psihiatrice și nu au apărut elemente noi.
În raport de ansamblul considerentelor mai sus expuse, văzând dispozițiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, prima instanță a apreciat că față de minorul V A nu se mai justifică menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență, nici nu se impune înlocuirea acesteia cu măsura plasamentului, fiind întrunite condițiile pentru reintegrarea acestuia în familie și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești de către mamă.
În temeiul dispozițiilor art. 495 Cod civil, având în vedere că s-a dispus reintegrarea minorului în familie, fiind în interesul superior al copilului ca acesta să fie înapoiat mamei sale, instanța de fond a obligat pârâta DGASPC B să înapoieze minorul mamei reclamante.
Așa fiind, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta V M-M și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta DGASPC B, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul B, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței, respingerea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că minorul V A, provine dintr-o relație de concubinaj a mamei cu L K, naștere înregistrată doar tardiv, în cursul anului 2010, deși s-a născut la 18.12.2009, când mama era minoră, părăsise domiciliul părinților cu copilul și s-a mutat la concubin, ce a obligat-o să se prostitueze.
Mama a formulat o sesizare la D G de A S și P C B pentru a beneficia de o măsură de protecție specială, atât ea cât și minorul, neavând nici unde locui, solicitare admisă, permițându-i-se a locui la C M P O, însă, întrucât a avut un comportament violent față de minor, i s-a întocmit raport, a intervenit un echipaj al poliției, fiind internată la Spitalul Clinic Dr.G C, pentru consult și tratament.
Pe durata spitalizării, a avut un comportament agresiv, iar urmare a examenului psihologic, s-a constatat că are o personalitate elementară, imatură afectiv, cu tendințe impulsive:-toleranță scăzută la frustrare, martorii audiați;-B, S, C, confirmând aceste aspecte ce au condus la dispunerea măsurii de plasament, în regim de urgență, cu privire la minor, la asistentul maternal M M, domiciliată în comuna B.
Ancheta socială a relevat că reclamanta s-a mutat temporar în locuința numitului P E, s-a înscris la Școala L S din O în clasa a-II-a, secția maghiară, beneficiază de ajutor social în cuantum de 125 lei, nu are ocupație și nici loc de muncă, probele confirmând că nu oferă condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului.
Ca urmare, interesul superior la copilului este păstrarea într-un mediu familial surogat securizat și propice pentru o bună dezvoltare, reclamanta neîndeplinind condițiile minimale morale și materiale necesare pentru îngrijirea și creșterea acestuia.
Legea nr.272/2004, consacră dreptul fundamental al copilului de a fi crescut și îngrijit de părinți sau dacă acest lucru nu este posibil, de a beneficia de o îngrijire într-un mediu familial.
Răspunderea pentru creșterea și dezvoltarea copilului revine în primul rând părinților - dacă aceștia prezintă garanții materiale și morale, cu grad de certitudine și stabilitate, pe termen lung-, art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004, responsabilitatea colectivității locale fiind subsidiară iar intervenția statului complementară.
În drept, s-au invocat art.299, art.304 pct.9 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă V M M, a solicitat, respingerea recursului, invocând că nu profită nimănui rămânerea minorului în plasament, măsură ce de altfel a încetat prin decizia civilă nr.148/R/2012 a Curții de Apel O. Este în prezent înscrisă la școală, fiind sprijinită moral și material de P E, la care locuiește decent.
Prin întâmpinarea depuse la dosar,intimata pârâta D G de A S și P C B a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și în consecință, admiterea cererii reconvenționale formulată de direcție, invocând că, potrivit examenul psihologic și discuțiile avute cu medicul psihiatru curant, s-a dispus măsura plasamentului în regim de urgență pentru copilul V A, începând cu data de 02.03.2011 la asistentul maternal profesionist M M, domiciliată în comuna B, sat B nr. 200, jud B, având Atestat nr. 58 din 24.08.2009.
După externarea din spital, mama copilului s-a mutat la numitul P E, aceasta declarând că ea dorește ca băiatul său, V A să fie reintegrat în familia sa. Numitul P E a declarat că este văduv și are un fiu (este căsătorit) cu care nu ține legătura. Datorită faptului că mama V M susține că nu știe românește, majoritatea discuțiilor s-au purtat cu numitul P E.
S-a mai arătat de intimată că în prezent, mama copilului este înscrisă la forma de învățământ "Recuperare";, clasa I-a, secția maghiară, la Școala L S O, an școlar 2011 - 2012; beneficiază de ajutor social în cuantum de 125 lei. Numitul P E declară că M nu lucrează, iar aceasta se datorează neșcolarizării acesteia (acesta fiind motivul pentru care niciun angajator n-ar fi angajat-o).
În vederea reevaluării situației copilului V A mama copilului a fost solicitată a se prezenta la sediul D G de A S și P C B pe data de 11.06.2012 și 19.06.2012 pentru o evaluare psihologică. Domnul P E a refuzat orice formă de colaborare cu specialiștii D G de A S și P C B în vederea evaluării psihologice a mamei copilului, V M.
Reclamanta intimată, mama copilului, V M-M, nu îndeplinește condițiile materiale necesare creșterii și educării acestuia: nu are un loc de muncă și, având în vedere că nu știe să scrie și să citească, șansele de a-și găsi un loc de muncă, sunt destul de reduse.
De asemenea, condițiile de locuit și de viață, ale mamei, sunt foarte nesigure: ea este primită în spațiul locativ al d-lui P E, din bunăvoință, dar această persoană nu are nici o obligație legală, de a o întreține pe V M-M, sau, eventual, pe copilul său.
Dar, intimata a mai precizat că, motivul care a determinat luarea măsurii plasamentului în regim de urgență, în favoarea copilului V A, a fost violența deosebită, demonstrată, de mamă, în raport cu copilul său și amenințările acesteia, că va omorî copilul și îi va scoate organele. În momentul în care acest incident s-a produs, mama era internată, alături de copilul său, în Centrul maternal P, iar această măsură dura de câteva luni. Măsura internării în centrul maternal, fusese luată, tocmai pentru ca, mama, la data aceea minoră, și aflată în situație de nevoie, să nu fie despărțită de copilul său.
Deci, în momentul în care V M-M a fost atât de violentă, cu copilul său, era scoasă, de o bună vreme, din mediul familial și se afla într-un centru maternal, tocmai pentru a nu fi despărțită de copilul său. Mai mult, criza a fost determinată de certuri minore, cu alte persoane, din centru și nu aveau legătură cu copilul și totuși, mama și-a vărsat furia, pe copilul său, de doar câteva luni. Pe toată perioada spitalizării mamei, aceasta a continuat să fie foarte recalcitrantă și violentă și cu personalul, din spital, chiar sub influența sedativelor (declarații existente la dosar și anexate prezentei).
În prezența angajaților D.G.A.S.P.C. B, V M-M, mama copilului, a amenințat și a arătat, prin gesturi că ";dacă o prinde";, pe șefa Centrului Maternal P O, o va omorî.
V M-M are antecedente familiale de violență și boli psihice: mama sa, V M, în urma unor certuri, pe fondul consumului de alcool, a fost ucisă, de concubinul său, cu lovituri, de topor, iar mătușa recurentei, V V, a fost diagnosticată, cu nevroză cenestopată pe fond de personalitate dizarmonică, conform certificatului medical de constatare a capacității de muncă, nr. 1187/2011.
Așadar, intimata pârâtă a menționat că mama nu prezintă nici garanțiile materiale necesare creșterii și educării unui copil și mai ales, nu prezintă garanțiile morale și de siguranță necesare îngrijirii unui copil. Dacă mama a avut o asemenea reacție de agresivitate ieșită din comun față de copilul ei, dovedită prin declarațiile martorilor, într-un moment în care erau și alte persoane în preajma ei, și mai ales fără ca starea ei să fie declanșată de copil, atunci ne întrebăm ce se va întâmpla cu acest copil când se va afla singur cu mama sa, și mai ales când s-ar putea chiar el să-i provoace stări de agitație? Cine o să mai fie în preajmă să-i salveze viața? Consideră astfel că, mama are nevoie de un tratament de specialitate, cu atât mai mult cu cât ea se află în starea de negare a ceea ce s-a întâmplat cu ea.
Ținând cont de împrejurările care au dus la stabilirea măsurii de protecție (tulburarea de comportament a mamei care a pus în pericol viața copilului), vârsta mică a copilului, acesta fiind dependent de îngrijirile acordate de un adult, intimata pârâtă arată că se impune respingerea cererii mamei pentru reintegrarea copilului și înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura de plasament la asistentul maternal profesionist M M, domiciliată în comuna B, sat B nr. 200, jud B, având Atestat Nr. 58 din 24.08.2009.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:
La data de 18.12.2009, în localitatea O, s-a născut minorul V A, din părinții:-tatăl necunoscut, -mama:-V M M intimată reclamantă în cauză.
Potrivit dispoziției nr.20/2.03.2011, emisă de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B -fila 3 dosar de fond, referatul nr.3962/2.03.2011, a evidențiat faptul că pentru minor există riscul ca mama să-l abuzeze fizic, fiind diagnosticată cu întârziere mintală ușoară, tulburări de comportament, fiind internată pentru tratament de specialitate, astfel că, în baza art.56 lit.b din Legea nr.272/2004, întrucât s-a apreciat că se impune luarea unei măsuri de protecție specială a acestuia, s-a dispus plasamentul în regim de urgență la asistentul maternal profesionist M M, în localitatea B, comuna B, județul B, începând cu data de 2.03.2011.
Din cuprinsul Deciziei civile nr.148/R din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea -filele 4-6 dosar de fond, se reține faptul că, s-a respins acțiunea formulată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, prin care s-a solicitat înlocuirea plasamentului în regim de urgență al minorului cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist M M, reținându-se din considerentele acesteia, faptul că mama, față de raportul de expertiză psihiatrică - este în măsură a asigura supravegherea și educarea copilului său, numitul P E declarând că îi oferă locuința sa, ei și copilului.
Probele la care face referire recurentul, au fost administrate anterior luării măsurii inițiale a plasamentului, în regim de urgență, astfel că, instanța se impune a avea în vedere probele ivite după acel moment.
Din raportul de vizită întocmit la data de 18.04.2012 -fila 24 dosar de fond, se reține că, mama i-a adus copilului dulciuri, jucării, îmbrăcăminte, s-a înscris la Șansa a-II-a la Școala L S O, secția maghiară, fiind aprobată cererea acesteia de-a nu frecventa zilnic cursurile.
Ancheta socială efectuată de Comuna P -fila 51 dosar de fond, a evidențiat faptul că intimata reclamantă este înscrisă la școală -clasa a-II-a -curs de zi, nu are loc de muncă, beneficiază de ajutor social de 125 lei lunar, începând cu 1.06.2012, locuiește cu numitul P E. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, filele 57-58, a concluzionat că intimata reclamantă prezintă o întârziere mentală ușoară pe fondul carențelor educaționale, însă, dezvoltarea funcțiilor sale psihice îi permite să se ocupe de îngrijirea și creșterea copilului minor.
Din cele expuse, se poate reține cu ușurință, dorința mamei de-a se ocupa de creșterea și educarea copilului său, mai mult, chiar a început și continuă demersurile pentru a absolvi o școală în vederea obținerii unei pregătiri profesionale, locuiește cu un alt bărbat care însă îi asigură o locuință și care este dispus să o ajute, astfel că, nu se poate vorbi de lipsa unui mediu prielnic pentru dezvoltarea armonioasă a minorului.
Legea nr.272/2004 prevede dreptul fundamental al copilului de a fi crescut, îngrijit de părinții săi și doar dacă acest aspect nu este posibil, să beneficieze de o îngrijire printr-un asistent maternal profesionist, ori, câtă vreme condițiile inițiale ce au condus la luarea măsurii speciale s-au schimbat, mama dovedind că dorește să se ocupe de creșterea și educarea fiului său, fiind ajutată în acest sens, în mod corect instanța de fond a dispus încetarea măsurii plasamentului în regim de urgență, cu respectarea art.495 Cod civil, criticile nefiind întemeiate.
Sigur că, în măsura în care, se vor schimba în detrimentul interesului minorului, circumstanțele susmenționate, statul prin instituțiile sale poate și trebuie să uzeze de aplicarea măsurilor speciale instituite în acest sens, în prezent însă nefiind cazul.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
| ← EXPROPRIEREA. Art.1, art.3, art.28 si art.31 din Legea... | CONTESTAŢIE ÎN ANULARE - LITIGIU CU PROFESIONIŞTI. OMISIUNEA... → |
|---|
