Copil din afara căsătoriei. Stabilirea paternităţii. Relaţii intime întreţinute de mamă cu pârâtul în perioada de concepţie. Administrarea probelor
| Comentarii |
|
Existenţa raporturilor intime dintre mama copilului şi pârât în perioada de concepţie justifică introducerea unei acţiuni în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, însă nu este de natură să conducă la concluzia indubitabilă că pârâtul este tatăl copilului. Instanţa trebuie să administreze şi alte probe pentru a-şi forma o convingere.
C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 2482 din 13 noiembrie 2001, în Lege 4
Prin sentinţa civilă nr. 10014 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dată în dosarul nr. 6517/2000, s-a respins acţiunea reclamantei B.E.M. împotriva pârâtului S.L. pentru stabilirea paternităţii.
Pentru a pronunţa hotărârea, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că tatăl minorei B.R. este pârâtul, iar răspunsul la interogator al pârâtului constituie doar un început de dovadă care, coroborat cu alte probe, determină concluzia că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar fi tatăl minorei.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanţe şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi completarea probatoriului pentru a putea stabili că pârâtul este tatăl minorei B.R., născută la 5 mai 2000.
Tribunalul, prin decizia civilă nr. 980/A din 7 iunie 2001, a admis apelul reclamantei şi a schimbat hotărârea primei instanţe, în sensul că a stabilit ca pârâtul S.L. este tatăl minorei născute la 5 mai 2000, dispunând ca aceasta din urmă să poarte în viitor numele tatălui său, fiind încredinţată reclamantei spre creştere şi educare, cu obligarea pârâtului să plătească reclamantei în favoarea minorei o pensie de întreţinere de 25% din venitul net realizat începând cu data de 3 august 2000 şi până la majoratul minorei.
Tribunalul, la soluţionarea apelului formulat de reclamantă, a reţinut că la termenul din 10 mai 2001, fiind prezent în instanţa şi pârâtul, accsta a recunoscut că a fost prieten cu reclamanta şi că a întreţinut relaţii intime cu aceasta în luna august 1999.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în apel rezultă că părţile au fost văzute împreună în perioada iunie-septembrie 1999, perioadă în care au întreţinut relaţii intime şi din aceste relaţii s-a născut S.R.
Pârâtul, deşi a solicitat audierea de martori, propunând în acest sens un număr de trei martori, pe care s-a obligat să-i prezinte în instanţă, nu i-a prezentat. De asemenea, a refuzat să se prezinte pentru efectuarea unei expertize medico-lcgale complete, serologică şi dermatoglifică, pentru stabilirea paternităţii minorei, precum şi la expertiza privind perioada de conccpţic a minorei, astfel că accsta a
fost decăzut din probe şi, faţă de probele administrate, tribunalul a reţinut că între reclamantă şi pârât în perioada de concepţie a minorei au existat relaţii intime, motiv pentru care apelul reclamantei a fost admis, schimbându-se hotărârea primei instanţe, în sensul că acţiunea reclamantei a fost admisă, iar pârâtul a fost declarat tatăl minorei. Minora, în baza art. 100 C. fam., a fost încredinţată reclamantei spre creştere şi educare, iar pârâtul, în baza art. 86 şi art. 97 C. fam., a fost obligat la pensie de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net realizat în calitate de medic la Spitalul Clinic de Recuperare, Secţia reumatologie, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei.
împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul S.L., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului, în sensul respingerii apelului formulat de către reclamantă, şi menţinerea în totalitate a hotărârii primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.
în motivele de recurs, pârâtul a arătat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, dcoarcce acţiunea de stabilire a paternităţii copilului din afara căsătoriei aparţine copilului, conform art. 59 alin. (1) C. fam., şi, conform doctrinei juridice, numai copilul are dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii; or, reclamanta a formulat acţiune în nume propriu, şi nu în numele minorei. Al doilea motiv de recurs l-a constituit netemeinicia hotărârii, care se bazează pe declaraţia a doua martore, care au afirmat în instanţă că reclamanta a întreţinut relaţii intime cu pârâtul. Mai mult, mama reclamantei, în faţa instanţei de fond, fară echivoc, a arătat că nu cunoaşte dacă părţile au întreţinut relaţii intime, or, modificarea hotărârii primei instanţe s-a făcut numai pc baza unui interogatoriu luat pârâtului, neadministrându-se martorii propuşi de acesta, astfel că instanţa, pentru a-şi forma convingerea că pârâtul este tatăl minorei, trebuia să administreze toate probele ce se impuneau.
Neprezentarea pârâtului la expertiza medico-legală s-a datorat imposibilităţii financiare a acestuia de a achita contravaloarea expertizei, precum şi cheltuielile de transport al reclamantei şi al minorei.
Pârâtul mai arată că, datorită stării tensionate în care se află şi el, provenind dintr-o ţară rusofonă, nu a înţeles termenul de judecată care i s-a comunicat în instanţă, înţelegând că următorul termen este pe 7 iulie, iar cauza s-a soluţionat la 7 iunie, când el nu a fost prezent şi nici martorii pe care i-a propus.
Mai arată că recunoaşte ca a avut relaţii intime cu reclamanta, însă consideră că nu este tatăl minorei, motiv pentru care solicită completarea probatoriului.
Curtea, examinând motivele de recurs, a reţinut următoarele:
Reclamanta, la data de 5 mai 2000, a dat naştere minorei D.B.R.
Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului născut din afara căsătoriei, conform art. 59 C. fam., se porneşte de către mama copilului în numele său ori de reprezentanţii legali.
Acţiunea de paternitate a minorei S.R. a fost pornită de mama acesteia şi are ca scop stabilirea paternităţii minorei rezultate din afara căsătoriei.
Prin urmare, pentru a ajunge la stabilirea paternităţii minorei rezultate din afara căsătoriei, trebuie să rezulte că bărbatul, respectiv pârâtul, a avut relaţii intime cu mama copilului şi că acesta este tatăl minorei.
Pârâtul a recunoscut în instanţă că a fost prieten cu reclamanta, că a întreţinut relaţii intime cu aceasta o singură dată, aceste relaţii fiind cuprinse în perioada legală a concepţiei minorei.
în cauză s-au audiat şi martori care, prin declaraţiile date, au arătat că au văzut părţile împreună, că aceştia au fost prieteni.
Pârâtului i s-au încuviinţat atât probe testimoniale, cât şi o probă ştiinţifică privind paternitatea minorei, expertiza privind perioada de concepţie, însă pârâtul, deşi s-a obligat să prezinte martori în instanţă fără citaţie, nu i-a prezentat, a refuzat să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice. Astfel, în mod corect tribunalul, pe baza probelor administrate în cauză - recunoaşterea pârâtului că în perioada legală de concepţie a minorei a întreţinut relaţii intime cu reclamanta - a admis apelul reclamantei şi a schimbat hotărârea primei instanţe, în sensul că a admis acţiunea reclamantei, stabilind ca pârâtul este tatăl minorei.
în ceea ce priveşte susţinerea făcută de pârât în motivele de recurs, că, dat fiind provenienţa lui dintr-o ţară unde a vorbit limba rusă, nu a cunoscut în întregime sensul cuvintelor privind amânarea cauzei, înţelegând că termenul stabilit pentru completarea probatoriului este 7 iulie, în realitate fiind 7 iunie, termen la care nu s-a prezentat, nu poate fi luată în considerare, instanţa considerând-o o susţinere nereală, deoarece ziua de 7 iulie este o zi de sâmbătă, când instanţa de judecată nu avea activitate, mai mult, pârâtul a făcut studiile în România şi, cunoscând limba română, putea să facă
distinctie între sensul termenului stabilit de instanta.
întrucât decizia tribunalului a fost dată cu respectarea prevederilor art. 59-60, art. 86 şi art. 94 C. fam., în baza art. 299 şi art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului a foste respins ca neîntemeiat, menţinându-se ca temeinică şi legală hotărârea tribunalului.
| ← Copil major din afara căsătoriei. Acţiune în stabilirea... | Copil născut în timpul căsătoriei. Acţiune în stabilirea... → |
|---|
